12,849 matches
-
să fac scandal. M-am culcat pe gunoliul din grajd. N-am putut să dorm, dar nici să stau în picioare nu mai puteam. Am deschis ușa la grajd și am privit spre cer. Era senin și lună plină care lumina ca ziua. Am fluierat pierdut în timp. „Doamne al puterilor fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem”. Târziu, spre ziuă, m-a cuprins frigul de nu-mi putea stăpîni dinții. Eram obosit de drum
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să se pună ceva nou în locul său. Ceva la fel de frumos ca și fumul, cu blana lui alb-azurie! Ieri am cumpărat o sticlă de cognac Courvoisier, 40 de grade, culoare de aramă, blană de tigru cu dungi negre și gol alb luminat de vidul sticlei care se golește pe măsură ce inspirația mea e de nestăvilit. Mă îmbrac pe dinăuntru și pe dinafară cu Panthera tigris și mă simt la fel de bine ca și în mantaua de nori a fumului. Alb-azuriu de nimic schimbat cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îndepărtat de „tinctura” celor care îmi aduseseră multă suferință. (Tinctura - casa sufletului, Jakob Böhme) Am ocolit locurile și persoanele care au „jucat” în „filmul” suferinței mele. Nefericitele vizite la spitalele unde m-am umilit sângerând până în apropierea morții m-au luminat asupra propriei mele voințe, care se lăsa ușor înlănțuită de tenebroase pasiuni și prietenii dăunătoare. Amabilii doctori și dragele surori medicale care uneori îmi țineau tovărășie în timpul vizitelor, când rudele și prietenii bolnavilor veneau cu flori și fructe, pentru că scaunul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
incerte, dar măcar prima luptă eram decisă s-o dau. În timp ce eu mă gândeam la „lupte”, René mi-a povestit despre durerea soției lui, Christine, și alte lucruri personale din viața lor. Totul era întunecat și eu nu puteam să luminez atâta întuneric. Nu m-au tentat niciodată luxul sau „o viață mai bună” etc. M-am hotărât să mă întorc, rămânând ca René să vină să mă vadă, cu toate protestele lui. Deși era supărat pe mine, s-a oferit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sperând că există mai mult de doi, cafeaua gustată acum nu gustă nimic fără zahăr, fără tine. Ea îi spuse: pentru toate viețile, râzând. Mascalzone, Mari reduceri de prețuri râzând, îndreptându-se spre biserică, legând calul de un arbore, lumânări luminând alianța sfinților mezalianța. Ea ieși încet cu spatele din templu Calul ei părea că o așteaptă dezlegat, mânat de coamă și urcând din nou piața eroilor. Focul roșu o obliga să aștepte mult pentru a traversa piața Un trecător o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cei care privesc cu insistență cerul. Păcat că în timpul nostru nu se poate contempla bine cerul noaptea, din cauza norilor groși, dar mai ales din cauza desfrâului iluminării, de parcă omul și-a făcut „constelațiile sale” pe pământ. Îmi place să văd orașele luminate din avion, dar când sunt pe pământ vreau să văd corpurile cerești, așa cum au făcut mereu oamenii de-a lungul eonilor, „visând” la ceva mai mult decât viața. 14 august. L-am visat pe René, din nou, era tânăr și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus, este
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
La Serile Academiei, pentru o „baie de lumină”, după atâta întuneric, seri dedicate scriitorilor clasici suedezi. Am văzut din nou în cristalele candelabrelor vechi culori vii. Este exact așa cum scria Matisse în carnetele sale de creație: culorile sunt lumini, ele luminează peste tot și în mod special în tablouri. „Vorbind” cu soarele în fiecare dimineață, el îmi arată culorile ca pe niște lumini aparte, în niște litere semănând cu cele ale alfabetului ebraic, cu eleganța ghearelor de păsări, cârlige subtile folosite
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ceva dincolo de comunicare, un mesaj pentru toate ființele, animate și inanimate. Este momentul cel mai bogat al vieții mele, când salut răsăritul soarelui, lumina, ca un indian pierdut în concentrare pe elementul cel mai pur: focul. În același fel salută lumina păsările, când se crapă de ziuă, și ele încep să cânte strălucirii percepute poate cu alte organe, mult mai subtile decât ale oamenilor. Alt vis tulburător: toți morții mei continuau să trăiască, îmi spuneau că sunt vii și morți și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acest an. Senzație ciudată, indiferență la vocea unui prieten, coleg și bărbat atât de plăcut. Mă simt pur și simplu bine cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e necunoscut. E cristalul care se rotește în inconștientul meu, ca un poliedru, dezvăluind parcă sinele mic și sinele suprem, într-o relație armonioasă. Dacă mă îndoiesc că sunt liberă de dorințe, mânie și senzualitate. Ileana (Mălăncioiu) și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trenul la Beuvry, unde se ține micul festival și colocviul, cu mulți scriitori români și străini. George Astaloș ne-a invitat și a făcut antologia poeziei române în felul lui special. Parisul mă fascinează datorită luminii lui - parcă ar fi luminat de alt soare, al rațiunii, al vorbirii clare, al minții lucide. Tot personalul hotelului unde ne vom întoarce după câteva zile este compus în majoritate din oameni de culoare, venind din fostele colonii franceze. Femeia care-mi face curat în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
după căruță în noroi și întuneric? În fine, după ce am trecut prin comuna Cariacica, mi-au spus că mai avem șapte-opt kilometri de mers. și iată că, la sfărșitul orei s-a auzit lătratul de câini și s-au luminat ferestre. Am ajuns acasă la Feodor Andreev, gospodărie frumoasă și cu felinar în curte. Bătrâna, mama lui sau a ei, nu știu, ne-a așezat masa iar cineva din familie a luat caii și i-a buciumat, adăpat, și i-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cam voinică pentru anii ei. M-a întrebat, după ce mi-a răspuns cu "zdravstui-te" la bună-ziua mea, "șo vî felaite”? Am căutat să-i explic dar nu înțelegea deloc. Noroc că a venit un copil de școală care ne-a luminat pe amândoi. În fine, dacă tot începuse pe haholă, dă-i înainte din mâini mai mult, exerciții întrerupte de tatăl domnișoarei Galiurov care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Un fel de schelet de pește cu fiecare osicior, un canal mai subțire sau mai mare. Între case se circula mai mult cu barca fiindcă podețele de trecut de ici colo nu prea erau. Toamna zecile de gutui de pe maluri luminau a galben până seara târziu, mirosul de frumos pus la grinda Cerului cobora cu liniște și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a luat în primire pe director: - Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam multe inițiative deși el este directorul, i s-au luminat ochii a zâmbet: - Păi cine să fie? Domnișoara noastră! și zâmbea fiindcă micuța lui fiică, Melania, îi făcuse o mare surpriză. În expoziție, la loc de cinste, se afla lucrul de mână semnat cu litere mari, Chiosea Melania. și asta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
l-am luat de la Zahanade și Zoporoșcenko, podgoreni de vază. Orchestra, poate atracția principală, am antamat-o de la Bolgrad. Important era că evenimentul pusese pe jar toată suflarea satului. Două săli de clasă au devenit săli de dans, feeric luminate cu două petromaxuri, iar sala noastră de bucătărie devenise Bufetul. și-a venit ziua. Garda de onoare la primirea musafirilor erau fetele și băieții din sat, bucuroși că vor dansa în public. O atmosferă sărbătorească în care, oarecum inutili, se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și văruitul în camerele în care aveam să stăm. Ne-a sprijinit sora revizorului școlar, tânăra învățătoare Cornelia M Stratula. Spre apusul soarelui, când am ajuns, totul era pus la punct și până s-a înnoptat lămpile erau pregătite să lumineze sărăcăcioasa noastră mobilă, dar cu gust aranjată. Urma să mai așezăm cărțile, și nu erau puține, pentru care eram amândoi în concurență la lectură. Cu noi, ca amintire din Marineanca, rămăsese doar Nenev Maria, elevă în clasa a VII-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a gândit să se oprească în fața primăriei, altă soluție neavând, i-am spus: Merg cu tine la școală și vorbesc cu învățătoarea să te primească la ore. Îi spui că eu sunt mărțișorul. E bine așa? Fața copilului s-a luminat toată. Îi câștigasem pe deplin încrederea. M-a apucat strâns de mână și în drum spre școală am aflat o mulțime de lucruri despre colegi și mai ales despre învățătoare. Odată, tovarășa ne-a pus să scriem niște scrisori despre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ. Plecăm imediat ce se luminează de ziuă cu Dacia casierului, până la șoseaua națională. De aici așteptăm o ocazie pentru a ajunge la destinație. În sala de ședințe sunt doar primarii și secretarii U.T.C. Sala, nu prea mare, în care se făceau instruirile pe probleme
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care îl păstraseră. Trocul se făcea după ce copiii miroseau îndelung bucățelele de staniol și înghițeau în sec. Între timp, Mișu le explica ce gust a avut fiecare bomboană. Am intrat cu mașina în curte la tanti Maria. Camera era luminată de o lanternă de masă, cu baterii, iar televizorul adus din Germania mergea tot cu baterii. Ce fericiți sunteți că nu trebuie să stați cu lampa de gaz! Din partea noastră poate să nu mai vină lumina, a spus mândru nenea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de pe marginea drumului. Din dudul golaș mă privea flămândă o pisică cenușie. Împleticindu-mă, am ajuns acasă. M-am aruncat cu fața în jos pe pat, în camera rece unde mirosea a șoareci și a fitil ars de la lampa de luminat cu sticla afumată. Am hohotit îndelung. În gură aveam un gust amar. Seara, după telejurnal, a sunat telefonul. Era instructorul de la C.C. al P.C.R. De la celălalt capăt al firului se auzea vocea sa plăcută și împăciuitoare: Nu-i nevoie să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aud nimic. Hai, să mergem până la restaurant să vedem dacă au de gând să mai stea mult la băut și să urcăm în cabină. Ar fi trebuit măcar o mașină să treacă pe aici. Restaurantul aflat ceva mai departe era luminat slab de un bec alimentat de la o baterie de tractor. Nu era nici un om de-al nostru și nici camioanele nu erau nicăieri. Nu știți unde au dispărut mașinile și toți cei care erau cu noi? Cei câțiva bețivi care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
trebuie să adaug și cele câteva kilograme pe care mă străduisem din răsputeri să le pun pe mine. Aceasta era toată averea unei primărițe de comună la sfârșitul anului 1989. 207 Înainte de a ieși pe poartă, am privit cerul. Se lumina de ziuă. Dinspre răsărit am observat cu uimire trei sfere albicioase, aproape egale, care se deplasau foarte încet pe deasupra plopilor. Neputând să-mi desprind ochii le-am urmărit minute în șir, până când au dispărut... Ce zi aveam să trăiesc! M-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și doar atât! La Bogota am schimbat avionul cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de tinere chiliene participante la un concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]