12,312 matches
-
pierderea locului de muncă și există un procent de 8% din populația europeană care lucreează și care trăiește în același timp în sărăcie. Sărăcia este multidimensională. Ea afectează starea materială (hrană, locuință, căldură), locul de muncă, bunăstarea psihică (induce supărare, tristețe, nesiguranță, rușine, umilință, foame), creează incapacitate de participare și reprezentare la nivel politic precum și norme culturale și sociale specifice. în vreme ce teoria subculturilor leagă de sărăcie inițierea unor comportamente violente și comportamente a sociale în anumite grupuri sociale, cercetările mai noi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Panksepp, 2003, p. 238) care controlează atenția și memorează (stochează) experiențele emoționale. Girusul cingulat anterior, prin formațiunile sale posterioare (nucleul caudal, putamen și pallidum) girează emoția de bucurie și în general emoții pozitive, iar într o altă zonă, anterioară, controlează tristețea și trăirile legate de durerea fizică. Zona centrală a girusului cingulat anterior integrează emoția și cogniția. Este o zonă activă în timpul excitației sexuale la bărbați precum și în timpul unor sarcini cognitive dificile care impun atenție. Cortexul cingulat anterior activează cortexul orbitofrontal
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
datorează faptului că V. Thorn consideră că sporirea asistenței religioase postnatale în aceste cazuri este indispensabilă. Problematica maternității (și implicit a avortului), cu întreaga lui trenă de sentimente polare pe care le poate induce unei femei (bucurie, tandrețe, disperare, furie, tristețe, angoasă, speranță) este descrisă prin tușe expresive, la care are acces doar un condei de marca Orianei Fallaci, în cartea Scrisoare către un copil niciodată născut (1976). Desigur este o problemă de viață sau de moarte, adică o problemă de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
număr de trei etape, în derularea acestui proces: etapa inițială, etapa intermediară și etapa de depășire (recuperare). Prima fază, extinsă pe o perioadă de săptămâni, din momentul tragicului eveniment, este impregnată cu sentimente depresive și însingurare. Se plânge frecvent, iar tristețea și melancolia domină suveran. Există cazuri când persoana se îndoiește chiar de existența divinității, după cum uneori se poate refugia într-o virulentă negare a celor întâmplate. Atunci se comportă bizar, ca și cum cel drag ar mai trăi încă. în următoarea secvență
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
un tip aparte de sociabilitate, care se bazează pe reluare și confirmare, nu pe conflict și dominație: "Cele două părți se întăresc reciproc, se ridică una pe alta, se inspiră în mod natural, fie că propovăduiesc, fie că exprimă bucuria, tristețea sau dragostea [...]. Când sufletul se deschide în fața celuilalt, un val vine după un altul: iată paralelismul"49. Ce demonstrează această genealogie care ne conduce de la Herder la Jakobson, pe un fir subțire care traversează două secole, plecând de la sursele gândirii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
publică, ci de voința de a se menține la putere a unei nomenclaturi minoritare, cu reguli interne conspirative, numai de ea știute, care a uzat de toate mijloacele împotriva oricărui individ și a oricărei tentative de opoziție. Însă am avut tristețea să fiu refuzat de către unii dintre cei intervievați în deconspirarea numelor celor care i-au turnat la Securitate, motivul fiind deopotrivă acela de a nu se răzbuna precum și acela de a nu pierde prieteni intimi, pe viață, care de fapt
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
râs de multe ori de absurdul unor experiențe după cum de multe ori nu ne-am putut stăpâni lacrimile, revolta, stupoarea și indignarea. Or, bagajul afectiv a fost constant o barieră în obținerea de informații și date obiective: revolta, indignarea, stupoarea, tristețea, mâhnirea, dorința de răzbunare și alte afecte care nu s-au stins încă, sunt vii și intense, selectează, orientează și colorează prin ele însele o relatare și o conduc pe căi labirintice. Astfel încât, una dintre precauțiile pe care mi le-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dispoziție. El era un bărbat cu bună dispoziție permanentă, cântând mai mereu câte o arie de operetă - firește, pe unde-i permiteau soldații din escortă -, cu un zâmbet permanent pe figură. Cum vă spuneam, a ieșit din apă cu o tristețe inexplicabilă. "Măi, Loredan, ce s-a întâmplat cu tine, de ce ești trist omule, ce s-a întâmplat în apă? Te-a mușcat vreun pește?" Nu vorbea deloc, în ciuda insistențelor noastre, dar la un moment dat și-a rânjit buzele cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
căsătorie de care nu se va mai pomeni în continuare), care îl vor părăsi, îl vor lăsa singur (spre deosebire de Nestor căruia pare că îi invidiază anturajul afectiv), 1 4.209-21158, (p. 78, I). Pentru Menelau căsătoria este un prilej de tristețe legat de pierdere și ea îl duce cu gândul la înmormântare. Această pierdere îi aduce aminte de altele, cea a fratelui și a tovarășilor săi. În magnificul palat debordând de bogății, domnește de fapt melancolia și sterilitatea: Menelau declară că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și naratorul din Ligeia care se întreabă asupra secretului ochilor ei, este posedat de dorința de descoperire ("possedded with a passion to discover", scrie Poe). Ochii mari, întunecați, privirea lor adâncă au un caracter comun cu cei ai bătrânului: Aceeași tristețe sălășuia în această privire, în mod încă și mai imperios, într-un cuvânt, aceeași rătăcire veche și mizerabilă, ca să nu spunemm, pur și simplu, aceeași disperare". Puterea magnetică a limbajului acestor ochi îl face să contemple portretul timp de ore
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
loc respingător în care domnesc monstruoase flori de mucegai ("dar dacă le apucai, ele se dizolvau cu totul într-un simplu voal de umiditate în mână")459 începe să apară adevărul: Lucia. Rătăcirea care pune stăpânire pe narator ("Cuprins de tristețe, tulburat, și tot mai rătăcit...")460, traversând misterul camerei galbene 461 și îmbătat de parfumul femeii în negru, îl pune în fața propriei nebunii: "Așadar această femeie greu de definit (greu de definit și în mine însumi)462 îmi ofereau o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca și prin agitația vasului, Karl se întoarce și intră iarăși în labirintul vaporului pentru a-și căuta umbrela, acest instrument de protecție împotriva unui element, ploaia, despre care știm că este la Kafka, sinonimă cu starea depresivă și de tristețe. El va căuta refugiu în fundul vasului, această metaforă nautică a existenței și a conștiinței. În labirintul vaporului, el regresează atât încât găsește o vizuină, cabina fochistului. O asemenea regresie, motivată de presentimentul dificultăților inevitabile care îl așteaptă, este explicată de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
am simți întotdeauna pe părinții mei ca pe niște persecutori; până anul trecut eram, ca nu știu ce lucru neînsuflețit, indiferent față de ei ca poate față de lumea întreagă, dar îmi dau seama acum că nu era decât efectul fricii, al grijilor, al tristeții reprimate. Părinții nu doresc nimic altceva decât să vă atragă către ei, în jos [sublinierea mea], către aceste timpuri de demult de la care am vrea să revenim cu un suspin de ușurare; firește că ei doresc acest lucru din dragoste
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o localitate în fundul Basarabiei, Atachi, se zicea că vom fi colonizați și vom avea un mijloc de trai. La opt seara am plecat, cu al doilea transport. Prima noapte, parcă am fi fost în excursie, nu ne dădeam seama de tristețea situației noastre și am petrecut-o pe bagaje. Luni, în tren, mâncam carne veche, beam apă murdară, dar mai râdeam și ne certam cu bătrânii. Clădeam castele în Spania, speram că ni se va da mâncare la cazan, că vom
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
netede și "asprimi țepoase", ca să citez o formulă aparent pleonastică a aceluiași Dan Hăulică. Rândurile de până acum sunt urmarea ce mi s-a părut firească a întârzierii hedoniste printre lucrările lui Dragoș Pătrașcu. Rândurile ce urmează reproduc mirările, convingerile, tristețile, mulțumirile, căutările unui artist și pedagog de școală nouă. Atâtea câte au încăput în ora de confesiuni improvizate între șevalet, microfoane, camere de luat vederi și reflectoare discrete. A.V. De ce ați agățat balanța aici, deasupra măsuței pentru cafea? Dragoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un perete blând Lângă nalbă-ngenunchind. Iar apoi când s-a-noptat Am rupt nalba și-am plecat, Și nimeni nu mai știú de-atunci De trăiesc, sau nu. Mi se pare că este, dacă greșesc să mă corectați, vă rog, e o tristețe existențială, aici. I.H. Sigur că este. Toată poezia se poate circumscrie acestei sintagme pe care tocmai ați rostit-o acum. Dar, altceva voiam să vă spun despre tipul acesta de poezie, și să leg de ceea ce spunea Emil apropos de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Și chiar scrisorile pe care le scriam acolo se terminau cu "Sunt fericit, îngerul Emil Brumaru". I.H. Vreau să vă spun doar atât, dacă mai avem un minut. A.V. Sigur. I.H. Nu vă luați după aparența de melancolie, de tristețe, pentru că Emil Brumaru dă un raport foarte exact... A.V. Știu. I.H. ...despre starea, despre vremea și despre vârstele lui. De pildă, aflăm din poezia lui ce făcea la 30 de ani. Am făcut puțin pe detectivul Artur, și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu trei sâni. Mi-e sufletul ca pata De micșunea-n fântâni Și jubilând, din mâzgă, Cu-o bucurie-adâncă Îți scriu pe-un ou de gâscă De angora, cald încă! Îmi mai place și "Elegie". Vino, cuminți, la ora de tristețe Să stăm în bănci. O, cumpărăți caiet cu pătrățele Azi o să ne-nvețe severa rouă marele secret. Nu trebuie cu sânii sau cu guma Dac-ai greșit ceva să ștergi Doar știi că literele ce le face bruma Sunt sufletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
păcate, aventura pe care o simt acum are și o finalitate. Aventura continuă, dar eu nu o mai pot continua... Pentru că există etape în care luciditatea trebuie să aibă o pondere importantă. Mă joc și acum, dar joaca are o tristețe... A.V. E frumos spus, dar credeți că afirmațiile acestea atât de tranșante sunt pe deplin adevărate? "Nu mai pot continua aventura"... Nu se știe ce veți face mâine. A.V. Mie nu-mi place chipul meu oglindit în apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Nu se știe ce veți face mâine. A.V. Mie nu-mi place chipul meu oglindit în apă. Când mă uit în oglindă, văd un copil. Un copil încercănat. Un copil care, în timp ce zâmbește, transmite o anumită neliniște, o anumită tristețe. Viața mea e făcută din contraste. Viața mea s-a susținut pe contraste. Viața mea a evoluat înăuntrul contrastelor. A.V. Ați spus foarte bine "profesor de poezie", pentru că multe din filmele dumneavoastră au o stare poetică. A.V. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
generația lui a fost pentru noi un mare, mare exemplu. E-adevărat că acum, când a revenit Ciulei în țară, după '90, când era deja la o anumită vârstă, la un sfârșit de carieră, a avut imens de marea deziluzie, tristețe (asta o spun pentru că am fost un prieten intim al lui Liviu Ciulei) pe care nu o împărtășea cu mulți, pentru că nu era o persoană publică, după ani și ani de zile trăiți în America, după ce a devenit celebru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de limba maternă și o puternică dorință de a fi alături de România. Străbunii, bunicii și părinții noștri și astăzi stau drept mărturie, despre statornicia noastră etnică pe pământul sfânt al Basarabiei. O admirabilă basarabeancă, fostă profesoară, spunea cu o adâncă tristețe: “la întrunirile noastre, privesc chipurile celor care mă înconjoară. Ei sunt copiii și tinerii din 1944, acum pensionari venerabili, dar gata oricând să treacă Prutul. Acum stau senini și fără nicio vină în fața istoriei care le este, încă, datoare.”
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
Potop de lacrimi Cenușiu, tristețe, liniște...nori fumurii ce își aștern pașii pe podeaua nesfârșită a cerului pustiit de strălucirea soarelui. Un întuneric necruțător își aruncă ușor vraja peste lumea lipsită de culoare, o lume supusă ce își așteaptă pedeapsa. Vântul aspru trezește un fior
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92951]
-
de magia asurzitoare a durerii s-a stins, picături de ploaie cad din ce în ce mai lent, aducând cu sine amintirea unei povești groaznice în care Soarele a pălit în fața plânsetului norilor întunecați, condamnând la pierzanie o lume întreagă, unde amprenta necruțătoare a tristeții a rămas adânc gravată în sufletele oamenilor, distrugându-le. Iar potopul a distrus vise, speranțe, a răpit vieți, dar a arătat fiecăruia dintre cei asupra căruia s-a abătut că este doar un figurant pe scena destinului.
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92951]
-
de Fier fascistă sub un alt nume și o supraviețuire coruptă a stalinismului. În ultimii ani se spune că rușii le-au atras atenția românilor să se relaxeze. Am auzit că acest lucru s-a și întâmplat... Pentru că nu există tristețe în viața României; este doar comoditate latină și voie bună"251. Să nu fi fost oare tristețe în viața României sub dominația sovietică? Inconștiența să fi mers atât de departe? Unde este acum comoditatea latină și voia bună a românilor
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]