11,815 matches
-
Marx fac un singur erou. Oricât de înconjurat de ironie sau chiar râs, eroul Desperado are în fond sânge tragic în vine. Că-i spunem destin, suflet sau frustrare, e o chestiune de cuvinte. El e făcut pentru lacrimi în singurătate, pentru suferință nemărturisită. Lectorul nu poate scăpa din vedere acest mesaj înghețat al unui univers pustiit. Aceasta ne readuce la ideea de distopie: viitorul este văzut ca un non-prezent, o non-existență. Autorul Desperado amenință că-l va înlocui pe lector
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ieșirii din adăpost e un introvertit. Cum spune chiar mama lui, "n-ai arătat niciodată ce simți". El meditează îndelung asupra experienței, răstălmăcește sau chiar ratează adevărul, se apropie de viitor pe bâjbâite. Toate frământările se desfășoară în tăcere deplină. Singurătatea lui e totală. Lodge nu lasă pe nimeni să se apropie de erou: nici părinții, nici sora lui Kate, pe care o vizitează la Heidelberg, nici prietenii făcuți la întâmplare. De unul singur, Tim luptă cu tot ce i se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acolo unde sensibilitatea pierde, despre vechea dispută așa de bine denumită de Jane Austen drept sense and sensibility (gândire și sentiment, nicidecum "mândrie și prejudecată": titlu rău tălmăcit). Spuneam cândva că e o trăsătură Desperado să înlocuiești idila, basmul, cu singurătate, tandrețe, sex, chiar homosexualitate. Moderniștii nu o aveau, deși de la Virginia Woolf a pornit teoria că romanul nu are nevoie de love interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia după Modernism, după
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chist hidatic", operat fără complicații în final. Perspectiva morții reduce dramatic apetitul sexual și Ralph uită de Helen cu totul. Carrie uită și ea de aventura ei. În cele din urmă ajungem să ne întrebăm dacă eroii au memorie afectivă. Singurătatea lor e totală. Intriga acestui roman e o încâlceală de incidente care se dovedesc utile narațiunii la un moment dat. Ceea ce face romanul interesant e varietatea modurilor narative. Alternează trei procedee, în mare. Mai întâi Ralph dictează printr-un casetofon
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care mai de care mai diferite, repetă poruncile zadarnice ale tunetului și se dă bătut. Viața nu poate câștiga. Poemul întreg este un strigăt de disperare. Iubirea a fost ștearsă de pe fața pământului și nu poate fi recuperată. Încarcerat în singurătate, vulgaritate și spaima de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot și-a exprimat întreg infernul interior, strigând pe rând cu vocea lui Dante, Shakespeare și a multor altora. Ceea ce face din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cel al lectorului. Avem de-a face cu gândurile unui presupus erou, care străbate anevoie țara stearpă a lipsei de afecțiune și apropiere. Imaginile pornesc de la pierderea libertății în copilărie și merg spre pierderea iubirii în adolescență, căsătoria condamnată la singurătate, sordidul vieții în doi, încercarea de evadare din uscăciune și eșuarea oricăror nădejdi de mai bine, pe țărmul mării, când eroul nu poate decât să privească înapoi. Poemul este modernist în măsura în care urmează Fluxul conștiinței eroului, și în același timp se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
noi rescriu, regândesc literatura întreagă mereu altfel (ceea ce face ca mișcarea să fie atât de variată, paradoxală și imposibil de definit în câteva trăsături). Afterwards (Mai apoi) descrie "împărăția" îndrăgostiților ca pe "un vid, o ne-apropiere", "tăcere" și "necunoaștere". Singurătatea e stindardul Desperado. Poemul începe să existe abia când lectorul acceptă să împărtășească dezagreabilul perceput de poet. Pentru Fleur Adcock acest sentiment e însoțit și de dezrădăcinare. Poeta nu e nicăieri acasă. În casa iubitului e nemulțumită. Pe plajă, lângă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la renunțări: Cu o jumătate de oră înainte de zborul meu a venit spre mine în barul aeroportului ducând în palme ce mai rămânea din viitorul nostru comun: două pahare pe o tavă. (Send-off Plecare) Face un curaj din renunțare, iar singurătatea și dezrădăcinarea devin curând demnitate. Este ceea ce poemul Poem Ended by Death (Poem încheiat de moarte) numește "stilul meu laconic". Este vorba în fond de actul foarte Desperado de a pune capăt convenției sentimentului. The Soho Hospital for Women (Spitalul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se supune lirismului: Mereu prea însetați de viitor, Luăm răul obicei de a aștepta. Ceva se tot apropie; zi cu zi Ne spunem până atunci, Cu ochii la ținta măruntă, precisă, Scânteietoare a făgăduinței care vine. Descoperă acum și tema singurătății. În tot ce scrie, Larkin e un poet solitar. "Inima înghețată" era destul de neconvingătoare. Dând la o parte emfaza, versul impresionează. Cuvintele au mai mare îndrăzneală. Poetul începe să folosească vorbele indecente fiindcă sunt autentice. Îl simțim roșind ori de câte ori îndrăznește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la lenta retragere a lirismului din narațiune și reversul ei, amestecul poeziei cu proza, sau, mai bine zis, la apariția poetului Desperado. Intenția ascunsă a poeziei lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează cuvinte doar în parte asemănătoare, creând o nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu mare acuitate.) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care într-un context diferit pomenesc " Probabilitatea / însingurării". Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică. Poezia ta este firească și mută, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine, ori e acesta doar o reacție instinctivă, inexplicabilă? RF. Nu fac un efort conștient de a suprima exprimarea emoției
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
doar un fond de amintiri ale altora? RF. Am avut norocul să fiu cruțată de Holocaust, nu am avut experiența lui directă, nici familia mea. Dar e de la sine înțeles că, fiind evreică, m-a afectat profund. Pomenești spaime vârstă, singurătate, pierdere, eșec; nu le avem cu toții? Poetul resimte poate mai intens, e drept, și pune pe hârtie mai articulat emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți ceilalți de altfel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebui să-ți șoptesc/ direct în inimă: suntem toți / supranaturali zi de zi/ ne ridicăm ființe noi neprevăzute". E o mărturisire a speranței. Toate poemele tale sunt o așteptare a afecțiunii, de toate felurile. Ce te face să scrii așa? Singurătatea, iubirea, nevoia de solidaritate, dorința indirectă de a te mărturisi? EF. Poemul acela a fost scris pentru soțul meu, ca dar de ziua lui. Miezul lui este conștiința diferenței dintre știință soțul meu a fost un strălucit specialist în biologia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scrii? EF. Îmi place cum spui acest lucru. Așa e, îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu. LV. Te deranjează dacă lectorul caută datele vieții tale reale în poem? Spui în Bed: "Să fie aceste cuvinte farmec de iubire / împotriva spaimei de singurătate". Nu pot să nu mă întreb care e povestea existenței tale. EF. Scriu romane și acelea se folosesc explicit de existența mea. Vezi The Border, Mother's Girl, Loving Brecht, Lady Chatterley's Confession. LV. În The First Wriggle vorbești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
romanele polițiste în care cauți făptașul, iar dacă personajele și atmosfera sunt interesante, finalul îmi taie orice chef. În viață nu există răspunsuri sau rezolvări unice ori simple. Nu poate susține contrarul decât o propagandă primitivă religioasă sau politică. LV. Singurătatea e unica trăsătură pe care o au în comun eroii tăi. O singurătate gânditoare, nu tragică. Ce aștepți de la cititor? AG. Încerc să-mi țin deoparte eul, personalitatea proprie când scriu, și atunci o împart între toate personajele mele, deși
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
finalul îmi taie orice chef. În viață nu există răspunsuri sau rezolvări unice ori simple. Nu poate susține contrarul decât o propagandă primitivă religioasă sau politică. LV. Singurătatea e unica trăsătură pe care o au în comun eroii tăi. O singurătate gânditoare, nu tragică. Ce aștepți de la cititor? AG. Încerc să-mi țin deoparte eul, personalitatea proprie când scriu, și atunci o împart între toate personajele mele, deși e drept că Duncan Thaw a căpat mai mult decât ceilalți. Când scriu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele se comportă cu bun simț, oricât ar fi împrejurările de bizare. LV. Cititorul învață de la tine să iubească fața hidoasă a realului. Creezi o nouă sensibilitate, născocești o alchimie care preschimbă într-o soartă bună tot ce e spaimă, singurătate și întuneric. AG. Emerson spunea că viețile multora sunt pline de disperare mută. Viața lui Jack McLeishe este așa. Thaw e disperat doar în finalul părții a doua, iar Lanark nu disperă deloc ruga lui e împlinită. Dacă un Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu un Picasso pe perete ??!!! (www.academiaderas.ro, 2006) În exemple ca emoistul de X (AD; sintagmă referitoare la curentul Emo, de dată recentă în rândul adolescenților, care promovează o atitudine de dezgust existențial, stări de tristețe și de dezamăgire, singurătate) sau căpșunarul de profesor (AD), sensul global al sintagmelor nu este neapărat în strânsă legătură cu semnificația lexemului de pe prima poziție: cuvintele sunt în general marcate peiorativ, exprimând o atitudine de respingere sau de dispreț. Cel de-al doilea exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
s-a retras. S-a căsătorit cu Fujiwara no Muneyo, guvernatorul unei provincii, cu care a avut o fiică. După moartea soțului, s-a călugărit, a trăit rătăcind de la o mânăstire la alta și din mila oamenilor. A trăit în singurătate, a sfârșit în mizerie. Contemporana ei, Doamna Murasaki Shikibu (978-1016), rivala ei, autoarea operei Genji Monogatari / Povestea lui Genji, altă valoare a literaturii clasice japoneze, a descris-o ca fiind o arogantă ce se credea deșteaptă și care era de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de culoare cu care a mai avut trei copii. Prima născută, viitoarea cântăreață și dansatoare, Freda Josephine, alintată Tumpi, și-a trăit copilăria în condiții precare, a dormit prin cutii de carton, a căutat mâncare prin tomberoane, și-a alinat singurătatea pe stradă. Mama, care nu o iubea, pentru a scăpa de povara creșterii ei, a angajat-o servitoare într-o casă în care stăpâna se purta cu brutalitate, o bătea frecvent și fără motiv. Opărită intenționat, a fost dusă în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ibovnic, un muzicant cerșetor care o bătea mereu și care în cele din urmă a părăsit-o. Disperată, s-a hotărât să facă trotuarul. Și astfel, spune autorul, societatea își cumpără o sclavă de mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la sărăcie. Fantine își vânduse trupul și sufletul pentru o bucată de pâine. Într-o seară, un chefliu s-a distrat sâcâind-o pe nefericita femeie ce dădea târcoale unei cafenele în care se aflau ofițeri, posibili clienți. A acostat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Gogh, Manet, Degas, Renoir, despre afacerea Dreyfus, militarul evreu ce fusese pe nedrept acuzat de trădare. Treptat au ajuns la confidențe, fiecare vorbea despre sine și despre familia sa. Henri îi vorbea despre accidentele fatale din copilărie, despre părinți, despre singurătatea lui, despre decepțiile sentimentale, în special despre Denise, de care s-a îndrăgostit în adolescență iar ea l-a respins brutal din cauza infirmității, despre experiența solicitantă cu prostituata Marie Charlet. Myriam i-a povestit diferite secvențe din viața ei, despre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mele triste Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez (n. 1927), fost jurnalist, scenarist și editor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morți anunțate, Dragoste în vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
20; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Florin Manolescu, Miorița în versiunea postmodernă, LCF, 1992, 21; Ioan Urcan, Apocalipsa mioritică, APF, 1992, 5; Mihaela Ursa, Exerciții de zbor și arta fugii, APF, 1992, 5; Fevronia Novac, Singurătatea autorului, RL, 1992, 26; Gheorghe Iova, La est de Țepeneag, CNT, 1992, 50; Mihai Dragolea, Tiparul și urmarea, F, 1993, 2; Florin Manolescu, La o reeditare, LCF, 1993, 10; Dan Cristea, Realism fantastic, LCF, 1993, 24; Constantin Cubleșan, „Nunțile necesare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]