14,286 matches
-
continua să urce și, cu fiecare minut care trecea, frigul devenea tot mai intens. Ca să nu cădem, trebuia să ne ținem mîinile afară din păturile care ne adăposteau cît de cît trupurile; era greu să ne schimbăm chiar și un pic poziția fără să fim la un pas de a risca să zburăm cu capul Înainte, pînă În spatele camionului. Aproape de ivirea zorilor, o problemă la carburator, ce afectează motoarele la asemenea altitudine, a făcut ca mașina să se oprească; ne apropiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care avea să o emane. De-o parte a drumului creșteau niște ciuperci semisferice enorme - singura formă de vegetație din zonă -, pe care noi le-am folosit pentru face un foc amărît, la care am Încălzit apa obținută dintr-un pic de zăpadă. Spectacolul pe care Îl ofeream bîndu-ne ciudata fiertură trebuie să fi fost cel puțin la fel de interesant pentru indieni, cum era pentru noi cel al portului lor tradițional, fiindcă nu trecea clipă fără ca vreunul dintre ei să se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fost mutate din locurile lor de odihnă. În apropiere de Sacsahuamán, pe drumul de Întoarcere spre Cuzco, există un exemplu tipic de construcție incașă unde, după spusele ghidului nostru, se Îmbăiau locuitorii. Asta mi s-a părut o treabă un pic ciudată, avînd În vedere distanța dintre acel loc și Cuzco; e plauzibil doar dacă era vorba de un loc ritualic de Îmbăiere a monarhului. Străvechii Împărați incași (dacă această versiune este corectă) trebuie să fi avut pielea mai groasă decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rîu, tipice pentru arhitectura quechua, sînt identificate de Bingham cu ferestrele prin care frații Ayllus, din mitologia incașă, Își făceau apariția pe lumea pămîntească pentru a-i arăta poporului ales drumul spre Țara Făgăduinței. După părerea mea, argumentul e un pic cam tras de păr. Desigur, aceeastă interpretare a fost contestată de un mare număr de cercetători renumiți. De asemenea, există o dezbatere de proporții În legătura cu funcția pe care o avea Templul Soarelui, al cărui descoperitor, Bingham, susține că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plecat În grabă. Ce anume mi-a provocat atacul de astm, nu pot ști (deși poate că vreunul dintre credincioși ar putea), Însă cînd am ajuns În Huancarama abia mai puteam să mă țin pe picioare. Nu mai aveam nici un pic de adrenalină și criza mea de astm s-a Înrăutățit. Învelit Într-o pătură de la poliție, am privit ploaia și am fumat țigări de foi - una după alta -, ceea ce m-a ajutat Într-o oarecare măsură să-mi mai potolesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
condamnați. Așteaptă sosirea morții rămînÎnd indiferenți la trecerea timpului (cel puțin asta cred eu). Condițiile sanitare sînt Îngrozitoare și, deși acestea par să nu cauzeze reacții adverse indienilor veniți din munți, cei veniți din alte părți, chiar dacă sînt doar un pic mai educați, le găsesc catastrofale. Te lasă nervii numai la gîndul că de acum Încolo trebuie să Îți petreci restul vieții Între cei patru pereți de chirpici, Înconjurat de oameni care vorbesc o altă limbă, cu numai patru asistenți care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că ar fi imposibil să Îi Înapoiem suma de bani etc., Însă pînă la urmă acceptăm oferta. După prima băutură, eu refuz cu fermitate să mai accept Încă una, iar Alberto se uită aiurea la mine. Gazda noastră devine un pic agitată și insistă, dar eu refuz, fără să explic de ce. Omul tot Întreabă, pînă cînd Îi spun, plin de jenă, că obiceiul nostru În Argentina este să mîncăm În timp ce bem. CÎt de mult mîncăm depinde de felul În care apreciem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
parcurgem toți cei 14 kilometri pe jos. Nu era mai nimic de văzut În Callao, cu atît mai puțin vapoare argentiniene. Cu niște fețe mai palide ca oricînd, ne-am dus la o secție de poliție și am cerșit un pic de mîncare, apoi am bătut În retragere, Înapoi la Lima. Am mîncat din nou acasă la doctorul Pesce, care ne-a povestit despre experiențele sale cu diverse tipuri de lepră. De dimineață ne-am dus la Muzeul de Arheologie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
l-a aruncat prin aer, Însă asta a fost tot. Fiesta s-a Încheiat cu moartea aproape trecută cu vederea a celui de-al șaselea taur. Artă nu am văzut; un oarecare nivel de curaj; măiestrie, nu prea; emoție, un pic. Pe scurt, totul depinde de ce altceva se mai Întîmplă duminica. Luni dimineață am mers din nou la muzeu, iar seara la casa doctorului Pesce, unde am cunoscut un profesor de psihiatrie, dr. Valenza, un alt limbut ce ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
astm nu a arătat nici un semn cum că ar bate În retragere așa că a trebuit să iau măsura drastică de a face rost de un medicament prin banala metodă de a da bani pe el. Mi-a mai calmat un pic criza. Priveam visători dincolo de malul rîului, În junglă, la verdele său misterios și Îmbietor. Astmul meu și țînțarii mi-au mai tăiat din avînt Într-o oarecare măsură, Însă pădurile virgine sînt atît de fascinante pentru spirite ca ale noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-a schimbat nimic. Confluența rîurilor Ucayali și Marañon, ce dă naștere celui mai măreț rîu, nu are nimic ieșit din comun: sînt pur și simplu două mase de apă nămoloasă ce se unesc pentru a forma una singură - un pic mai Întinsă, poate ceva mai adîncă, Însă doar atît. Nu mai aveam nici un strop de adrenalină, iar crizele mele de astm se Înrăutățeau din ce În ce mai tare; nu puteam să mănînc decît o mînă de orez și beam doar mate. În ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și am petrecut-o zăcînd În pat sau, mai bine zis, „adrenalizîndu-mă“. Următoarea zi m-am decis să urmez o dietă mai strictă dimineața și una mai puțin strictă seara, renunțînd la orez. Starea mea s-a mai Îmbunătățit un pic, deși nu prea mult. Noaptea ne-am uitat la Stromboli, cu Ingrid Bergman, În regia lui Rossellini. Nu cred că i se poate da alt calificativ În afară de groaznic. Ziua de miercuri a marcat o dată importantă: am fost anunțați că vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra omoplatului stîng avea o cicatrice datorată unei Împușcături de la o distanță mică, din cauza unei „vinganza“∗, potrivit spuselor sale. Întreaga noapte a fost o revărsare de țînțari ce se luptau pentru carnea noastră aproape virgină. CÎnd am aflat că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și iritat fiindcă nu fusese invitat la petrecere, așa că a Început să profereze insulte și să facă scandal, pînă s-a găsit cineva să-i tragă un pumn În față și o mamă de bătaie. Episodul ne-a indispus un pic, fiindcă bietul om, deși era homosexual și foarte plicticos, fusese foarte drăguț cu noi și ne dăduse, fiecăruia, cîte 10 soli, ceea ce ne-a adus totalul la 479 al meu, respectiv 163,5 al lui Alberto. Miercuri ploua cînd s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
medical, am plecat cu dr. Montoya pe malul celălalt, ca să cumpărăm de mîncare. Am mers pe unul dintre brațele Amazonului, am cumpărat papaya, yucca, porumb, pește și trestie de zahăr, la prețuri incredibil de mici, și am și pescuit un pic. Montoya a prins un pește normal, iar eu am prins un mota. La Întoarcere, un vînt puternic a agitat rîul, iar căpitanul, Roger Álvarez, aproape a făcut pe el În timp ce valurile Îi inundau canoele. I-am cerut să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
obligă pe soți la datoria lor cât privește zămislirea copiilor deoarece umanismul catolic e superior umanismului comunist”. În anumite zile anchetatorul era plictisit și obosit de atâtea întrebări; avea momente de liniște naturală și atunci profitam să-i fac un pic de învățătură morală zicându-i: „Și până când o să purtați cizme lustruite, galoane și chipiu chipeș, că eu numai cu atâta și asemenea satisfacție nu aș suporta viața și m-aș spânzura de mânerul de la broasca ușii!?”. Iar securistul îmi răspundea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
presiunea securității, cam ce m-au forțat și pe mine, îndemnându-i sub pretextul că așa eu voi fi scăpat de închisoare... Însă minciuna securității a ajutat mai mult ca să fiu condamnat. De fapt, înainte de proces, eu am răsfoit un pic dosarul și mi-am dat seama de trucul ce l-a făcut securitatea cu martorii, care n-aveau nimic de zis contra mea, ci doar intenția bună de a mă scăpa. Declarațiile mele erau identice cu ale lor. La proces
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
seama că dormind așa cum am făcut-o oboseala acumulată în ultimele zile s-a mai dus... 26 iunie 1952 Simțeam că e ceva care nu merge cu Dânsul. Mi-a spus-o chiar El: se simte ridicol (a spus „un pic“) de a mă iubi în felul acesta... Căci de iubit mă iubește, dar cu o dragoste care lasă destul loc reflexiunii și analizei, cu alte cuvinte - nu mă iubește suficient. Ca să fiu sincer, n-am înțeles prea bine ce voia
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să ți le spun așa, pe șleau, nu fiindcă aș fi vrut să ți le ascund, ci pur și simplu pentru că mi s-ar fi părut inutile sau prea copilărești... Mi-ai vorbit ieri... Lucrul acesta m-a durut un pic, dar totodată mi-a făcut enorm de bine... În fond, n-ai făcut decât să răspunzi rugăminții mele: de a-mi spune adevărul cu privire la ceea ce găseai rău în mine. Nu ți-o cerusem nici din cochetărie, nici din capriciu, ci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
totdeauna pacea din casă. și este din imprudența mea. Caut să aplanez lucrurile cât pot mai bine și mi se pare că reușesc. Dimineața îmi permit luxul unui somn aproape liniștit, cocoloșit la sânul Augustei. Asta îmi mai dă un pic de încredere, mai cu seamă pentru că nefericirea celui care îmi e atât de drag mă face cu totul incapabil să gândesc la vreo posibilă nenorocire a mea. Dimineața alerg la Giglio: vorbesc despre toate, povestesc totul. Asta ușurează. Numai Castilia
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fi zadarnic să încerc să-ți explic ce înseamnă să dormi pur și simplu lângă un prieten. „Vom rămâne prieteni...“ Încercam să-mi imaginez cum va fi: și mă și vedeam torturat de efortul de-a părea simplu și un pic ironic, iar tu - un pic jenat, dar mai curând comod decât jenat... și încercam să mă asigur: „Va fi chiar interesant!“ Apoi mi-ai vorbit despre prostia lui, și mi-am spus: „Nu este chiar așa de grav, căci el
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-ți explic ce înseamnă să dormi pur și simplu lângă un prieten. „Vom rămâne prieteni...“ Încercam să-mi imaginez cum va fi: și mă și vedeam torturat de efortul de-a părea simplu și un pic ironic, iar tu - un pic jenat, dar mai curând comod decât jenat... și încercam să mă asigur: „Va fi chiar interesant!“ Apoi mi-ai vorbit despre prostia lui, și mi-am spus: „Nu este chiar așa de grav, căci el (adică tu) nu va rezista
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
faci marți, te rog să mă crezi, căci altfel amorul meu propriu ar suferi! La un moment dat ți-am propus să mergem la cinema de la nouă seara până la miezul nopții și mi s-a părut că ai ezitat un pic înainte de a accepta. Apoi am plecat. Abia în stradă mi-am dat seama de gafa pe care o făcusem: miercuri pică după marți, ori marți are ședință de lucru și Dumnezeu știe dacă va putea închide un ochi toată noaptea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o asemenea stare de spirit ar putea dura la unul ca mine. De fapt, nici eu nu prea cred, dar nici nu am dorința s-o schimb deocamdată: să dureze cât o putea să dureze! 5 mai 1953 Azi - nici un pic de soare, ceea ce convine de minune pielii mele prea arse... Dispoziție pasivă cu aparențe calme: voi face ce trebuie să fac, fără să manifest vreo dorință prea mare pentru fie ce-o fi. În acea vreme mă mai vedeam cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
De la șase la opt - două lecții de limbă rusă. Apoi - vizită la Mihai, prelungită până a doua zi dimineața. 17 iunie 1953 Astăzi - o singură lecție de limbă rusă. Această prea multă muncă începe să mă apese... În sfârșit - un pic de răgaz pentru a mă ocupa după dorință de lucrurile care îmi sunt dragi. Ieri-seară am asistat la confesiunea lui Giglio față de Mihai. L-am ascultat cu interes, dar, până la urmă, a început să mă obosească. Mi se făcuse somn
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]