119,080 matches
-
contemporani (Marin Preda, Radu Petrescu, Sorin Titel). Metoda e, în aceste texte, mai puțin „semiotică”, identificabilă mai degrabă cu o hermeneutică, cu ample descrieri a diverse procedee de abordare. Aici, ca și în alte rânduri, eseistul ține parcă să ilustreze opinii pe care le formulează și teoretic: „O prea strictă determinare teoretică a criticii sfârșește, după un moment de mic imperialism intelectual, prin a produce efectul Taine. Deoarece teoria se perimează inevitabil, schelăria ei rămasă prea la vedere face să nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
un atribut de bază al managementului organizațional. Organizarea, în primul rând a resurselor umane manageriale și de execuție, are efecte pozitive atât asupra eficienței imediate, prezente, cât și, în mod deosebit, asupra celei de perspectivă, de foarte mare importanță, după opinia noastră, în managementul organizațiilor sportive. CAPITOLUL 2. CONCEPTE DETERMINANTE ÎN CONDUCEREA MANAGERIALĂ A ORGANIZAȚIILOR SPORTIVE 2.1. Funcțiile și principiile clasice ale managementului organizațional Este necesar ca organizațiile să fie conduse, iar managementul trebuie să răspundă la întrebarea cum pot
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
însă există o bază comună suficient de largă, determinată de autori prin descriere teoretică și exemplificare practică, în măsură să sintetizeze similarități generale, și să determine înțelegerea și învățarea în domenii particulare. Din acest punct de vedere, considerăm că prezentarea opiniilor unor specialiști de recunoaștere internațională cu privire la organizare în context managerial aduce un plus de cunoaștere și ajută la înțelegerea necesității și modalităților de realizare a organizării structurilor sportului. Primul autor care a propus o analiză teoretică a activităților manageriale a
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
moderne; * managerii sunt elementul dinamic al oricărei organizații, care însuflețesc organizația prin rolul pe care îl au în domeniul decizional; * managerii sunt o resursă de bază în orice organizație, însă o resursă din ce în ce mai rară, mai scumpă și mai perisabilă. În opinia autorului, managementul înseamnă organizarea resurselor în vederea atingerii unor performanțe satisfăcătoare și a îndeplinirii unor activități economice pe baza resurselor materiale și umane. În acest context se consideră două dimensiuni ale activității manageriale: * dimensiunea economică, în sensul că managerii răspund de
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
inovatorii” îi conving pe „cei care îi urmează pe inovatori” să se alăture schimbării. Acestea este cel de-al patrulea element esențial al schimbării, adică atragerea acelei componente organizaționale care, deși nu este majoritară, este constituită /reprezentată de liderii de opinie. CAPITOLUL 3. ASPECTE ȘI CERINȚE ALE MANAGEMENTULUI MODERN 3.1. Aspecte ale implementării noului management Contextul vieții moderne presupune și impune necesitatea și oportunitatea implementării unor schimbări de esență și în domeniul managementului activității sportive, în măsură să determine creșterea
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
Lucia Demetrius, Mihu Dragomir, Petru Dumitriu, Mihail Sadoveanu, Radu Boureanu, Eusebiu Camilar, Zaharia Stancu, Asztalos Istvan, A.E. Baconsky, Dumitru Corbea, Gavril Mihai, Ion Istrati, Al.Jar, Nicolae Jianu, Cicerone Theodorescu ș.a. Să luăm, deocamdată, pulsul intențiilor realist-socialiste, spicuind câteva opinii: Maria BANUȘ 1 „Ambiția mea cea mare, în această privință, e ca cercurile literare din fabrică să aibă o activitate vie și interesantă la un nivel tot mai înalt, să dezvolte tot mai mult în rândurile tovarășilor muncitori gustul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fapte izvorâte din viața oamenilor muncii din țara noastră. Fără acest miez viu, puternic, poezia, oricât talent ar avea autorul - și Eugen Frunză are mult talent - eșuează în frazeologie goală”. După o vreme, într-un context mai larg, Scânteia sancționează opiniile susținute anterior, printr-un comentariu al lui Sergiu Fărcășan 13 care, fără a intra în prea multe detalii, constată prestația meritorie a poetului, „tendința generală” corectă a volumului și, în concluzie, cere „ca această creație literară să fie sprijinită cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ajuta să le rezolve. Iar slăbiciunile noastre ale fiecăruia în parte și ale literaturii noastre, destul de multe, și destul de supărătoare - cine să le înlăture, dacă nu tot noi? Și cum să le înlăturăm dacă nu tot prin luptă deschisă de opinii, prin dezbaterea hotărâtă și cinstită a fiecărei probleme în parte? Aceasta e calea și pentru dumneata, tovarășe, căruia i se potrivesc mai multe nume. Alătură-te pe calea aceasta a celorlalți scriitori, ei te așteaptă și te vor primi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui Vl. Colin prezintă în toată complexitatea ei politică și omenească o temă nouă în literatura noastră, lumea pescarilor din Deltă». Formulele acestea eronate, neprincipiale, dovedesc superficialitatea în munca redacției și lipsa de răspundere față de cititor”. La scurt timp, o opinie aproape contrară decât cea a lui S. Damian asupra romanului lui Vl. Colin - deși semnalează și câteva neîmpliniri - este susținută la Viața românească de Eugen Campus 25: „Scriitorul cunoaște și iubește oamenii, locurile din această împărăție a apelor. Din fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să se bucure de participarea activă a unui număr cât mai mare de scriitori, care vor primi astfel un ajutor concret și eficace în munca lor de creație”. Dar apostila oficială a dezbaterii în discuție o pune Scânteia 28, admonestând opiniile lui E. Campus și întărindu-le pe cele ale lui S. Damian, într-un comentariu pe care l-am mai menționat ceva mai devreme (vezi nota 13 și contextul): „Reversul lipsei de dragoste față de ceea ce e nou și înaintat în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
literară. Același înalt diapazon analitic și în Almanahul literar 31 din Cluj și Iașul nou32. Se pare că, în fine, unul dintre gravele neajunsuri ale prozei realist-socialiste, figura palidă a personajului pozitiv, începe să fie înlăturat. Dar să reținem câteva opinii din două cronici literare. În Contemporanul: „Tânărul gazetar Dumitru Mircea - autorul romanului Pâine albă - este cunoscut cititorilor prin câteva nuvele (Răfuieli, Candin etc.) publicate în ultimii ani în reviste. Aceste nuvele s-au remarcat printr-o reușită descriere a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
autor, printre scriitorii noștri ale căror pagini închinate noului sat românesc, vor rămâne”. O carte „de care poporul are nevoie” este și romanul lui Horvath Istvan, scrie Eugen Campus 33, dar și Dan Costa 34 în revista clujeană. Spicuim câteva opinii ale criticului de la Viața românească: „Povestea din Brazdă peste haturi este în fond povestea luptei partidului pentru construirea socialismului, concretizată aici prin ofensiva pornită de organizația de partid din Borcut pentru a îndruma viața pe noi făgașuri (...). S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
neajunsuri ale cărții sunt altele. Cu precizarea că menționăm în note35 și alte contribuții critice la romanul sus-amintit, să citim cele două analize ale lui Mihai Gafița 36, sesizând armura ideologică pe care criticul o îmbracă pentru a-și întări opiniile. În Viața românească, 1952: „Romanul Ogoare noi este astfel orientat spre viitor. În această orientare stă una din principalele sale calități (...). Desfășurarea romanului Ogoare noi poate fi expusă cu foarte puține cuvinte. În satul Podeni mai mulți țărani muncitori se
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lipsuri: schematism, antirealism, obiectivism, formalism, ne-tipizare, ne-adâncire, ne-cunoaștere a realității. Totuși, spre toamnă, aflăm că nivelul nuvelei s-a ridicat simțitor, odată cu apariția nuvelei Desfășurarea de Marin Preda. Dar să dăm cuvânt, fără alte comentarii, purtătorilor de opinie din vreme, pentru a contura dinamica nuvelei în acest an. Eugen CAMPUS 38: „Întâlnești uneori în librării - și chiar difuzate larg, în biblioteci, cămine culturale - cărți despre care te întrebi cu surprindere cum de au putut fi tipărite. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vom limita și de data aceasta la reproducerea fragmentară a câtorva articole, urmând să menționăm în note50 câteva aspecte din vasta activitate a lui V. Silvestru, reporter, nuvelist, comentator literar, politic ș.a. Să-ncepem cu unul din factorii care, după opinia criticului, asigură reușita unui spectacol, dincolo de repertoriul adecvat și anume „studiul actualităților politice” de către actori și regizori. Scrie Valentin Silvestru 51: „Piesa Undeva într-o țară de Nicolai Virta, admirabilă lucrare dramatică, de deosebită originalitate, aduce pe scena românească un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
observațiuni, critici, completări, propuneri se vor trimite Secției VI (Știința limbii, literatura și arta) a Academiei R.P.R. (...) sau revistei Contemporanul, București, Calea Victoriei, 25”. Într-adevăr, sub genericul Discuții asupra proiectului noii ortografii a limbii române, revista publică o scrie de opinii semnale de învățători, filologi, profesori, studenți, scriitori. O largă discuție pe aceeași tema este găzduită și în coloanele Almanahului literar din Cluj. Reproducem câteva intervenții: Emil BOLDAN 62: „Proiectul noii ortografii a limbii române având la bază principiul fonetic, recomandă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
simplifică sistemul de scriere. Dat fiind însă că discuțiile de până acum au arătat în suficientă măsură justețea majorității propunerilor proiectului, ne vom opri aici mai mult asupra unor propuneri care au nevoie încă, atât din partea lingviștilor, cât și din partea opiniei publice, de o studiere mai atentă. După cum a arătat și tov. Leonte Răutu și după cum au dovedit-o discuțiile ulterioare, «proiectul noii ortografii mai are lipsuri, mai conține unele soluții discutabile, păcătuind uneori prin inconsecvență» (În Pentru pace trainică, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
răsturnare» a ortografiei, lipsită de valoare practică, o «răsturnare» de care noi nu avem neapărată nevoie (...). Iar pentru ca problema reformei ortografiei să se rezolve just, considerăm că nu este suficient ca revistele Contemporanul, Almanahul Literar și celelalte să aștepte colaborarea «opiniei publice». Experiența de până acum a dovedit că intelectualii, muncitorii și studenții noștri nu se prea îndeamnă la discuția proiectului (...). De ce oare? Din cauza inconsecvenței acestui proiect, din cauza «răsturnărilor» pe care le preconizează sau din cauza rămășițelor burgheze, latiniste, naționaliste, șovine, care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Idem. Tot acolo: Lucia Demetrius și Mihu Dragomir 3. Ibidem, nr. 3 (276), 18 ian. 4. Ibidem 5. Ibidem. Mai scriu despre planurile de creație, tot aici: Mihail Sadoveanu și Eusebiu Camilar 6. Ibidem, nr. 4 (277), 25 ian. Alte opinii, în același număr, la tema dată de: Asztalos Istvan, Dumitru Corbea, Otilia Cazimir și Gavril Mihai. În nr.6 (279), 8 febr., vorbesc despre planurile lor de creație: Ion Istrati, Al. Jar, N. Jianu și Cicerone Theodorescu 7. V. Nicorovici
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scriitori ca Mihail Davidoglu, Al. Jar, Eugen Jebeleanu nu aduc nici în birourile din care fac parte nici în cadrul dezbaterilor o contribuție pe măsura posibilităților lor. În discuții se folosește slab metoda criticii și autocriticii, este puțin stimulată lupta de opinii. E bine cunoscută de altfel influența cu care unii critici ca Ion Vitner sau Paul Georgescu, membri ai biroului secției de proză, privesc această muncă. Mulți tovarăși au subliniat ce rol important revine conducătorilor secției, au vorbit cu însuflețire despre
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nivel ideologic nesatisfăcător și al cunoștințelor estetice reduse ale unor critici literari. Trebuie subliniat de asemenea faptul că criticii literari nu cunosc realitatea, căci sunt adeseori întocmai «orbilor care trebuie să aprecieze culorile». Nu s-a desfășurat suficient lupta de opinii și în acest sens - apreciază vorbitorul - referatul prezentat de Uniunea Scriitorilor nu este suficient de autocritic, după cum a lipsit și preocuparea organizatorică, căci comisia de critică literară (al cărei responsabil a fost numit de multă vreme Ion Vitner) - este inexistentă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-se, prin citări copioase din autori sovietici, să-și mascheze inapetența ideologică. Efortul însușirii marxism-leninismului va fi apreciat și de data aceasta, dincolo de discuțiile stârnite de intervenția sa; căci comentarii au fost, pro și contra, dar, spre deosebire de cele din 194817, opiniile potrivnice sunt repede înăbușite, căci orientarea generală a anului era alta: nu înlăturarea orgolioasă a «vechilor», căci, numai-noi-cei-tineri-putem-să-scriem-noua-lileratură, ci primirea lor în frontul realist-socialist. Cazul lui G. Călinescu nu este întru totul ilustrativ, căci el desfășura o oarecare activitate «orală
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
literare stabile, într-un spirit serios, adică în așa fel încât să se înțeleagă ce e bine și ce e rău. O critică constructivă înseamnă după mine o critică onestă, rațională și făcută de un om de o recunoscută pricepere (...)”. Opiniile lui G. Călinescu au stârnit un protest în revista Utünk de la Cluj, prin articolul Doi oameni într-un om de Szabedi Laszlo despre care s-a făcut vorbire, cum ne amintim, și la plenara scriitorilor, comentată în capitolul precedent; interpretările
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
esența fenomenelor social-istorice de N. Tertulian 22, cam aceasta a fost aria dezbaterii tipicului; a fost, desigur, menționată și experiența sovietică, în special a lui Gorki, prin contribuțiile lui S. Damian 23 și N. Moraru 24. A fost și o opinie din inima laboratorului de creație; aparținând, adică, unui scriitor, lui Petru Dumitriu 25: „La disputa în curs la noi, asupra problemelor tipicului în literatură, contribuția scriitorului cu tezaur de observații și constatări adunate de-a lungul experienței sale, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
neconvingător ș.a. O primă panoramă a aspectelor cenușii, recte netipice, face Scânteia în redacționalul 26 citat în primul capitol al acestei părți, reprodus și în Viața românească 27. În același număr, Mihai Gafița 28 interpretează câteva scrieri, amendându-și unele opinii anterioare pe motiv că, inițial, n-a sesizat cenușiul din scrierile respective. Dincolo de reușite - pe larg expuse - o nuvelă a lui Ștefan Andrei păcătuiește și ea de „prezența cenușie și schematică a unor acțiuni și personaje”, scrie M. Gafița 29
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]