19,447 matches
-
în principal această frază pentru că nu e adevărat. E inuman! Nu există un grup. Nu există decît indivizi, și asta e ceea ce spuneam, Jack și cu mine. Nu sîntem un grup. Un grup nu poate exista, nu are creier, nici simțuri, nici conștiință. Grupul nu există. E o utilizare greșită a limbii franceze. Nu există decît grupuri de indivizi. Morin demonstrează succesiv că se întîmplă ca totalul să depășească suma părților, să fie egal cu aceasta și e singurul om despre
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
număr de percepții și impresii, însă, dacă există cuvintele, nu înseamnă că există și lucrurile numite. Harta nu e teritoriul. J.B. Primul lucru care trebuie reținut e că realitatea e construită de creierul nostru și că acesta are la dispoziție simțurile care selectează informația. Trăim cu informația pe care o alege creierul nostru. B.C. E o "realitate relativă". A.L. Da, dar la nivelul nostru de existență, nu avem nevoie de așa ceva! Să vadă fiecare realitatea în felul său, nu asta
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
că înțelege mai bine și că stăpînește problemele discutate. Pericolele erau numeroase, dar avertizările unora precum Henri Atlan, care suspecta abuzul de analogii și metafore, serveau drept pavăză celor care, prea entuziasmați de ceea ce tocmai învățaseră, erau uneori lipsiți de simțul critic. JACQUES ROBIN, "CONSTRUCTOR DE REȚELE" Ca în orice grup, unii aduceau (sau se implicau) mai mult decît alții și, dacă am compara Grupul celor Zece cu grupul Quadrivium, pe care l-am evocat în introducere, partea individualistă e mult
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Mircea Eliade afirma: „În fața origi nalității eu propun autenticitatea... A trăi tu însuți, a cunoaște prin tine, a te exprima prin tine.“ O aserțiune similară este formulată de către Camil Petrescu: „Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu... Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.“ Ia ființă astfel o „literatură a experiențelor“ ce ține de „filozofia neliniștii și a aventurii“ (G. Călinescu), avândui ca reprezentanți pe Mircea Eliade (Maitreyi), Camil Petrescu (Ultima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
provoacă o încăierare generală - metaforă scenică a unei lumi haotice, absurde, violente, dominate de prostia agresivă, de tirania beției de cuvinte, justificând ironia lui Tipătescu, care îi spusese Cetățeanului turmentat: La alegători ca dta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu (apăsând), onorabilul d. Cațavencu! Profitând de învălmășeală, Cațavencu se sustrage arestării, dar pierde pălăria sub căptușeala căreia ascunsese scrisoarea. Aceasta este găsită de către Cetățeanul turmentat, care o înapoiază andrisantului, adică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ipotezele lor sunt construite ascendent, pe calea imanenței, pe când presupozițiile celorlalți erau admise descendent, în transcendența lor, sau aprioric, în transcendentalitatea lor. În fond, și pentru unii și pentru alții, după cum observă Blaga, adevărul ("lumea ideilor platonice") și realitatea ("lumea simțurilor") formează două universuri distincte, astfel încât adevărul este la ei "ceea ce realitatea ar trebui să fie"71. O dată cu realismul însă, pozitiviștii caută să limiteze pe cât se poate numărul ipotezelor ("rămășițe din obiceiurile de gândire ale perioadei teologice și metafizice"72) și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pure"116 (pentru ei legile există din capul locului și sunt recunoscute ca atare, nu "devin", ca la Hegel, spre a relua o trimitere anterioară vezi supra nota 47). Ei admit astfel o existență transcendentă, pilduitoare pentru iluzoria lume a simțurilor: " Gândind în acest spirit, filozofii au dublat lumea fenomenelor, lumea imperfectă, sensibilă, cu o lume perfectă, inteligibilă", astfel încât "<<ontologia trecută>> a proclamat lipsa de ființă sau desființarea" realului în toată diversitatea sa117. La Hegel, separarea dintre cele două lumi nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a tuturor: "Atât diferențierea celor două noțiuni (adevăr și realitate), cât și identificarea lor, sunt în fond apariții istorice, fenomene temporale, în care se precipită anumite stiluri de viață. Pentru romanticul cu porniri patetice spre altă lume, decât aceea a simțurilor, diferențierea adevărului de realitate era un inevitabil proces de dialectică, cum inevitabilă deveni identificarea acestor noțiuni pentru naturalistul cu oroare fiziologică de metafizică și cu dragoste pătimașă de materie" (ibid.). Tot astfel procedează și Dilthey, care, așa cum vom vedea, nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pătrundă în el, sufletul trebuie să-i dea acesteia propria lui formă, trebuie să încerce să cuprindă diversitatea conținuturilor ei într-un singur concept, într-o singură semnificație, într-o singură valoare" (s.n.)50. Pe de altă parte, tocmai acest "simț pentru totalitatea lucrurilor și a vieții" e cel care asigură unitatea filozofiei 51. Kierkegaard constata cu neliniște: "Acesta este paradoxul suprem al gândirii: voința de a descoperi ceva pe care ea însăși nu-l poate gândi"52. Riedel consideră că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
El propune, se confruntă cu ideile celorlalți, își verifică statutul, se afirmă. În cazul în care elevul primește o responsabilitate incompatibilă cu comportamentul său, acesta se poate corecta, reușește să învingă timiditatea, descoperă anumite calități existente, își cultivă responsabilitatea și simțul datoriei. Profilul unui membru al echipei poate fi stabilit după următoarele caracteristici: să relaționeze cu ceilalți colegi; să participe la luarea deciziilor; să obțină informații și să le utilizeze în realizarea sarcinilor. În cadrul grupului există: o interdependență pozitivă (elevii constată
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3031]
-
într-o nerațiune de tip clasic ori de câte ori ne situăm percepția într-un soi negativizant de a spune despre X, Y, Z subiect, de a instrumentaliza politic o evidență dată! Acest soi negativizant de a spune, fără nicio analiză de bun simț, consumă atât pe cel care-l spune cât și pe cel asupra căruia se face referire. Avem astfel o presiune socială și psihică asupra unui anume ceva și un mod insignifiant, de masă discursivă de a spune despre un anume
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
descalificate social și dezautorizate epistemologic dincolo de "puterea" lor slabă de simboluri media. Băieții din sistem lucrează pe la spate, atacă subversiv, inoculează minciuni, pun presiune asupra incomozilor gândirii lor autosuficiente. Acești inteligenți și rafinați sunt fără limite (legale și de bun simț) atunci când își urmăresc scopul declarat de "apărători ai sistemului". Cazul lui Julian Assange este unul elocvent despre cum poate cunoașterea scurtcircuita capilare ale sistemului modern de putere. Totodată puterea acestui sistem-cameleonic, ce-și schimbă formele de manifestare, sistem-caracatiță, care își
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
profit. Dacă în Evul Mediu acei cavaleri și regi făceau politică prin acțiunile lor, prin fapte, prin războaie, prin dueluri etc., politicienii moderni "fac politică" prin utilizarea cuvântului împotriva adversarilor lor, dincolo de concret și dincolo de real, dincolo de argumente de bun simț. Acest mod postbelic de a face politică (soap box) e o formă dublă de dezumanizare pe relația emițător-receptor. Această dezumanizare politică este mult mai complicată decât aș putea să o pun pe hârtie. O simplă figurare prin cuvântul scris nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Numai printr-o muncă de reprezentări lingvistice și plastice a fost posibilă întemeierea hermeneuticii. Ideologia se susține pe această hermeneutică modernă, iar orice gând spus, orice idee emisă pot fi interpretate în fel și chip, dincolo de cel mai elementar bun simț față de o evidență a realului, față de o evidență istorică. Mai sunt și "istorici" care pun "evidențele" lor hidoase peste cele ireversibile ale istoriei. Prin hermeneutică, avem și o proliferare a unei cunoașteri istorice, ideologizată și științificizată de către gândirea modernă. De
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
despre un subiect. Deși termenul de "figurare" este unul abstract, el este legat de unul concret (text, idee scrisă etc.). Aceste relații multiple sunt departe de adevăr dacă nu urmează două condiții epistemologice necesare: 1) evidența non-instrumentalizabilă; 2) logica bunului simț, dezvoltată de Chronos. Evident că istoricii nu au cum să cunoască toate dedesubturile unor activități social-politice, ci doar ceea ce într-un mod intenționat și controlat politic se spune, se dă publicității. Documentele de arhivă modernă sunt veritabile instrumente politice. Ele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric. Încă un considerent pentru combaterea dogmei istoria e știință. Cunoașterea istorică nu este doar legată "de analitică", de folosirea hermeneutică a limbajelor și de raționalizarea fondurilor arhivistice. Ea are o profundă componentă intuitivă, fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare de la intuiție, de la exersarea acestei practical philosophy of mind, în favoarea unor recitări de pattern-uri logice, retorice și hermeneutice, având un efect de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un mod eristic de a fi. Schopenhauer este cel care a făcut apologia eristicii, înțeleasă ca "arta vorbirii în contradictoriu"216 sau dispută verbală sofisticată. Eristica este bună, chiar foarte bună, pentru o lume minimală, lipsită de obiectivitate și de simț al realității. Eristica se pliază foarte bine cu spiritul amar al intelectualilor dezamăgiți de lume, de societate, de existențele cotidiene. Eristica este un fel de bâlci mizerabil al cuvintelor, unde te uiți uimit, șocat, revoltat, amuzat etc. la "ceea ce se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aprecieze pertinența propriilor opțiuni comportamentale. Planul trebuie extins după ce se înregistrează primele succese. Exemple: „Cum ți-ai propus să urmezi regulile noastre?” „Pot să te ajut să îți duci la îndeplinire planul?” „Cum ai să te comporți când vei avea simț de răspundere?” „Iată cum s-au comportat alții în situații similare. Crezi că vreuna din aceste soluții e valabilă și în cazul tău?” obținerea angajamentului de respectare a planului de schimbare a comportamentului: pentru a se materializa dorința de schimbare
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Eliminarea comportamentelor nedezirabile fără a avea o strategie de a încuraja comportamentele dezirabile nu este eficientă. Cea mai importantă parte a procesului de disciplinare o constituie asistarea elevului în achiziționarea comportamentelor dezirabile, în formarea de relații sociale pozitive și dezvoltarea simțului răspunderii și al auto disciplinei. Comportamentele valorizate de profesor trebuie identificate și comunicate elevilor în mod specific; elevii au nevoie să afle ce se așteaptă în mod specific de la ei și să înțeleagă de ce. Multe din comportamentele dezirabile se dezvoltă
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
autorului acestora. Pe cât posibil, aceste comportamente trebuie preîntâmpinate, în timp ce progresele trebuie subliniate constant, recompensate activ. Sunt total nerecomandate pedepsele severe, dată fiind lipsa caracterului corectiv al acestora. De asemenea, cadrul didactic trebuie să fie calm, flexibil, înțelegător, să își păstreze simțul umorului, să știe să se adapteze situațiilor noi, să știe să rezolve pozitiv situațiile conflictuale, să fie constant, corect și echidistant în aplicarea regulilor. Concluzii Producerea unor schimbări pozitive în comportamentul copilului presupune schimbarea în primul rând din partea adultului a
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
a spiritului ș.a.m.d. Era oare nevoie de analize antropometrice de facies și de expresie grafică, spre a ne da seama? Argumentele omului de știință Ion Nica nu se mulțumesc cu axiome, așadar nici atunci când își susține pledoaria pentru simțul istoric preponderent, pentru omul moral, probând difuzarea câmpului de conștiință a poetului dincolo de perimetrul individual. Eminescu este o personalitate accentuată în cel mai profund înteles, conchide dr. Nica, prin forța cunoașterii eului participant la tot ce este omenesc. Hotărâtoare, la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
căruia, stăpânirea pornirilor pătimașe, unilaterale înseamnă valorificarea umanității lor integrale. Echilibrul, un act de conștiință și voință, este sinonim cu a fi "cuminte", calitate a omului "cuminte", care-și folosește mintea. Nu doar în înțeles intelectual, ci și moral: un simț al discernământului și al măsurii, al dreptei socoteli, cum scrie Ioan Casian ("Filocalia", I, Sibiu, 1947). Echilibrului (iubirii universale) dintre antiteze i se datorează și armonia complexă sau grația și seriozitatea ce se vădesc în creațiile etnice de durată ale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
darul prezicerii. O lectură în filigran a fragmentelor de jurnal semnat de Virgil Ierunca "Trecut-au anii", face Gabriel Stănescu, chiar dacă nu este sută la sută de acord cu părerile diaristului. Marcat de exaltări, idiosincrazii, dar și de un deosebit simț al onestității și al discernământului, această radiografie a exilului românesc în Europa, cu luminile și umbrele lui, pune în vedetă rechizitoriul comunismului și al complicilor lui din Occident, demascarea fariseismului colaboraționist și a megalomaniei unor celebri exilați români, tip Constantin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aplicat poeziei lui Nichita Stănescu, liderul maxim al generației '60. Dincolo de nedreptele aluzii biografice, verdictul se înscrie în linia obsesiilor exegetului, concepute ca plombe în exercițiul demolator: "poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității. Ea nu este doar impersonală, ci entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate, implicând o haideți să-i spunem fobie a eului extrem de acuzată. Sinele indistinct sau proiecțiile astrale sunt preferate dreptului la propria imagine, la propria persoană". Mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unor profitori gen Titus Popovici (încondeiat cu inapelabilul "licheaua"). Masivul jurnal sau vanitatea zbuciumului jumătăților de măsură, astfel interpretat de Gelu Ionescu, se remarcă prin oralitatea intensă a consemnărilor ce răsfrâng un Mircea Zaciu monden, curios, sociabil, atent și cu simț practic, un legatar ludic al vechii societăți ardelene distruse de comunism, dar și un sarcastic justițiar vs. mediocritatea fără har. Abordarea jurnalului "Trecut-au anii" de Virgil Ierunca (Lădești, jud. Vâlcea, 1920 - 2006, Paris), pleacă de la apostazia orgoliosului autor ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]