15,319 matches
-
din nuvelă este Bucureștiul "cel mai melancolic oraș din lume" în care "avem norocul sau nenorocul să trăim"345, topos real și, deopotrivă, obiect al unei geografii mitice, așa cum mărturisește Eliade în Încercarea labirintului: "Orice pământ natal alcătuiește o geografie sacră. Pentru cei care l-au părăsit, orașul copilăriei și al adolescenței devine mereu un oraș mitic. Pentru mine Bucureștiul este centrul unei mitologii inepuizabile. Datorită acestei mitologii am reușit să-i cunosc adevărata istorie. Poate și pe a mea"346
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pod; deoarece cerna-vodă înseamnă voievodul negru, în limbaj indirect, toponimul se referă la poarta cea strâmtă a Voievodului Negru, a Îngerului morții 347. Simbolismul podului conținut încă din titlu se referă la trecerea/ legătura dintre lumea profană cu/spre cea sacră. El asigură ieșirea din lumea profană, problema pe care o dezbate această proză fiind aceea a găsirii unei ieșiri dintr-o situație absurdă, "pentru că n-are început și, ca atare, nu poate avea sfârșit, nu-și găsește soluția pe nici unul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un moment cunoscut doar de inițiați, când podul se coboară. Ieșirea presupune drumul labirintic pe care îl străbat toate personajele, aflate într-o continuă căutare a centrului (în acest sens, cuplul bătrână-fată rămâne ilustrativ). Așa cum arată în Tratat 349..., "spațiul sacru implică ideea repetării hierofaniei primordiale, care a consacrat acest spațiu transfigurându-l, singularizându-l, izolându-l de profanul înconjurător". Spațiul sacru i se revelează omului "prin intermediul unor forme hierofanice directe (acest spațiu, acest izvor etc.)" sau se obține prin tehnici
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
într-o continuă căutare a centrului (în acest sens, cuplul bătrână-fată rămâne ilustrativ). Așa cum arată în Tratat 349..., "spațiul sacru implică ideea repetării hierofaniei primordiale, care a consacrat acest spațiu transfigurându-l, singularizându-l, izolându-l de profanul înconjurător". Spațiul sacru i se revelează omului "prin intermediul unor forme hierofanice directe (acest spațiu, acest izvor etc.)" sau se obține prin tehnici tradiționale ca orientarea. În Podul, orientarea cuplului menționat se realizează prin cartea citită bătrânei (care nu poate muri până nu se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unde se află casa locotenentului. Analizat din perspectiva filozofiei tantrice, numele locotenentului de roșiori care trece călare spre casă, în amurg, frumos ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități sacre, un cavaler spiritual, eroul în spirit (Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei, reproduce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Crăciun 358 și a celui de vară ascuns în sărbătoarea Sânzienelor. În povestirea lui Gologan, nașterea mistică se leagă de vița-de-vie. Cel mai adesea, simbolurile se constituie in ansambluri triadice. Un ansamblu simbolic este perdea/prag (locul de trecere spre sacru) - Marea Zeiță, Magna Mater (izvorul vieții lumii profane), via - podul. Vița-de-vie înglobează o serie de semnificații 359: ea este "iarba vieții" "expresia nemuririi", iar vinul este simbolul tinereții și al vieții veșnice; în mandeism, vinul este întruparea luminii, a înțelepciunii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
puternică pentru oameni decât truda, extenuarea, foamea). Bătrânul a venit să povestească; singurul mijloc de a rezista și de a se opune unui sistem totalitar este povestirea, îndeosebi cea mitică, povestire care are o funcție dublă: "dă individului comun perspectiva sacrului și, totodată, îl apără de violența istoriei". A povesti (a imagina) înseamnă pentru Eliade "cel puțin două lucruri": "a prelungi într-o existență profană întâmplările mari, narate de mituri" și a apăra individul de ceea ce Eliade numește "teroarea istoriei"394
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
șters ca aspect (figura ștearsă, ochii fără expresie, hainele decolorate, foarte largi, parcă n-ar fi fost ale lui, pălăria veche de paie, iar spre mijlocul prozei, haina veche, adusă de acasă, sunt semnele identității mitice) corespunde teoriei eliadești despre sacrul camuflat (în cenușiu, vechi etc.), teorie care, după cum recunoaște Eliade, își are rădăcinile "în teoria mea despre "irecognoscibilitatea miracolului" - sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu buzele cărnoase, însângerate, și ochii negri, arzători, de te făceau să tremuri"427. Jidovii sau uriașii de unde își revendică descendența, sunt primii oameni creați de Dumnezeu și căror seminție a pierit la potop, anormalitatea Oanei fiind "semnul unei biologii sacre" 428. Episodul împreunării cu taurul are rădăcini și în credințele populare autohtone legate de strămoșul totem: "poate sufletul acel din vită e un moș al meu"429. Taurul este analizat de M. Eliade în subcapitolul Fecundatorii din Tratatul de istorie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
frunzele cad și omăt și iarna vine"445. Cel cu memoria prodigioasă, Lixandru (acesta este motivul pentru care, dintre toți foștii săi elevi, Fărâmă îl caută pe Lixandru), visător, poet, chinuit de misterul dispariției lui Iozi, învață limba ebraică, limba sacră a Vechiului Testament, pentru a accede la acest tărâm dorit. Lixandru este un nume cu rol anamnetic în text; când îl aude prima dată, anchetatorul Dumitrescu tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"446 (poate pentru că Dumitrescu și Lixandru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pot fi luați numai prin "moarte de om" sau prin vânzarea unui suflet. Comorile bune/curate pot fi ursite "să joace" atunci când se află în preajmă cel care trebuie să le găsească, iar dobândirea lor - dificilă, ca orice apropiere de sacru - este condiționată de îndeplinirea unor sarcini (facerea de milostenii etc.) sau jertfe; știma acestor comori este un om îmbrăcat în alb ("Îngerul" sau "Omul ăl alb"), un bărbat cu barba albă sau o femeie cu cosițe albe. Culoarea flăcării comorii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deasupra și vor rămânea ei pe lume, alți oameni nu vor mai fi"469. Săgeata lui Lixandru dispare în primăvara lui 1916, în aprilie-mai 1916, în timpul vacanței de Paște, timp echivalat cu Paștilor Blajinilor, așadar într-un interval de timp sacru când accesul în lumea de dincolo este îngăduit celor aleși. Povestea lui Iorgu Calomfir (semelor numelui, cu referință clară la lumea subpământeană, li se alătură semnificația prenumelui luat din registrul regnului vegetal) amintește de legenda românească istorisită de Simion Florea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
căldurii (strada încinsă), unul din semnele prozei eliadești, "pe la două, două și un sfert". Asupra acestei ore avertizează însuși Eliade, în Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, ca fiind ora secretă în care șamanii își pot exercita puterea asupra focului sacru, asupra căldurii magice, timp favorabil trecerii în universurile secundare, unde misterul viu se manifestă plenar 485. Căldura este un semn indicial, un semn de referință (alături de altele ca melancolia, neliniștea, uitarea), în directă relație cu obiectul sacru la care se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
puterea asupra focului sacru, asupra căldurii magice, timp favorabil trecerii în universurile secundare, unde misterul viu se manifestă plenar 485. Căldura este un semn indicial, un semn de referință (alături de altele ca melancolia, neliniștea, uitarea), în directă relație cu obiectul sacru la care se referă povestea 486. Lăcrămioara Berechet echivala strada care găzduiește întâlnirile cu substitutul său ezoteric, cale, și pe Bătrânul Fărâmă cu Învățătorul, Inițiatul căii mantice, refăcând etimologia substantivului propriu, Mântuleasa, din grecescul mantike, artă a divinației, mantică; în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnele ascunse ale timpului, este hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această geografie mitică, toponimul este sub semnul solarității 488: așa este cârciuma Floarea Soarelui de pe strada Popa Soare, unde cântă Leana. Strada Mântuleasa este un loc sacru, privilegiat, într-o geografie mitică din care face parte și Insula Șerpilor unde dispare Darvari, simbol al unei realități absolute, populată de ființe-arhetip, care nu devin (despre simbolismul insulei vorbește Eliade în studiile sale de etnologie și mitologie 489). 4
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Sfânta Maria, "dar n-a apucat s-o dezgroape pentru că până să vină Lixandru cu târnăcopul, comoara s-a afundat ca o săgeată, adânc, în pământ"500. Dacă semnele ("afundarea", ascunderea) corespund mitologiei comorilor, momentul - sărbătoarea Sfintei Maria - deși sacru, nu este unul al "arderii" comorilor. Substituirea căldării cu aur din visul Moșului cu ulcica de galbeni a Ilariei atrage blestemul: Moșu moare neîmpăcat, iar Ilaria și von Baltasar își găsesc sfârșitul lângă șanțurile proaspăt săpate. Numele personajului feminin, Ilaria
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de a rezista este mitologia, așa cum descifrează, von Baltasar: "Într-o mie de ani, copiii voștri au să-și amintească de comoara pe care ați căutat-o și au să o caute din nou. Alte șanțuri"508, comoară de esență sacră (căldările de aur sunt redate în planul oniric prin cruci). Locotenentul german aseamănă tragismul neamului românesc cu destinul poetului menit "să tot încerce, și să nu izbutească, dar să încerce, și să nu izbutească, dar să încerce din nou, luând
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vezi supra, analiza la Ghicitor în pietre), din aceeași serie cu bățul cu care băieții de Pe strada Mântuleasa caută locurile de trecere spre ținutul subpământean. Moșu, ca și von Baltasar, face parte din categoria inițiaților: ei cunosc acest loc, topos sacru, locul de unde s-a început săpatul și unde se află comoara. Este locul pe care vor muri Moșu (după ce, într-un gest de recunoaștere, "pipăie" locul), von Baltasar și Ilaria. 4.9. În curte la Dionis: În căutarea numelui pierdut
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Lenai" se foloseau ca echivalent pentru "bacante" și "a bacantiza"531. Leana dă glas unor vechi cântece doar la cârciumele modeste; când cântecul a devenit cunoscut, adică "un mister popularizat"532, ea refuză să-l mai cânte. Vehicule ale mesajului sacru, cântecele Leanei se adresează oamenilor de rând care trăiesc fără gândul salvării, amnezici 533; cântecele ei declanșează anamneza 534. Aceste cântece și balade vetuste și "melodii arhaice", Leana le interpretează recreându-le: "le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dar nu și semnificatul, adică persoana cu care trebuie să se întâlnească, ce ar trebui să discute, contextul social al acestei întâlniri. De asemenea, Adrian a uitat codul care ar putea produce/redescoperi semnificatul. S. Alexandrescu făcea distincția dintre semnificatul sacru, care nu este produsul unui cod, și cel profan, care este rezultatul codului. Întrucât amnezia face imposibilă redarea conținutului, locul este luat de elementele de paralimbaj (vocea "clară, senină, fără nici un fel de patos, și totuși gravă, urgentă"572, "extraordinară
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
590. Lăcrămioara Berechet remarca omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare), cârciumelor (Floarea-Soarelui, Trei ochi sub plapumă, La Platani) din geografia mitică bucureșteană și simbolistica pe care acestea o desemnează, omonimie care devine "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"; aceste nume proprii "epifanizează misterul prin sugestia directă a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează ideea de spațiu închis, sensurile cântecului fiind accesibile inițiaților) la Dionis, care dă titlul nuvelei, cu valoare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu numai poezia, ci și curtea lui Dionis, "adică ritualul al cărui sens s-a pierdut sau s-a păstrat vag; nu numai arta ca act mimetic și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
expresia lui Sorin Alexandrescu, cunosc semnificatul, dar nu îl pot numi, face parte și Ieronim, "cel mai precoce actor pe care l-am avut vreodată"598, "născut pentru spectacol"599. Revelarea "copilului-minune" are loc în noaptea de Sfântul Ioan, timp sacru predilect în prozele eliadești, când prin gura lui vorbesc eroi mitologici sau semizei, personaje fabuloase locuitoare ale oglinzii magice din salonul generălesei. Sub semnul imaginației vii și al întâmplării, blestemat de ursitoare să vadă, să-și imagineze (limbajul său creator
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
strâns legat de moarte: Thanase, formă a numelui Athanásios614 (nemuritor), la care prefixul privativ a nu este păstrat, menține, în schimb, ca în forma de origine, grafemul h. Prenumele reproduce un vechi nume personal grecesc, Hierónymos, alcătuit din hieros "sfânt, sacru" și onoma "nume", la origine nume cu valoare mistică 615, așa cum și viziunea asupra spectacolului devine o soteriologie, o tehnică a mântuirii, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Fără să poată numi semnificatul sacru, Ieronim îl împărtășește celor care se pregătesc
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
personal grecesc, Hierónymos, alcătuit din hieros "sfânt, sacru" și onoma "nume", la origine nume cu valoare mistică 615, așa cum și viziunea asupra spectacolului devine o soteriologie, o tehnică a mântuirii, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Fără să poată numi semnificatul sacru, Ieronim îl împărtășește celor care se pregătesc de moarte, în "imagini și parabole". (Luchian, care simte apropierea morții, îl întreabă de mai multe ori despre taina generălesei, sperând că va găsi cheia anulării propriilor temeri). Pentru el, teatrul, ca și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]