13,247 matches
-
au cam aceeași sursă. Au fost idei de autarhie economică, un gen de protecți‑ onism al națiunilor în dezvoltare. Nu a mers și au trebuit să se împrumute și au făcut datorii. Fapt este că în ’90 Fondul Monetar nu umbla numai la noi, umbla peste tot ca să negocieze restructurarea datori‑ ilor. Deci țările se împrumută de pe piață și vine momen‑ tul în care ai o mulțime de creditori și lumea arată așa : datornicul e din Lumea a III-a și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Au fost idei de autarhie economică, un gen de protecți‑ onism al națiunilor în dezvoltare. Nu a mers și au trebuit să se împrumute și au făcut datorii. Fapt este că în ’90 Fondul Monetar nu umbla numai la noi, umbla peste tot ca să negocieze restructurarea datori‑ ilor. Deci țările se împrumută de pe piață și vine momen‑ tul în care ai o mulțime de creditori și lumea arată așa : datornicul e din Lumea a III-a și lumea bogată, occiden‑ tală
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai greu, din moti‑ vele pe care le mai spun : lipsă de bani, nu există cadre specializate, adică un aparat care să-i ajute. Dacă vezi filme cu Tom Cruise, vezi ce fel de fete superdeștepte cu Harvard Law School umblă în jurul lui și îi completează la virguliță pledoaria și el numai se duce și pledează. La noi nu există așa ceva. V.A. : Asta, ca în filme, se întâmplă chiar în realitate în justiția americană ? A.M.P. : Vai, ce copii extraordinari
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu am niciun fel de grijă, spre deosebire de restul lumii. Sunt absolut convinsă că, oricine vine, inclu‑ siv domnul Ponta, lucrurile vor fi absolut la fel. Chestia asta că să nu iei investiții din China e o copilărie. David Cameron a umblat cu limba scoasă după China. Germania a umblat cu limba scoasă după Rusia... Lumea a uitat că, sub BĂsescu, Baconschi, din cauză că nu eram primiți în niciun fel de țară, se uita spre lumea arabă ; petrodolarii n-aveau miros ; norocul lui
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lumii. Sunt absolut convinsă că, oricine vine, inclu‑ siv domnul Ponta, lucrurile vor fi absolut la fel. Chestia asta că să nu iei investiții din China e o copilărie. David Cameron a umblat cu limba scoasă după China. Germania a umblat cu limba scoasă după Rusia... Lumea a uitat că, sub BĂsescu, Baconschi, din cauză că nu eram primiți în niciun fel de țară, se uita spre lumea arabă ; petrodolarii n-aveau miros ; norocul lui BĂsescu a fost că au vrut Ăștia să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
eroului absolut. Fiind o nouă religie, comunismul era interesat să șteargă orice urmă de manifestare a vechii religii. Au fost interzise sărbătorile religioase. În anii '50, de Crăciun sau de Anul Nou, erau urmăriți și amendați cei care, după obicei, umblau cu uratul, ursul, capra etc. De Paște, din varii motive, mai totdeauna fără acoperire în realitate, oamenii erau chemați la serviciu sau erau organizate întîlniri tovărășești ș.c.l. numai nu cumva, din lipsă de vigilență, să dea misticismul peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gamele de apă, fără să-ți îngăduie să urinezi. Dacă te scăpai, iarăși bătaie. La closet, mergeam o dată pe zi. Intrai la comandă, ieșeai la comandă. Bineînțeles că nu-ți lăsau timp destul. Dacă nu izbuteai să-ți rezolvi treburile, umblai o zi întreagă înnebunit. De Sfîntul Gheorghe, l-au omorît în bătaie pe un băiat, Puiu Gavrilescu, din Baia. Și el era legionar. În timp ce-l duceau cu pătura, mi-au spus: "Urmezi tu!". De dimineața pînă seara s-au ocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acest lucru pînă cînd studenții au fost duși la muncă la Canal; acolo secretul n-a mai putut fi păstrat, astfel că despre crimele de la Pitești a început să afle și Occidentul. 6) În fața acestei neașteptate deconspirări, regimul comunist, care umbla la ora aceea să-și îmbunătățească imaginea în lume, a fost nevoit să reacționeze. 7) Ca să-și localizeze culpa, fiindcă altfel ar fi trebuit să facă o baie de sînge cu aproape toți piteștenii, regimul comunist i-a ales drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ce n-a fost ridicat noaptea ca toți ceilalți din lot va înțelege mai tîrziu -, torționarii mizau să-l transforme în colaborator miză falsă): "Tata e un om mic de stat, mai curînd grăsuț, cu un umăr puțin strîmb și umblă greu. A fost inginer și a lucrat pînă la șaptezeci și nouă de ani, în 1956, la fabrică, nu într-un birou. (La Scăeni, în ultimul timp, cînd am întrebat de el în hala cuptoarelor, muncitorii sticlari îmi răspundeau făcînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu s-ar ști? sîntem atenți să desprindem îndemnurile care ni se dau: inima acum e pe recepție". Jurnalul fericirii se încheie cu cîteva afirmații: "Numai creștin fiind mă vizitează în pofida oricărei rațiuni fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale orașului spațiu proustian descompus de timp și nu ajung să fiu și eu cum spune François Mauriac în Destine unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unul de la dreptu comun, da, cum a fost cazul cu ăla din sîrme, da, venea procuratura, dar pentru un anchetat de la politici nu s-a întîmplat să vină un procuror și să întrebe ce a fost. La drept comun, da. Umbla familiile pe la procuratură, se interesau, aflau decesul și procuratura trebuia să intervină. La ceilalți, dacă mai umblau, se răspîndea "A fost bolnav" la cauza decesului. Lua act de acolo, că la fiecare deținut se trimitea acasă o înștiințare, la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru un anchetat de la politici nu s-a întîmplat să vină un procuror și să întrebe ce a fost. La drept comun, da. Umbla familiile pe la procuratură, se interesau, aflau decesul și procuratura trebuia să intervină. La ceilalți, dacă mai umblau, se răspîndea "A fost bolnav" la cauza decesului. Lua act de acolo, că la fiecare deținut se trimitea acasă o înștiințare, la un an, la șase luni. Semna medicul. Dar la Spitalul 9 eu cred că Tomorug n-a semnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nimerit o dată în actele alea. Dar nu știam eu atunci că acum o să fie interesant. Sau că o să se întoarcă timpul. Dacă eram deștept, aflam eu mult atunci, dar atunci nu eram deștept, eram în întuneric. Atunci, nu eram interesat, umblam să văd așa, cine-i ăla, cine-i ăla, prea puțin, cîteodată nu m-a interesat nici atît, cine e. Nu m-a interesat. Pentru mine era dușmanul poporului, că asta imprima la toți. Vedeam pe an ce trece că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un popor de optsprezece milioane, cîți eram cînd a început războiul. Teroarea familiilor, campaniile de naționalizare, de colectivizare, de cooperativizare și uriașa armată mistică a agenților și a informatorilor cu care ne-au blagoslovit furnizorii noștri de teroare și spaimă. Umbla Europa aceasta în vîrful picioarelor ca nu cumva să supere ursul căruia din zece în zece ani îi mai oferă pe tavă cîte o țară de sfîșiat". Majoritatea celor din lotul Marii Finanțe vor fi exterminați în închisori, doar Nistor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi putut să-mi împărtășească soarta. Faptul că arestatul eram eu și nu oricare alt coleg de-al nostru ținea de împrejurări mai vechi: în 1956, în timpul revoluției ungare, vorbisem deschis împotriva intervenției sovietice, iar după masacrarea tineretului budapestan am umblat o vreme în doliu. Atunci scăpasem de exmatriculare ca prin urechile acului, acum venise momentul să plătesc independența de gîndire. Ei, ce mai ai de zis? Anchetatorul mă lăsase să citesc pe îndelete, să mă pătrund de gravitatea faptelor mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
barăcii nu îl atingeau și lăsa impresia că tratează murdăria din jur ca pe un mediu aseptic. Putea fi suspectat că se bucură chiar de luxul de a i se fi luat totul și de a fi fost nevoit să umble îmbrăcat în zdrențe. Ignorînd privațiunile, acestea își încetau existența. Cînd prietenii săi zăceau ca niște obiecte abandonate, mortificați după ziua de muncă, Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au confundat, mare lucru. Există atâția oameni care încearcă să ne copieze stilul, râde în continuare Ionel. Invocăm statutul de vedete pe care admi- ratorii încearcă să le copieze cu acuratețe ! — Băieți, eu zic pentru o vreme să nu mai umblăm în gașcă, doar noi. Și dacă ne-au recunoscut, și dacă nu, cu ușurință ne potrivim oricărei descrieri. — Aici ai dreptate, Sachi. — O lună, două, s-o lăsăm mai moale... — Ați înnebunit ? O lună ? Două ? ! Câteva zile, Dumnezeule, v-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se aude mai din fundul străzii o voce groasă și răgușită în ultimul hal. — Să trăiți, domnule Știrbu ! îl salută Fernic, însă fără să-l poată zări. Păi, eu știam că oferiți distracții bogătașilor, nu săracilor, râde el. — Da, așa umblă vorbă, trubadurule ? și moaca lui Jean Știrbu apare deodată în lumina gălbuie și slabă a unui feli- nar care abia pâlpâia. De mult n-ai mai dat pe la noi. — De mult n-am mai dus-o așa bine. Și ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câte am văzut și n-am văzut. — Lasă Berlinul, Cristiane, nu te eschiva ! Lasă, că ai timp să-mi spui de aventurile și călătoriile tale toată viața. Dar așa găsești să trăiești, ca un destrăbălat ? Deci sunt adevărate zvonurile că umbli cu câte una în fiecare noapte ? Cristi tace și se abține să râdă. — Îți irosești toți anii pe distracțiile astea ieftine, în loc să- mi faci și mie un nepot. Să-ți găsești și tu o femeie cum- secade din atâtea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bufnea râsul, apreciind creativitatea rivalilor săi. Numărul amantelor fictive se înze- cise, la fel și numărul bețiilor fictive fără sfârșit, care se terminau cu câte o pățanie de neuitat. Unul spusese că l-a văzut o dată în compania unor ghizete, umblând gol pe malul Dâmboviței și urlând ca un nebun cuvinte deocheate, altul că mergea acasă nu cu una sau două, ci chiar și cu câte cinci femei, pe care le supunea la perversiuni nebănu- ite. Și că nu-l interesa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-a înmu- iat și s-a revigorat. După două ceasuri, după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de orătania pe care o zărise în oglindă când se trezise. Față de sărmanul rătăcit care umblase zile și nopți întregi în nebunia lui din crâșmă în crâșmă și din șanț în șanț. Și-a pus un costum cu o cămașă albă și l-a potrivit în oglindă, apoi a fugit la Capșa imediat să mănânce, pentru că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În cazul meu: cea din țară, acel exil interior pe care l-am produs singur, din proprie voință, protestând contra „Tezelor din iulie - 71”, În fapt Începutul dictaturii personale a lui Ceaușescu, și cea din Germania și Franța, pe unde umblam să-mi găsesc un editor. Prietenul, și pe atunci ministrul Culturii, Andrei Pleșu mi-a oferit conducerea revistei Contemporanul - aflată atunci În criză, deoarece Întregul corp redacțional, cel mai puternic din țară la o revistă de cultură, voia să se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum o spuneau cei „de la pașopt”, ca și prietenii lui Eminescu, o „misie” pe care, Înainte de a o „Înțelege și discuta” la nesfârșit, o pun În mișcare! Folosindu-mi puținele-mi Înzestrări naturale, câtă cultură am strâns de pe unde am umblat, prin marile orașe ale Apusului, experiența mea de profesionist al scrisului și, mai ales, bucuros de marele har pe care mi-l face existența - o laborioasă carieră publicistică, o anume prolificitate literară (privită cu ironie balcanică groasă de toți cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sigur” la idealurile vizibile și recomandabile ale vieții: carieră, familie, prestigiu. Nu am nimic Împotriva acestor idealuri, ele sunt reale și recomandabile, În același timp. Nefericirea vie a tinereții mele a fost că eu nu eram apt de acestea, „Îmi umbla mintea la prostii” și ceea ce agrava lucrurile era faptul că aceste „prostii” rezistau, deși avansam În vârstă și În jur mi se citau nu puține cazuri de foști colegi și amici, nu mai Înzestrați decât fusesem, ba, poate, „și mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
laterali. Scriitorul mă forță să observ asta pentru că eram orb. Uite, zise scriitorul. Atinge-o. Lemnul se transformase în stucatură. Din cauza asta nu puteam intra în casă. M-am îndepărtat. Miller veni după mine pe câmpul din spatele casei, unde ba umblam de colo-colo, ba rămâneam țintuit locului. Nu-mi puteam controla respirația. Gura mi-era uscată și aveam un gust de cretă din cauza tabletelor de Klonopin. „Vei fi protejat,“ promise Miller. „Nu e un caz de posedare,“ mă asigură el. „E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]