12,132 matches
-
era ceva neobișnuit pentru ca noii membri de partid să scrie că, după ce l-au auzit pe Hitler vorbind pentru prima oară, trebuiau fie să lupte și să câștige alături de el, fie să moară pentru el. Chiar și în rândurile acelor germani care nu erau aât de entuziasmați cu privire la personalitatea lui Hitler, se contura ideea că acesta nu e doar un alt politician, ci un lider de partid extaordinar, față de care nu poți fi neutru. Oamenii fie îl urau, fie i se
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
nu e doar un alt politician, ci un lider de partid extaordinar, față de care nu poți fi neutru. Oamenii fie îl urau, fie i se dedicau cu toată inima, dar nu puteau să-l ignore. Pentru cei treisprezece milioane de germani care au votat cu partidul nazist în 1932, Hitler simboliza diverși factori ai ideologiei naziste. În portretizarea sa publică, el era un om din popor, originile sale umile subliniind respingerea privilegilor și vechea ordine aristocratică în favoarea unei noi societăți puternice
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
loialitate față de o cauză, fiind astfel în opoziție cu decadența, corupția și slăbiciunea societății republicii de la Weimar. Și, înainte de toate, el reprezenta ”Lupta”: lupta ”omului mic” împotriva societății, lupta împotriva inamicilor interni și externi ai Germaniei. Totuși, nici jumătate din germani n-au votat cu NSDAP la alegerile din martie 1933, organizate la cinci săptămâni după ce acesta a fost numit Cancelar într-o atmosferă de euforie națională combinată cu represiunea de tip terorist a stângii. Majoritatea germanilor a rămas fie ostilă
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
Totuși, nici jumătate din germani n-au votat cu NSDAP la alegerile din martie 1933, organizate la cinci săptămâni după ce acesta a fost numit Cancelar într-o atmosferă de euforie națională combinată cu represiunea de tip terorist a stângii. Majoritatea germanilor a rămas fie ostilă, fie încă nu foarte convinsă de noul ”Cancelar al poporului”, așa cum îl prezenta partidul. În rândurile socialiștilor persecutați și a comuniștilor, ura față de Hitler și tot ce reprezenta acesta (în multe privințe, previziunile acestora s-au
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
periculoase” din cadrul partidului. Cercurile burgheze continuau să vadă în Hitler un demagog vulgar, liderul unui partid cu idei nebune și periculoase, dar un om care, în ciuda tuturor defectelor, putea fi, la un momnt dat, folositor. La începutul lui 1933, atitudinile germanilor față de Hitler variau considerabil, dar erau, în mare parte, negative. Cel puțin trei factori trebuie luați în considerare pentru a explica cum Fuhrerul a putut, într-un timp surprinzător de scurt, să-și atragă majoritatea populației Germaniei. Foarte important a
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
al doilea rând, Hitler a fost, la început, subestimat. De aceea, modul aparent eficient în care reorganizat situația politică internă i-a atras foarte multe laude. În al treilea rând, Hitler simboliza o ideologie care-i atrăgea pe cei mai mulți dintre germanii care nu-l votaseră în martie 1933 (cu excepția celor de stânga). Principalele elemente ale acestei ideologii erau antimarxismul și ideea necesității unei ofensive contra stângii; ostilitatea față de sistemul democratic ce eșuase în Germania și credința că o conducere puternică și
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
nazistă reușise să facă din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului și să-l prezinte pe Hitler ca pe un altfel de lider, ”Acel lider” pe care Națiunea îl aștepta. Propaganda mai trebuia să facă în așa fel încât acei germani care încă nu-l sprijiniseră pe Hitler în martie 1933 să înceapă să vadă în Hitler un lider național. Având în vedere că propaganda nazistă a monopolizat întreaga presă germană după 1933 și că cei care nu-l apreciau pe
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
după 1933 și că cei care nu-l apreciau pe Hitler fuseseră fie încarcerați, fie reduși la tăcere prin represiune, scena era pregătită pentru lansarea pe scară largă a cultului dedicat Fuhrerului, reprezentat ca un lider național aproape zeificat. Mulți germani trebuie să fi văzut această omniprezență a lui Hitler ca fiind exagerată, dar mare parte dintre ei au ajuns să accepte faptul că Hitler nu era un lider de guvern comun. În plus, nu i se puteau nega succesele: ”ordinea
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
Hitler”. Totuși, acest succes s-a datorat și faptului că drumul fusese deja pavat de promovarea constantă, timp de decenii, a unor valori imperialist-șoviniste de către o presă naționalistă, de școli, armată și diverse cluburi și asociații ”patriotice”. Totuși, nu toți germanii au fost afectați. Subcultura socialistă a rămas relativ imună. Cei crescuți în tradiția socialistă și comunistă nu s-au lăsat păcăliți de ”mitul lui Hitler”. Și catolicii au rezistat, respingând elementele extreme ale cultului. Popularitatea lui Hitler nu era absolută
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
eliminat pe cei de stânga și pe cei din propriul partid, popularitatea sa a crescut foarte mult. El a fost perceput ca liderul care luptă pentru eradicarea corupției și imoralității din societate. În al doilea rând, Hitler reprezenta, în ochii germanilor, interesul național, căci punea națiunea pe primul plan, dincolo de orice interese personale. O a treia componentă importantă a ”mitului Hitler” a fost imaginea sa de arhitect al miracolului economic german din anii '30. În anii de după război, Hitler era încă
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
problemelor pe cale pașnică, un apărător al drepturilor Germaniei, nu ca un lider rasist și imperialist care provoacă alte țări la război. Succesele lui Hitler privind desfacerea ordinii stabilite în 1919, obținute fără vărsare de sânge, i-au câștigat sprijinul multor germani și un prestigiu imens. Și, în cele din urmă, după începutul războiului, s-a conturat imaginea lui Hitler ca strateg militar de geniu, arhitecul unor victorii de tip Blitzkrieg incredibile ce au culminat cu înfrângerea Franței în doar patru săptămâni
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
accelerat în mod decisiv după catastrofa de la Stalingrad, dezastru pentru care Hitler a fost considerat personal responsabil. Spre sfârșitul războiului, ”mitul lui Hitler” începuse să se prăbușească. În fața dezastrelor de pe front, a pierderilor umane, a mizeriei și sacrificilor îndurate de germani, succesele de la început au început să fie privite într-o nouă lumină. Germanii au început să-l învinovățească pe Hitler pentru politica ce i-a dus la război. Cultul Fuhrerului a influențat și relațiile lui Hitler cu liderii naziști și
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
fost considerat personal responsabil. Spre sfârșitul războiului, ”mitul lui Hitler” începuse să se prăbușească. În fața dezastrelor de pe front, a pierderilor umane, a mizeriei și sacrificilor îndurate de germani, succesele de la început au început să fie privite într-o nouă lumină. Germanii au început să-l învinovățească pe Hitler pentru politica ce i-a dus la război. Cultul Fuhrerului a influențat și relațiile lui Hitler cu liderii naziști și cu elita tradițională. În mod inevitabil, acest cult a făcut ca Hitler să
MITUL lui Adolf Hitler. Propaganda nazistă a făcut din ”autoritatea carismatică” premiza organizatorică a Partidului () [Corola-website/Journalistic/102103_a_103395]
-
est, în partea dinspre mare. Spre răsărit treceau Nistrul, înaintând până spre Bug, iar la apus, ajunseseră până la Dunărea panonică. Tracia clasică Tracii se învecinau cu următoarele popoare: spre est, dincolo de cimmerieni cu sciții(de origine iraniană), spre nord cu germanii, iar la nord-est cu slavii. Limita apuseană era reprezentată de germani și celți, iar în Panonia erau ilirii. În sud se învecinau tot cu ilirii. Aceștia din urmă prezentau unele asemănări cu tracii, dar erau un popor deosebit, vorbind o
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]
-
spre Bug, iar la apus, ajunseseră până la Dunărea panonică. Tracia clasică Tracii se învecinau cu următoarele popoare: spre est, dincolo de cimmerieni cu sciții(de origine iraniană), spre nord cu germanii, iar la nord-est cu slavii. Limita apuseană era reprezentată de germani și celți, iar în Panonia erau ilirii. În sud se învecinau tot cu ilirii. Aceștia din urmă prezentau unele asemănări cu tracii, dar erau un popor deosebit, vorbind o limbă diferită. Ei ocupau jumătatea de apus a Peninsulei Balcanice, de la
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]
-
de pietre enorme” și în „săparea de tranșee și nivelarea solului”. În iulie 1944, împreună cu mama și sora sa, a fost transferată la Bobrek, la circa cinci kilometri de Birkenau. Puțin înainte de eliberarea lagărului de la Auschwitz la 27 ianuarie 1945, germanii și-au dus prizonierii în marșul morții până la lagărul de la Bergen-Belsen unde ea a lucrat la bucătărie. Mama sa a murit de tifos în martie 1945. Sora sa Madeleine, atinsă și ea de tifos, a fost salvată, în ultimul moment
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
definitivate în anul 1920." Aici au fost (re)înmormântați 678 soldați români, luați prizonieri în Transilvania până în decembrie 1916, care s-au stins unul după altul, din anul 1917 - până în anul 1918, în urma regimului inuman (privațiuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte comune (de la unul lipsește inscripția de la bază crucii) se află osemintele a 125 de prizonieri "(„un intreg detașament român”"), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
publice ale generalului Lamarque din 5 iunie 1832. Grupuri de demonstranți au preluat conducerea cortegiului și l-au redirecționat către Piața Bastiliei, unde începuse Revoluția din 1789. Muncitorilor parizieni și tineretului local li s-au adăugat refugiați polonezi, italiani și germani, care fugiseră la Paris în urma reprimării activităților naționaliste și republicane din țările lor natale. Ei s-au adunat în jurul catafalcului pe care se afla corpul neînsuflețit al generalului. Discursurile ținute au evidențiat sprijinul oferit de generalul Lamarque pentru cauza libertății
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, parte a Bătăliei Belgiei. Luptele s-au dat în perioada 12-14 mai 1940 la Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată. Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și împiedicarea acțiunii acesteia din urmă împotriva atacului Grupului de Armată A care se desfășura prin Ardeni, după cum fusese stabilit prin planul operațional "Fall Gelb", de către generalul Erich von Manstein
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Franța, o reeditarea a conform planului „Schlieffen” din timpul Primului Război Mondial. După ce trupele aliate au înaintat în Belgia, acestea trebuiau să fie blocate de ofensiva germană în estul Belgiei în regiunea cuprinsă între Hannut și Gembloux. Amenințând flancul Armatei I franceze, germanii puteau ataca spre Canalul Mânecii și, în cele din urmă, încercui și distruge forțele aliate. Forțele terestre franceze se pregătiseră pentru o rezistență de lungă durată în Belgia, la Gembloux, la aproximativ 34 km vest deHannut. Francezii trimiseseră două divizii blindate
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în cele din urmă, încercui și distruge forțele aliate. Forțele terestre franceze se pregătiseră pentru o rezistență de lungă durată în Belgia, la Gembloux, la aproximativ 34 km vest deHannut. Francezii trimiseseră două divizii blindate la Hannut, să întârzie înaintarea germanilor și să permită forțelor de la Gembloux să se pregătească pozițiile defensive. Indiferent de rezultatul luptelor de la Hannut, comandanții francezi plănuiseră replierea trupelor pe pozițiile de la Gembloux. Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
km vest deHannut. Francezii trimiseseră două divizii blindate la Hannut, să întârzie înaintarea germanilor și să permită forțelor de la Gembloux să se pregătească pozițiile defensive. Indiferent de rezultatul luptelor de la Hannut, comandanții francezi plănuiseră replierea trupelor pe pozițiile de la Gembloux. Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în Belgia. Francezii au înregistrat câteva victorii în luptele tactice la Hannut și s-au retras mai apoi, conform planului, la Gembloux. În timpul acestor lupte, germanii au reușit
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de la Gembloux. Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în Belgia. Francezii au înregistrat câteva victorii în luptele tactice la Hannut și s-au retras mai apoi, conform planului, la Gembloux. În timpul acestor lupte, germanii au reușit însă să blocheze la Hannut forțe aliate importante, care altfel ar fi putut fi mutate pentru respingerea loviturii decisive din Ardeni. Germanii nu au reușit să neutralizeze complet Armata I franceză în luptele de la Hannut, deși i-au
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
tactice la Hannut și s-au retras mai apoi, conform planului, la Gembloux. În timpul acestor lupte, germanii au reușit însă să blocheze la Hannut forțe aliate importante, care altfel ar fi putut fi mutate pentru respingerea loviturii decisive din Ardeni. Germanii nu au reușit să neutralizeze complet Armata I franceză în luptele de la Hannut, deși i-au provocat pierderi semnificative. La Gembloux, francezii au reușit din nou să obțină victorii tactice în perioada 14-15 mai. La final, deși a suferit pierderi
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu René Prioux), să înainteze în Belgia. Aici, francezii trebuiau să sprijine trupele belgiene numeroase, dar mai slab echipate. Gamelin se aștepta ca atacul germanilor să depășească relativ ușor apărarea belgiană de pe linia canalului Albert. Oricum, planul belgienilor era ca, după o rezistență de patru zile, să își retragă toate forțele în zona centrală a țării, pe așa-numita linie defensivă "Dyle", care se întindea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]