12,786 matches
-
oficiale arătau o uriașă năvală populară asupra Palatului de Iarnă precum și lupte crâncene. În realitate, insurgenții bolșevici au întâmpinat o rezistență redusă, astfel încât au putut pur și simplu să intre la pas prin poarta clădirii și să o ia în stăpânire. După ocuparea sediului guvernului (Palatul de Iarnă), ordinea și organizarea detașamentelor de soldați și muncitori înarmați ai bolșevicilor, câtă a fost ea la început, s-a volatilizat brusc și durabil (mai multe zile și chiar săptămâni!), atunci când în pivnițele clădirii
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
În primăvara anului 57 î.Hr., Cezar se afla în Galia Cisalpină, îngrijindu-se de administrația guvernământului său. În ciuda grandioaselor mulțumiri oferite de diverse triburi galice, nemulțumirea creștea. Cezar a auzit un zvon despre formarea unei confederații a triburilor galice sub stăpânire belgică, pentru a se opune prezenței romane în Galia. Cezar s-a întors în grabă la legiunile sale, formând două noi astfel de legiuni, alcătuite majoritar din „cetățeni” galici, numărul total al acestora ridicându-se acum la opt. La sosirea
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
vase de ceramică, monede, arme și multe alte vestigii păstrate în colecții muzeale sau particulare. În perioada 1677-1678, reședință pasei s-a mutat de la Silistra la Babadag. În felul acesta, importanța Babadagului că reședința a celui mai important om al stăpânirii turcești din provincia de la Dunărea de Jos, crește tot mai mult. Cronicile menționează în legătură cu această amestecul pasei din Babadag în politica internă a celor două țări române. În centrul orașului se gaseste Geamia Gazi-Ali-Pasa și cișmeaua Kalaigi. Pe strada Macin
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
Attila, care uneori au făcut alianță cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i în luptele împotiva galilor. După moartea lui Attila în 453 a urmat dezintegrarea militară a hunilor. Au fost apoi definitiv înlăturați de către gepizi, triburi germanice, care au pus stăpânire pentru circa o sută de ani pe estul acestui teritoriu. Aceștia au dominat Bazinul Panonic la est de Dunărea de Mijloc de-a lungul Tisei și nord-vestul Transilvaniei (Someșul de Jos). Ei vor fi înlăturați în 567 de către avari și
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
sfârșit în 1526 după bătălia cu otomanii (turcii) de la Mohács. Regatul a fost împărțit în trei părți: partea de vest a fost anexată de Austria, principatul Transilvănean a devenit independent de Ungaria, iar centrul Ungariei a ajuns ca pașalâc sub stăpânirea Imperiului Otoman timp de peste 150 de ani, în sec. XVI - XVII. După 150 de ani de ocupație otomană, în secolul XVII Austria și alianța creștină au eliberat centrul Ungariei ocupat de Imperiul Otoman. Revolta maghiară (lipsită de succes) pentru independență
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
vestea că trupele ardelenești au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomană de la Ineu a fost silită sa capituleze. În noiembrie 1599, ca urmare a victoriei lui Mihai Viteazul în bătălia de la Șelimbăr, cetatea a intrat sub stăpânirea acestuia. Pârcălabul trimis din Țara Românească exercita jurisdicție în tot cuprinsul comitatului Zarand. În luptă, garnizoana Ineului participă la bătălie alături de Mihai Viteazul. Peste câteva luni voievodul a trecut prin aceste părți în drum spre Praga, pentru a duce tratative
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
121,17 km². Clima este continental-moderată, cu influențe sub-meditareneene, anual înregistrându-se o temperatură medie de 10-12. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din neolitic și din perioada daco-romană. În secolul X așezarea s-a aflat sub stăpânirea voievodului Glad. Există referiri că la Nădlac exista o cetate la 1192, distrusă de tătari în 1241. Prima atestare documentară sigură datează din 11 martie 1313, când este amintită într-un testament sub numele de "Noglog". Între 1451-1446 s-a
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
de apărare și șanțuri, pentru întâmpinarea năvălitorilor. În 1514 oștirile lui Gheorghe Doja au atacat Nădlacul. Pe 27 mai ei înfrâng oștile nobilimii și incendiază cetatea. În 1529 Nădlacul este pustiit de turci, pentru ca mai apoi cetatea să ajungă sub stăpânire turcă. Prințul Eugen de Savoia eliberează Banatul de sub stăpânirea otomană în 1691. Urmează o nouă etapă în dezvoltarea așezării. Între 1802-1803 la Nădlac sunt colonizați slovaci. Localitatea este ridicată la rangul de comună urbană în 1820, având mai multe bresle
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
oștirile lui Gheorghe Doja au atacat Nădlacul. Pe 27 mai ei înfrâng oștile nobilimii și incendiază cetatea. În 1529 Nădlacul este pustiit de turci, pentru ca mai apoi cetatea să ajungă sub stăpânire turcă. Prințul Eugen de Savoia eliberează Banatul de sub stăpânirea otomană în 1691. Urmează o nouă etapă în dezvoltarea așezării. Între 1802-1803 la Nădlac sunt colonizați slovaci. Localitatea este ridicată la rangul de comună urbană în 1820, având mai multe bresle de meseriași. În 1918 românii din Nădlac au trimis
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
Șeica, că el a înglobat în comitat posesiunile feudale din Ibașfalău și cele care aparțineau de acestea. La 13 iunie 1391, regele Sigismund însărcinează capitul din Albă Iulia să introducă pe Grigorie și Petru, fiii lui Apă din Mălâncrav, în stăpânirea părților din moșia ce le revin de la Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău. Într-un document din 1 mai 1399, Ibașfalăul apare sub denumirea de "Ebesfolwa". În același timp sunt amintite și satele Gogan, Ernea și Hundorf. În documente din
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
de a drege mereu oroloage”. La 27 noiembrie 1685 Mihai Apafi I semnează la Dumbrăveni, împreună cu Antidie Dunot, trimisiul împăratului Austriei, un tratat prin care se obligă să întrețină armata imperiala. Unul dintre cele mai importante evenimente politice din timpul stăpânirii habsburgice este vizită împăratului Iosif al II-lea Pe când era coregent cu Maria Terezia, acesta a vizitat orașul Dumbrăveni în timpul călătoriei sale în Transilvania. Orașul făcea parte din cele 10 orașe libere regești din Transilvania. La 1 iunie 1773 Iosif
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Mihai Apafi I, ei au fost colonizați pentru prima oară la Dumbrăveni și Gherla, si de aici s-au răspândit în toate orașele Transilvaniei. Ei înființează în oraș o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localității. Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, Dumbrăveniul este administrat de coloniștii armeni. Ei aveau privilegiu dat de Mihai Apafi al II-lea, fiul fostului principe, de a își alege primar dintre oamenii lor cei mai capabili și, în caz de litigii comerciale, să
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Șeica, că el a înglobat în comitat posesiunile feudale din Ibașfalău și cele care aparțineau de acestea. La 13 iunie 1391, regele Sigismund însărcinează capitul din Albă Iulia să introducă pe Grigorie și Petru, fiii lui Apă din Mălâncrav, în stăpânirea părților din moșia ce le revin de la Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău. Într-un document din 1 mai 1399, Ibașfalăul apare sub denumirea de Ebesfolwa. În același timp sunt amintite și satele Gogan, Ernea și Hundorf. În documente din
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
teritoriul de azi al Petrovaradinului. Această regiune a fost cucerita de celți (în secolul IV î.Hr.) și români (în sec I î.Hr.). Celții au fondat prima cetate în această așezare, care a fost situată pe malul drept al Dunării. În timpul stăpânirii române, o cetate mai mare a fost construită în secolul I cu numele de Cusum și a fost inclusă în provincia română Pannonia. În secolul al V-lea, Cusum a fost devastată de invazia hunilor. Până la sfârșitul secolului al V
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
unele din aceste așezări au fost distruse și majoritatea locuitorilor maghiari au părăsit acest domeniu. Unele din așezări, de asemenea, au existat în timpul dominației otomane, si au fost populate de etnici sârbi. Între 1526 și 1687, regiunea a fost sub stăpânire otomană. În anul 1590, populația din toate satele care existau pe teritoriul de astăzi al Novi Sad-ului, numără 105 case locuite, în exclusivitate, de către sârbi. Cu toate acestea, înregistrările otomane menționau doar locuitorii care plăteau impozite, astfel numărul de
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
împărătească. Cuplul nu a avut copii. Căsătoria a fost una de conveniență și interes politic, care a durat atâta timp cât acest interes a existat. „În 1475 însă după luna lui iulie, în care Caffa fiind luată de turci, Mangopul intră in stăpînirea lor, Ștefan cel Mare ne mai având nici un interes a păstra ca soție pe moștenitoarea acelei domnii pierdute, se desparte de odrasla Comnenilor și duce la altar pe cealaltă Marie sau Vochița, fata lui Radu Vodă.” Maria va mai trăi
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Națiunilor și a fost un membru fondator al Mișcării Țărilor Nealiniate, până când a aderat la Uniunea Europeană la data de 1 mai 2004. La data de 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a aderat la zona euro. Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Veneției. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
1 ianuarie 2008, Republica Cipru a aderat la zona euro. Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Veneției. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. La 16 august 1960 Ciprul a obținut independența de stat, constituindu-se ca republică federală binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic. În august 1974
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
un milion de locuitori. Orașul este amplasat pe așezări vechi de peste 5000 ani. În timpul fenicienilor, a fost umbrit de mai multe orașe-state puternice: Byblos, Sidon și Tir, Liban. Perioada maximă de glorie a ului în perioada antică a fost sub stăpânirea Imperiului Roman. A fost numit "Colonia Julia Agusta Felix Berythus", dobândind drepturile de oraș-stat roman. Totuși, ce a contribuit la faima sa a fost "Școala de Drept", care a excelat printre școlile de la Constantinopole și Atena, rivalizând cu cea de la
Beirut () [Corola-website/Science/297228_a_298557]
-
Turaida, deși, așa cum este scris în cronica lui Henric de Livonia ("Hencricus Lettus"), i-au trebuit treizeci de ani să obțină controlul asupra întregii Livonii (în limba germană "Livland"). Riga, la fel ca toată Livonia și Prusia, au ajuns sub stăpânirea Sfântului Imperiu Roman. În timpul lui Martin Luther locuitorii din Riga, Livonia și Prusia s-au convertit la protestantism. Riga a fost o poartă pentru comerțul cu triburile baltice și cu Rusia. În 1282 Riga a devenit membră a Ligii Hanseatice
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
multe ori. Între 454 și 464, insulele au fost supuse de către vandali, iar după 464 de ostrogoți. În 533, Belisarius, pe drumul său către campaniile împotriva din Africa de Nord, a reunit insulele sub domnia imperială (Orientală). Se știu foarte puține despre stăpânirea bizantină a Maltei: insula depindea de și avea guvernatori greci și o mică garnizoană bizantină. În timp ce mare parte a populației erau vechii locuitori romanizați, în această perioadă afilierea religioasă a acestora a oscilat între Papa și Patriarhul de Constantinopol. Stăpânirea
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
stăpânirea bizantină a Maltei: insula depindea de și avea guvernatori greci și o mică garnizoană bizantină. În timp ce mare parte a populației erau vechii locuitori romanizați, în această perioadă afilierea religioasă a acestora a oscilat între Papa și Patriarhul de Constantinopol. Stăpânirea bizantină a introdus și familii greacești în populația malteză. Malta a rămas sub Imperiul Bizantin până la 870, când a căzut în mâinile arabilor. Malta a devenit implicată în Războaiele Musulmano-Bizantine, și cucerirea ei este strâns legată de , care a început
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
a tradus mai multe cărți de cult și a alcătuit în 1773 un letopiseț al Țării Moldovei, o compilație după letopisețele lui Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin și Ion Neculce. În anul 1774, împreună cu restul Bucovinei, Solca trece sub stăpânirea monarhiei habsburgice și devine parte a Austro-Ungariei. Ca urmare, numeroase familii de germani, polonezi și evrei se stabilesc în mica așezare bucovineană, care devine loc pentru diferite schimburi comerciale. La 29 aprilie 1785 Mănăstirea Solca, care funcționase până în acel moment
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
oraș. Sunt amenajate un restaurant cu terasă, o popicărie și un camping. În timpul Primulul Război Mondial, Solca este scena confruntărilor dintre armatele austro-ungare și cele ruse, o parte dintre clădiri fiind distruse. După 1918, Solca (împreună cu restul Bucovinei) trece sub stăpânire românească. Cu toate acestea, populația de nemți rămâne relativ constantă. În deceniile următoare, Solca continuă să fie o stațiune căutată, în special de cei cu diferite boli ale plămânilor. În 1926, localitatea este promovată de la rangul de târg la rangul
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră că găgăuzii actuali sunt unul dintre popoarele originale ale lumii turcice, în timp ce etnografii și filologii amintesc că în anul 1812, când Bugeacul a trecut din stăpânirea Otomană în stăpânirea Rusească, Turcii și Tătarii musulmani (în parte Nogai) au fost alungați de aici spre Dobrogea și răsăritul Bulgariei, fiind înlocuiți prin Găgăuzi și Bulgari, adică ortodocși, veniți din acele regiuni rămase otomane. Alți Tătari nogai din Bugeac
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]