13,226 matches
-
care-și odihnește capul și imediat și-a dat ochii peste cap: V-am deranjat? Mi-e și frică să-i răspund, nu știu de ce am sentimentul că la ea se referea Sevgin când zicea de fetele care l-au silit pe băiatul ei să... Cu o mișcare iute de mreană, Zina face întoarcerea, cu capul în geam și picioarele la mine-n poală. Acum chiar n-o să mai pot să dorm. Ce, mai vreți să dormiți? rostește ea cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai tinerești. Nu știu cum se face, de la Mare trebuia să plec totdeauna pe o zi cu vreme nasoală. Plouă și acum mărunt, sâcâitor, ca într-o dimineață când, plecând din Mangalia cu un grup de colegi de facultate, ploaia ne-a silit să ne sechestrăm, cu vreo trei ore înainte de plecarea trenului, într-un compartiment cu niște bucureștence, două puștoaice cu mama - poți numai să-ți imaginezi cum tremura carnea pe ele, îmbrăcate în maiouri și cu șlapi pe piciorul gol, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
protest, alte ori înlocuia o lacrimă, dar tot ca mugetul vitelor se auzea de pe trotuare. Cui să-i pese de pruncii altora și de dorurile lor? Eram departe de casă, departe de ceea ce reprezentasem la un moment dat și eram siliți să ne redefinim în fața celorlați și a noastră. Ție nu-ți lipsește nimic? mă întrebă cineva luându-mă pe nepregătite. Nimic după care să tânjesc. Îți place aici? Îți place ce faci? E mai bine ca-n locul din care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă primească. Asta i-ar fi dat posibilitatea de a mă trimite la plimbare. Dar am fost copleșit de jenă când i-am spus servitoarei fraza pe care o pregătisem, și, în timp ce așteptam răspunsul, pe un coridor întunecat, am fost silit să strâng tare din dinți ca să n-o rup la goană. Servitoarei s-a întors. Atitudinea ei a sugerat imaginației mele deja stârnite tabloul complet al catastrofei care se produsese în casă. — Vreți să mă urmați, domnule? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai avea cât de cât semnificație. — Nu mai ții la ea? — Câtuși de puțin, mi-a răspuns. Chestiunea era extrem de gravă pentru ambele părți implicate. Dar în maniera în care îmi răspundea era un fel de veselie nerușinată care mă silea să-mi mușc buzele ca să nu izbucnesc în râs. Mi-am amintit că purtarea lui este abominabilă. Am încercat să mă montez ca să ajung într-o stare de indignare morală. Dar dă-o dracului, domnule, mai trebuie să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-a răspuns și am așteptat o vreme să vorbească. În cele din urmă a trebuit să întrerup tot eu tăcerea. — Ce ai de spus la asta? Doar că ești un cretin fără pereche. — În orice caz, ai putea fi silit să-ți întreții nevasta și copiii, i-am replicat puțin jignit. Presupun că legea le poate oferi oarecare ocrotire. — Dar legea poate să scoată apă din piatră seacă? Nu am nici un ban. Cel mult o sută de lire cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să fiu cât mai corect cu el. — Bineînțeles că se poate întâmpla un miracol, să devii un mare pictor, dar trebuie să recunoști că șansele sunt una la un milion. Ar fi o dezamăgire groaznică dacă până la urmă ai fi silit să accepți ideea că ai stricat totul. — Trebuie să pictez, repetă el. — Presupunem că nu vei fi niciodată un artist de mâna a treia. Crezi că a meritat să renunți la toate? La urma urmei, în oricare altă sferă socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aproape de masă: — Presupun că acum putem sta de vorbă, zise el. Ochii lui Strickland se opriră asupra lui cu o expresie malițioasă. Am fost absolut sigur că e în căutarea unei remarce răutăcioase, dar neputând găsi nici una se văzu redus silit să tacă. — Am adus cu mine un prieten de demult care voia să te vadă, repeta Stroeve radiind de fericire. Strickland mă privi uimit aproape un minut, fără ca eu să scot o vorbă. Nu l-am văzut în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pare că Stroeve s-a întors către Strickland și l-a implorat să-i fie milă de ea, spunându-i să n-o lase să facă o asemenea nebunie. „N-are decât să aleagă singură“, îi răspunsese Strickland. „N-o silește nimeni să vină.“ Însă Blanche spusese cu un glas fără expresie: „Am ales.“ Calmul arogant și ofensator al lui Strickland îl făcuse pe Stroeve să-și piardă și ultima urmă de stăpânire de sine. Îl cuprinsese o furie oarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
orice bărbat pe care-l cunoștea ea. Eram gelos pe tine. Știam că nu mă iubește așa cum o iubeam eu. Asta era firesc, nu? Dar mi-a îngăduit s-o iubesc și asta era suficient ca să mă facă fericit. Mă sileam să stau afară ceasuri întregi ca să-i las singuri. Voiam să mă pedepsesc pentru suspiciunile care erau nedemne de mine. Și când mă întorceam constatam că ei n-aveau nevoie de mine - nu mă refer la Strickland, căci lui nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar eu mă extenuasem încercând întruna să-i abat gândurile negre. L-am dus la Luvru și el s-a prefăcut că se uită la tablouri, dar vedeam bine că toate gândurile îi sunt numai la nevastă-sa. L-am silit să mănânce și după prânz l-am convins să se întindă, însă n-a putut să doarmă. A acceptat cu dragă inimă invitația de a rămâne câteva zile în apartamentul meu. I-am dat cărți să citească, dar după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
valorile. Stăteam acolo, pierdut, ca un străin într-o țară în care reacțiile omului față de lucrurile familiare sunt cu totul altele decât cele cu care e deprins. Stroeve încerca să-mi vorbească despre tablou, dar era incoerent, așa că am fost silit mai mult să ghicesc ceea ce voia să spună. Strickland rupsese toate legăturile care-l ținuseră până atunci încătușat. Nu se descoperise pe el însuși - cum sună expresia curentă -, ci își descoperise un nou suflet cu puteri nebănuite. Nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o satisfacție artistică - puțin înspăimântătoare - în contemplarea răului. Dar sinceritatea îl silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe care o simte față de anumite acțiuni nu-i nici pe departe atât de intensă cum e curiozitatea pentru motivația acestora. Un personaj ticălos, logic și complet, exercită asupra creatorului său o fascinație care înfrânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era populată de ființe ciudate care făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să fie, ci doar ceea ce este silit să fie. În Anglia și Franța el era țărușul pătrat de băgat în gaura rotundă, dar aici găurile erau de toate formele și nici un fel de țăruș nu era întru totul nelalocul lui. Nu cred că el s-a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
MIHAIL DRUMEȘ INVITATE LA VALS PARTEA ÎNTÎI 1 Totul s-a sfîrșit: nu-mi rămâne decât să mă sinucid. Sânt ferm convins că orice aș face de aici înainte nu rezolv nimic. Așa că, neavând încotro, mă văd silit să-mi plec steagul în fața morții. Sinuciderea se dovedește a fi un imperativ peste înțelegerea și voința mea, un imperativ aș zice organic ― împotriva căruia orice rezistență pare lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
semnul exclamării pe ultimul ei cuvânt. Asta nu mi se întîmplase: o fetiță să-și bată joc de mine și încă în halul acesta! Conversația noastră îi dăduse prilejul de a-și goli tolba de săgeți în pieptul meu. Eram silit să recunosc că avea o inteligență destul de vie și ascuțită. Mă apucă o ciudă înverșunată împotriva ei, împotriva mea și până la urmă împotriva tuturor. ― Trebuie s-o îngenunchez cu orice preț pe trufașa asta! Orice s-ar întîmpla! Amorul meu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea: îi smulsesem eu. Eu eram elementul activ, din impulsul meu pornise tot ceea ce întreprinsesem. Ea avea dreptul să se considere în proprii ei ochi (ca și într-ai mei, dealtfel) o victimă: nu voise s-o sărut; eu o silisem cu forța. Și ea, constrânsă, n-avusese încotro. Acceptase, cum accepți ceva impus dinafară, pe care nu-l dorești, dar pe care nici nu poți să-l împiedici. Dacă ar fi venit la întîlnire, se schimbau lucrurile. Nu se mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
avusese încotro. Acceptase, cum accepți ceva impus dinafară, pe care nu-l dorești, dar pe care nici nu poți să-l împiedici. Dacă ar fi venit la întîlnire, se schimbau lucrurile. Nu se mai putea apăra în fața conștiinței că e silită să vină, pentru că în cazul acesta fapta pornea din voința ei. Desigur că Mihaela se găsea în faza războirii cu propria-i conștiință. Dacă așa stau lucrurile, mi-am spus, mă voi trudi să-i caut o scuză valabilă, care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
coridor. În clipa aceea, doctorul ieși din camera lui. Neplăcută surpriză: va să zică nu plecase. ― Mergi în oraș? mă întrebă, dând cu ochii de mine. Ce era să spun? ― Merg! Am coborât împreună. Na! Asta-mi lipsea, gândeam înciudat. Iată-mă silit să-l duc până la poartă. Acolo i-am pus o întrebare cu intenția de a mă cotorosi de el: ― Încotro o iei? ― Mă duc la Colțea. Dar tu? ― Eu fac lectură la Șosea (adică în direcția opusă). ― La revedere. Ne-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vorba de niște fraude. ― Bietul tata! Cum a trebuit să sfîrșească! Îți jur că era nevinovat. Dacă ar fi furat, ne-ar fi rămas ceva de pe urma lui. Or, mama n-a avut nici cu ce să-l îngroape. A fost silită să-și vin dă bijuteriile. Un subaltern, care a profitat dobîndindu-i încrederea și punîndu-l să semneze o hârtie pe care n-a cercetat-o cum trebuie, e azi foarte bogat. Tata, după câte mi s-a spus, ar fi scăpat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Un amour éternel en un moment conçu. Le mal est sans espoir, aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a fait n'en a jamais su. Mihaela nu rămase la clasicii francezi, trecu la Byron, dar fu silită să renunțe căci i se cerea să traducă versurile în românește, fapt care despuia recitarea de orice farmec. Coleșiu, plutind în admirație, o întrebă: ― Scumpă majoră, cum de-ai învățat pe de rost atâtea versuri? ― Nu știu nici eu... Cred
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
orice caz m-a mirat atitudinea Mihaelei față de o pățanie care în mod obișnuit se poate întîmpla zilnic unei femei. Desigur nu mințea, era sinceră, nu cunoștea prefăcătoria. O vedeam mereu egală cu ea, firească și limpede. ... Această legătură mă silea să-mi neglijez cursurile, să întrerup orice activitate școlară. Toate preocupările se polarizau în jurul ei. Dimineața mă trezeam cu ea în gând și unde mă duceam o purtam cu mine. Dacă vedeam o femeie, involuntar o comparam cu ea. Bineînțeles
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
anticipa. Poate că te îmbunezi cu vremea, adică te întorci la sentimente mai bune. N-aș putea să vorbesc cu sora ta? ― La ce bun? Ea nu poate schimba nimic, nu poate trece peste voința mea. ― Bine! atunci mă văd silit să renunț la un rezultat pentru astăzi. Revin săptămâna viitoare. La revedere... Am coborât scările cu un munte în spinare. Până acasă, mutilat de prăpădul revederii, n-a fost chip să mai leg o idee. Simțeam o imperioasă nevoie de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
neant, decât să fie Mihaela a altuia. N-aveam timp de pierdut. Am ieșit afară în stradă urmărit parcă din spate de-o armată de ucigași. Nu era greu să opresc o mașină, dar inerția în care aș fi fost silit să stau pe pernele ei nu cred că puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goană, mișcare, risipă de energie, istovire fizică. Mă loveam uneori de trecători, care întorceau capul după mine, mirați parcă ar fi avut de-a face
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ți-aș fi dat, desigur, o reparație, ca orice om de onoare. Am făcut eu una ca asta? Nu. Te iau de nevastă nu dintr-o obligație, ci numai pentru că te iubesc. Și atunci, dacă te iubesc, ce rațiune mă silea să rup legătura noastră? ― Dor, fii bun, nu mai stărui, mă ruga ea cu o voce duioasă, plângătoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama că mă iubești mult. Merg până acolo și-ți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]