12,814 matches
-
scene jucate de actori, a existat și o importanță mișcare de artiști mânuitori de păpuși și marionete, care mergeau din oraș în oraș, se lipeau de mișcările muncitorești și sindicale locale și își organizau spectacolele, de cele mai multe ori pe subiecte revoluționare sau istorice. Unul dintre cei mai cunoscuți păpușari, Severo Blásquez, de asemenea imigrant catalan, muncitor și artist autodidact, a realizat chiar o adaptare după Romeo și Julieta, în care a adăugat fraze și mesaje revoluționare. Toată această mișcare teatrală, dezvoltată
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
de cele mai multe ori pe subiecte revoluționare sau istorice. Unul dintre cei mai cunoscuți păpușari, Severo Blásquez, de asemenea imigrant catalan, muncitor și artist autodidact, a realizat chiar o adaptare după Romeo și Julieta, în care a adăugat fraze și mesaje revoluționare. Toată această mișcare teatrală, dezvoltată complet în afara (și împotriva) rețelelor instituționale, a avut un rol de pionierat la nivel mondial, în ceea ce privește teatrul politic realizat de neprofesioniști. „Actorii amatori și dramaturgii improvizați au constituit o parte remarcabilă din producția artistică a
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
și ulterior, drept una dintre primele reușite ale realismului socialist. Lucrarea prezintă momentul revoluției de la 1848, cănd partizanii mișcării s-au strâns, la îndemnul Anei Ipătescu, pentru a-i alunga pe reacționarii care înconjuraseră palatul unde se află, captiv, guvernul revoluționar. </p> Construită pe trei planuri, unul îndepărtat, în care vedem palatul, altul intermediar, unde îi regăsim pe bărbații participanți la revoluție, și unul principal în care se află eroina scenei, lucrarea accentuează prin mijloace compoziționale rolul central jucat de Ana
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
ale unor eroine mai mult sau mai putin legendare, cu roluri în episoade istorice din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. În revistă Femeia, apare, de-a lungul anului 1949, o serie de texte dedicate câte unei figuri de eroina revoluționară. Sub formă de reconstituire literaturizata a momentului din 19 iunie 1848,, în numărul 5 /1949 al revistei, regăsim o proza dedicată chiar Anei Ipătescu, intitulată ” O femeie în revoluția de la 1848” și semnată Ada Bârseanu 1.</p> În plus, în
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
în perioada precomunistă, precum și adeziunea să la noua putere, manifestată prin declarații, dar și opțiuni tematice, au cântărit mai mult în balanță receptării decât formația să de factură modernist-occidentală, ușor de identificat în stil.</spân></p> Ana Ipătescu și România Revoluționară, la un secol distanță În perioada realismului socialist românesc, reacția tradiției pe care nouă doctrina încearcă să o înăbușe este identificabila în special în stilul artiștilor care adoptau temele impuse, și într-o producție adiacenta celei oficiale. Dacă urmărim însă
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
este un element cheie în configurarea mesajului operei. Cu aproape 100 de ani in urma, la 1850, pictorul C.D. Rosenthal realizase o lucrare ce avea să aibă parte de un destin privilegiat în perioada regimului comunist. Este vorba despre România Revoluționară, pictată la Paris în 1850 și pentru care Rosenthal o avusese drept model pe Maria Rosetti, publicista română de origine scoțiana, ea însăși una dintre figurile emblematice ale revoluției pașoptiste. <spân lang="ro-RO">În </spân><spân lang="ro-RO"><i>Istoria
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
ro-RO"><i>Istoria artei românești (2007),</i></spân><spân lang="ro-RO"> Vasile Florea observa că există o mare diferență între ipostază Mariei Rosetti din portretul semnat de Rosenthal și tabloul acesta „patetic” și alegoric - </spân><spân lang="ro-RO"><i>România Revoluționară</i></spân><spân lang="ro-RO"> - pentru care i-a servit drept model. Într-adevăr, Maria Rosetti cea din portret apare pe un fundal peisagistic (copaci și dealuri, cer și apa) într-o ipostază visătoare. Mâna îi stă, într-un gest
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
boneta, iar rochia îi e neagră, sobra, cu manșete și guler alb. Abia schițează un zâmbet, diafan și enigmatic. Ansamblul pare să sugereze discreție, inteligență, delicatețe, decentă. Dimpotrivă,</spân><spân lang="ro-RO"> femeia din </spân><spân lang="ro-RO"><i>România Revoluționară</i></spân><spân lang="ro-RO">, cu părul despletit sub marama, cu o mână strângând pumnalul și cu cealaltă protejând steagul, întoarce spre privitor un profil cu trăsături clasice, cărora le lipsește moliciunea și candoarea celor din portret. </spân></p> Organizată
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
spân lang="ro-RO">.</spân></p> O cvasi-alegorie: universalul semnificației și realismul reprezentării Dincolo de compoziție și tematica, există un element ”tare” care conectează, prin spațiu și timp, lucrările lui Ciucurencu, Rosenthal și Delacroix, si care constă în reprezentarea alegorica a ideii revoluționare prin intermediul unei figuri feminine. Libertatea... lui Delacroix, din 1830, fusese creată în interiorul unui context extrem de bogat în această privință. Joan B. Landes arată în <spân lang="ro-RO"><i>Visualizing the Nation: Gender, Representation and Revolution în Eighteenth Century France </i
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
rol central; mesajul religios trebuie să domine, iar componenta erotică trebuie să fie subordonată și să joace un rol de susținere.”(Miles, 33) La fel ca în reprezentările religioase, în Libertatea... lui Delacroix, nuditatea intensifică mesajul (în cazul acesta, avântul revoluționar 2) evocând asocieri erotice subliminale. În tabloul lui Rosenthal, deși nu există nuditate, componenta erotică este prezentă. Prin considerarea mai multor elemente care țin atât de idealul aparent și comportamental feminin din societatea românească a secolului al nouăsprezecelea 3</sup
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
control al corpului (părul strâns, corset, bonetă)<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote4sym" name="sdfootnote4anc"><sup>4</sup></a> putem argumenta că erotismul într-un tablou precum cel al lui Rosenthal se construiește tocmai prin lipsa acestui control. Țăranca din România Revoluționară nu poartă corset și are părul despletit sub maramă<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote5sym" name="sdfootnote5anc"><sup>5</sup></a>, iar gesturile sale ies din arealul gingășiei feminine cerute de epocă. Spre deosebire de Maria Rosetti cea din portret, femeia care întruchipează
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
și are părul despletit sub maramă<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote5sym" name="sdfootnote5anc"><sup>5</sup></a>, iar gesturile sale ies din arealul gingășiei feminine cerute de epocă. Spre deosebire de Maria Rosetti cea din portret, femeia care întruchipează idealul național și revoluționar pașoptist, nu ”pozează”, ci acționează, fiind stăpâna propriilor acțiuni.</p> Erotismul este însă doar o componentă subtilă, aflată în subordinea elementului idealizant care se concretizează, credem, în special prin clasicizarea trăsăturilor personajului. Joan Landes arată cum, în Franța secolului al
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
perpetuând relațiile de putere tradiționale dintre genuri, ceea ce reușește, printr-o operă remarcabilă precum cea semnată de Ciucurencu, nu este decât o reinstanțiere a statu quo-ului. În Ana Ipătescu, sub intenția declarată de a ilustra curajul exemplar al unei eroine revoluționare, reprezentarea acesteia este semnificată cvasi-alegoric și printr-o subtilă componentă erotică, înscriindu-se astfel, aproape necritic în tradiția picturii românești și europene. 1 ” Dacă nu ar exista nici o investiție erotică sau sentimentală în stat, dacă identitățile noastre ca subiecți sexuali
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
de care depinde identitatea noastră, ce ar mai putea justifica pasiunea noastră pentru patrie?”(Sommer apud Landes, 140) 2Tabloul a fost expus până în 1832 la Galeria Luxembourg, iar apoi a fost retras, de teama că ar putea inspira noi acțiuni revoluționare. (Murray, 49) 3Unul dintre tabuurile vremii este cel al părului desfăcut. O femeie nu trebuie să stea niciodată cu părul despletit în fața unui bărbat, „pentru că e rușine”.(Pârvulescu,97) </p> 4Ioana Pârvulescu arată în Intoarcere în secolul al nouăsprezecelea cum
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
să rezistăm citirilor autocolonizatoare propuse și de autoare, și de instanțele editoriale, să revendicăm istoriile de felul celor reunite în Vremuri second-hand și să valorizăm potențialul lor real de construire a unor poziții de cunoaștere și de autoreprezentare consistente și revoluționare.
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
la academism și convenții estetice rigide, dar și la autoritarismul celui de-al doilea Reich. Revolta artiștilor a proclamat libertatea creatoare absolută și primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic și o estetică revoluționară. În pofida programelor, expresionismul nu a fost niciodată o școală în adevăratul sens al cuvântului. Reprezentat de artiști foarte diferiți, expresionismul se impune mai mult ca un stil, decât ca o mișcare artistică. Acest stil va depăși de altfel repede granițele
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
de Treizeci de Ani care a dus la războiul țărănesc din 1653. În contextul acestei lupte, conflictul dintre cantoanele catolice și protestante a persistat, izbucnind în alte violențe la bătăliile de la Villmergen în 1656 și 1712. În 1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția și a impus o nouă constituție de stat unitar. Prin aceasta, guvernarea țării s-a centralizat, abolind efectiv cantoanele, iar Mülhausen și valea Valtellina s-au separat de Elveția. Noul regim, denumit Republica Helvetică, a fost deosebit de
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
care se îndrăgostește și căreia, după moartea timpurie din 1847 (la doar 2 ani după ce a cunoscut-o), îi dedică poezia "Steluța" și apoi întreg ciclul de poezii "Lăcrămioare". Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
apoi întreg ciclul de poezii "Lăcrămioare". Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. După ce călătorește prin Austria și
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
vizita poeților francezi Sully Prudhomme și Leconte de Lisle. Vasile Alecsandri s-a stins din viață la 22 august 1890, după o lungă suferință, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mircești. A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri "Dorințele partidei naționale din Moldova", principalul manifest al revoluționarilor moldoveni. În 1854 - Apare sub conducerea sa "România literară", revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui T. Arghezi care perfecționează și sistematizează maniera angheliană.“" "„Din înregistrator pasiv al unor stări de conștiință predominate de afect, se transformă într-un fantezist lucid și intelectualizat. Dintre
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
unor legi. În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament și să dețină locuri în parlament. Kemal a văzut fezul (pălăria otomană) ca un simbol al feudalismului și a interzis-o. Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928. În 1934 o lege i-a forțat pe turci să-și adopte nume de familie în stil vestic. Adunarea i-a
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
Rău", "Doamna Chiajna", 1860) și volume de eseuri ("Câteva ore la Snagov", 1909; "Pseudokynegeticos", 1874). s-a născut la 23 ianuarie 1834, la București. Era al doilea copil al lui Ioan Odobescu, generalul de la 1848 care s-a împotrivit mișcării revoluționare, și al Ecaterinei Caracaș, fiica doctorului în medicină Constantin Caracaș. Educația și-a început-o în casa părintească, fiind elevul institutorului Bârzotescu. În 1848, Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului Sf. Sava, în urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmașul
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
românilor din Principatele Dunărene. În timpul studiilor de la Paris a aderat la "Societatea Studenților Români". Împreună cu alți studenți români de la Paris, la 14 februarie 1851 înființează "Junimea Românească", societate politică și culturală a studenților români din Franța. Odobescu se află în preajma revoluționarilor români exilați (Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru). El ține în cercul acestora conferința "Viitorul artelor în România", al cărei text apare postum, în 1907, și în care spune: Tot în acea perioadă, Alexandru
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
și acțiunile politice și culturale, "elocința" (arta cuvântului) a jucat și la români un rol esențial. Primele noastre manifestații și creații oratorice își găsesc începuturile în cele mai importante împrejurări ale istoriei neamului. De la discursurile lui Gheorghe Lazăr din epoca revoluționară a lui Tudor Vladimirescu se anticipau cele ale lui M. Kogălniceanu și Simion Bărnuțiu, cu un puternic impuls pe care îl dădeau eforturile pentru unirea principatelor și pentru dobândirea independenței naționale. În același timp s-a afirmat pe un plan
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]