12,197 matches
-
permis să iubească), la momentul revenirii lui Bizu în țară, adică exact în punctul la care fusese abandonată narațiunea în romanul anterior (principiul construcției ciclice impune, firesc, și continuitatea la nivel epic). Exact așa procedează Lovinescu, numai că reînnodarea firului narativ nu determină în mod necesar și o perpetuare a discursului romanesc din Bizu, reconfigurat mai nou, cum spuneam, după alte tipare, de inspirație mai pregnant melodramatică. Ca atare, narațiunea demarează de această dată mult mai abrupt, în linia prozei realist-obiective
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de păr, îl bate protector pe umăr și-l felicită mereu pentru diploma obținută la... Charlottenburg, și nu la Hohenheim (confuzia e voită, cu intenția de a diminua importanța acreditării academice ca atare). Deși aparent inofensiv, Lică joacă în plan narativ rolul de agent al intrigii, iar la nivelul întregului ciclu romanesc el este eroul negativ prin excelență, rivalul și persecutorul ascuns sub masca binefăcătorului (alt truc specific melodramei), care încearcă să-l manipuleze pe Bizu, modelându-i din umbră destinul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe un singur fir al personalității eroului, ci un roman în adevăratul sens al cuvântului, adică narațiunea epică a unor acțiuni încurcate și chiar tenebroase (s. n.)"50. Într-adevăr, ca elemente de noutate tehnică se cuvin semnalate atât relativizarea perspectivei narative (episoadele sunt, am văzut, "depozitate în memoria fiecăruia"), cât și atribuirea unui rol mult mai însemnat intrigii în angrenajul romanesc. Drept consecință firească, dispar notațiile cu caracter reflexiv, de confesiune intimă și jurnal de idei, interesul focalizându-se de aici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cât timp găsește neconvenabil romanul (gândit chiar de autor pe alt calapod estetic decât acela al literaturii de analiză) din pricina insuficientei adecvări la "realitate". Ca de obicei, doar Pompiliu Constantinescu reproduce, fidel, considerațiile magistrului, apreciind romanul drept "o tonică și narativă comedie a etern naivului Bizu", nu înainte de a valoriza și el, negativ, reproducerea în serie a eroului lovinescian cu suflet "facsimilat". Criticul explică "înnoirea tehnică" în termenii utilizați de Lovinescu însuși ("cel dintâi, Bizu, ținea mai mult de confesia ușor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
erotic: "senzațiile lui creșteau de obicei în amintire și deveneau mai precise decât în timpul percepției lor"144. Am mai întâlnit "situația" aceasta psihologică și în romanele anterioare, alternarea dintre planul percepției și planul rememorării fiind un procedeu predilect de construcție narativă, articulat ca expresie nemijlocită a unei psihologii "schizoide" invariabile, schițată de Lovinescu încă din primele texte literare. Plecând de la observația că memoria are rolul de a anula "opoziția suflet/ trup", un exeget subtil precum Caius Dobrescu considera poetica eminesciană o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dobândească un aspect pur teatral, prin aglutinare de secvențe dialogate, fără intervenția naratorului. Nici Bălăuca nu iese, vom vedea imediat, din cadrele romanului-melodramă, cu tot efortul prozatorului de a inova și de a scrie o literatură mai captivantă sub raport narativ. Or, dacă "tehnica" rămânea aceeași, singura "schimbare" notabilă pare să fi fost, am mai spus, înlocuirea sursei inspiratoare în cazul de față, documentele privind viața lui Eminescu. O parte a criticii găsea procedeul legitim și aprecia valoarea estetică a romanului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu rămâne de fapt consecvent cu sine și scrie la fel, același tip de roman, în registru melodramatic, indiferent de "nuanțe". Atunci când se referă, de pildă, la procedeul "alternării" dintre planul oniric și cel al percepției conștiente element de construcție narativă întâlnit de altfel și în romanele anterioare, și ilustrând invariabil configurația "schizoidă" a psihologiei eroului lovinescian -, Șerban Cioculescu îl consideră un "viciu tehnic" ce ar conduce la acea gravă "eroare psihologică", de care au făcut caz majoritatea recenzenților (chiar dacă nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ordine de idei, Ilina Gregori atrăgea atenția asupra "structurii duale" ("corespunzătoare polarității realitate-vis") din Sărmanul Dionis, demonstrând cum, cu intuiția lui genială (care lui Lovinescu i-a lipsit), Eminescu a izbutit să ambiguizeze până la deplina lor fuziune cele două "planuri narative", "secretul" reușitei sale fiind de găsit în modul în care a "construit" naratorul "o instanță enigmatică, nici autor, nici personaj, răspunzătoare de ambiguitatea semnalelor onirice", astfel încât, "în loc să le povestească doar, acest cineva fără nume și corp trăiește visele eroului, mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nici autor, nici personaj, răspunzătoare de ambiguitatea semnalelor onirice", astfel încât, "în loc să le povestească doar, acest cineva fără nume și corp trăiește visele eroului, mai exact, le visează el însuși". Așadar, Eminescu pare să fi experimentat avant la lettre o "modalitate narativă insolită un onirism ireductibil la logica nuvelistică și fundamentul ei estetic, realismul de tip naturalist-mimetic"208. Postulând mai întâi "prioritatea percepției asupra intelectului" (s-a remarcat că Eminescu fusese influențat de exemplul lui Gautier, care utilizase mai mulți "naratori" pentru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
efort de ce a fost Lovinescu atât de sensibil la "drama triunghiulară" Eminescu- Veronica-Caragiale221. Așadar, pentru criticul de la Sburătorul, Luceafărul (și poezia eminesciană în genere) ar fi avut un vădit substrat biografic, pe care romancierul Lovinescu își propusese să-l valorifice narativ (în linia acelei "experiențe" psiho-erotice formatoare, circumscrise de "drama triunghiulară") abia în ultima parte a "trilogiei" sale. Indiferent de motive, cert e că Lovinescu nu a mai apucat să redacteze "drama" cu pricina (care, fără "final", rămâne în suspensie, lăsând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
existenței un sens, se mulțumește să-i prescrie doar niște reguli. Poetica romanului lovinescian se bazează, după convingerea Ligiei Tudurachi, pe exploatarea posibilităților de expresie și de semnificare ale clișeului, clișeu care nu e doar o prezență ubicuă în spațiul narativ, ci se constituie și ca sursă genetică a romanului însuși 233. De aceea, în marea lor majoritate, personajele lovinesciene nu ating treapta afirmării de sine, preluând "cuvântul" ca pe o formă pur exterioară, "străină", menită să adoarmă o conștiință individuală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Serialitatea este, astfel, o consecință necesară a poeticii melodramatice. Romanul-ciclu, de care Lovinescu se arată captivat încă din anii 1920 (dublul roman Viață dublă, ciclul Bizu, ciclul eminescian), este deci o opțiune justificată, și nu o simplă dovadă de incontinență narativă. Romanele lovinesciene, arată autorul, se "citesc" unul pe altul, într-o succesiune de situații care reașază și reformulează aceleași situații tipice (de melodramă), de fiecare dată înșelătoare. "Viața" este de fiecare dată aiurea; eroii nu descoperă prin "lectura" suspicioasă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
România literară, nr. 38, 5 noiembrie 1932. Bizu ar fi, așadar, "o monografie psihologică făcută numai din sentințe, principii și definiții", adică "o escapadă și o imprudență" (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. III, p. 425). Construcția narativă e grevată de o "abundență de comentarii și explicații psihologice, care, departe de a degaja figurile morale ale eroilor, le înăbușe sub apăsarea lor abstractă și teoretică". 11 "D. E. Lovinescu. Despre sămănătorism și viitorul său roman", în Rampa, an XVI
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vocea autorului exprimă bucuria de a se regăsi în spațiul trecutului", iar "bucuria de a se regăsi în trecut devine obsesie a trecutului" (p. 88). Ciclul Bizu conține de fapt, cum bine observă exegetul, "întreaga tematică și suma tuturor procedeelor narative", romanele lovinesciene ilustrând, în genere, un scenariu narativ stereotip în trei "trepte": 1. "textul ca viață"; 2. "textul ca provocare a textului"; 3. "textul ca reper al lecturii sale". Justificată într-o anumită măsură, distincția aceasta nu explică în niciun
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în spațiul trecutului", iar "bucuria de a se regăsi în trecut devine obsesie a trecutului" (p. 88). Ciclul Bizu conține de fapt, cum bine observă exegetul, "întreaga tematică și suma tuturor procedeelor narative", romanele lovinesciene ilustrând, în genere, un scenariu narativ stereotip în trei "trepte": 1. "textul ca viață"; 2. "textul ca provocare a textului"; 3. "textul ca reper al lecturii sale". Justificată într-o anumită măsură, distincția aceasta nu explică în niciun fel legătura dintre roman și opera memorialistică. Pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vue l'adoration des reliques, des objets sacrés, etc., dans les cultes religieux" (http://www.gutenberg.org/). 144 Vezi observațiile despre raportul dintre amintire și percepție din subcapitolul IV.1.1., "Percepție și amintire. Psihologia personajului un principiu de compoziție narativă". 145 Caius Dobrescu, op. cit., p. 126. 146 Nu doar în poema dantescă, dar și în cazul altor creații literare celebre (Don Quijotte, Dama cu camelii, Madame Bovary), comportamentul personajelor e influențat de lectură, fiind tributar unui model livresc. Vezi observațiile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe scară, de la locul de întâlnire, întâmplarea o face să audă din gura unei femei din popor cuvântul cu care, în toată cruditatea ei, morala publică îi califică fapta" (p. 269). Subiectul nuvelei, rezumat în paginile memorialistice, va constitui nucleul narativ pus în scenă cu mijloacele melodramei în romanele ciclului eminescian. Interesant e că în eroina nuvelei care a constituit sursa de inspirație a lui Lovinescu se regăsesc și Mite și Bălăuca prima salvându-și onoarea cu ajutorul ipocriziei, cealaltă, mai sinceră
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
p. 32. 225 Ileana Vrancea, E. Lovinescu, artistul, ed. cit., p. 98. 226 Idem, p. 102. 227 G. Călinescu, "E. Lovinescu: Mite", în volumul Ulysse, ed. cit., p. 227. 228 În opinia lui Ioan Holban, prezența autorului în propriul discurs narativ "este una din invariantele romanelor: sub travesti-ul transparent al pronumelui personal (eu în Bizu) sau sub masca vocii calificate a criticului (în Romanul lui Eminescu, mai ales), autorul consemnează, comentează, trăiește totul alături de personajele sale, proiecții ale subiectivității creatoare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
am inserat această scrisoare împreună cu un comentariu, la rubrica pe care o dețineam. Mahalaua Podeni, cu piața Cuza Vodă, unde a locuit la părinții săi, au constituit materialul psihologic și social, atmosfera provincială pe care le-a zugrăvit cu vigoare narativă în două cărți ale sale: ”Tache, Ianke și Cadîr” și ”Ghicește-mi în cafea”, evocând puternic nu ”dulcele târg al Bârladului”, întrebuințând o expresie a lui Ionel Teodoreanu, ci târgul Bârladului așa cum l-a cunoscut, folosind o pană cu culori
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe spirituală, ilustrând varietatea infinită a vieții în zorile Renașterii. Bazându-se pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
formulă percutantă care implică descoperirea lumii din spatele replicilor, ceea ce se spune fiind rezultatul unei întâmplări nepovestite. Aceasta ar putea fi dimensiunea „surdă” a textului, povestirea ascunsă, care motivează felul de a vorbi al personajului și care dă unitate unei construcții narative aparent sincopate. În acord cu tendința generală din proza românească din preajma anului 2000, de reabilitare a povestirii și de redescoperire a realismului, S. recuperează o lume vie, cu personaje vii, aflate în situații dintre cele mai diverse, totul fiind înregistrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
din proza românească din preajma anului 2000, de reabilitare a povestirii și de redescoperire a realismului, S. recuperează o lume vie, cu personaje vii, aflate în situații dintre cele mai diverse, totul fiind înregistrat și oferit cititorului la vedere, fără artificii narative. Autorul face dese referiri autobiografice, își explică gesturile și, în general, elementele mecanismului său retoric. Pot fi întâlnite, astfel, pasaje în care autorul mărturisește, implicit ori explicit, ce înțelege prin a povesti sau prin a scrie. În textul de deschidere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
prea multe într-un loc, să nu fie tulpinile prea apropiate, nici prea departe pentru a înlătura spațiile inutile, pauzele, tăcerile”. Și în Neînțelesuri există un personaj care preia ideile autorului despre arta povestirii. Dacă aici S. își dezvăluie tehnicile narative aplicându-le pe spații restrânse, în Dincolo de frontiere, romanul unei transformări individuale într-un timp marcat de schimbări sociale alerte, construiește un text amplu dintr-o succesiune de relatări, unele gen reportaj, de povești și profiluri pline de savoare. Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
The Theme of his Legend in the Western and in the Eastern Literatures of Europe (1966), în cadrul căruia sunt dezavuate fanteziile lipsite de suport despre România și se reconstituie drumul transfigurării realității istorice în mit, apelându-se totodată la germenii narativi populari din Răsăritul Europei, care au favorizat și au impus tema și legenda. Către sfârșitul vieții, N. este atras tot mai mult de frumusețea, semnificațiile și importanța cultural- artistică a picturii murale bisericești din Bucovina. El definitivează traducerea lucrării lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
nuvele Te urăsc, iubita mea, un tip de proză de factură tradițională, fără relief și puțin incitantă la lectură. Schimbând registrul și trecând de la proză la poezie, publică placheta Cu tango înainte (1982), o versificație patetică facilă, în mare măsură narativă, scrisă sub influența lui Eugen Jebeleanu și a lui Adrian Păunescu. Tema centrală este tragismul conștiinței umane, perceput ca un sentiment de cutremurare față de ororile lagărului de la Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în exces și golite de sens, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]