11,959 matches
-
care să o țină strânsă în jurul gleznelor”. În limbajul colocvial, această rochie a fost adoptată sub denumirea de „rochia împiedicată”. Se purtau pălăriile supradimensionate, ce erau garnisite cu „egrete, aripi de păsări, profuzie de flori și noduri uriașe de panglici, închipuind o adevărată grădină de zarzavat - în limbajul colorat al modistelor acest aranjament era numit <<varză>>”. Acest tip de pălării - adevărate „depozite” de accesorii - a fost abandonat în perioada interbelică, atunci când doamnele au îmbrățișat modelele franțuzești, mult mai simple și de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
palide și desfigurate. Mulți cădeau din picioare pe străzi sau în piețele publice și unii își dădeau sufletul pe caldarîm. Dacă săracii de la oraș, unde există atîtea resurse, se găseau într-o stare atît de deplorabilă, să încercăm să ne închipuim, dacă putem, starea în care erau cei de la țară și în ce durere extraordinară se aflau satele, cu atîtea biete familii abandonate și într-o atît de mare mizerie încît unele au ajuns să pască iarbă ca vitele și să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
materiale și excedat de alegerea pe care o face în iubire. Așa cum orașul, cu toată agitația și atmosfera lui de bună dispoziție și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor se curma brusc. Sub semnul poetic al amintirii, scriitorul închipuie tablouri pline de dinamism, asemenea forfotei orașului în care locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă. De aceea, cârciumile orașului, cu meniuri opulente și vinuri aducătoare de bună dispoziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
prin deducție se poate afirma în ce anume constă aceasta. Cîteodată, cînd e urmărit îndeaproape, cașalotul elimină ceea ce se presupune că sînt brațele rupte ale sepiei - unele dintre ele avînd o lungime de peste douăzeci sau treizeci de picioare. Marinarii își închipuie că monstrul, căruia îi aparțin aceste brațe, se folosește de ele pentru a se fixa pe fundul oceanului și că, spre deosebire de celelalte specii, cașalotul e înzestrat cu dinți, ce-i îngăduie să atace și să sfîșie o astfel de sepie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ochii în așa hal, că n-ar mai avea curajul să-i arate fața în cabina amiralului, necum pe puntea de jos, unde locuiește sau pe punțile superioare, unde se tot fîțîie. Dă-l naibii de diavol! Ce, Flask, îți închipui că mi-e frică de ei? Cine se teme de el, în afară de șeful bătrîn, care n-are curajul să-l prindă și să-l vîre în lanțuri duble, cum ar merita, ci-l iasă să-i răpească oamenii?! Ba, a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vădi în curînd că Flask avusese dreptate. Dacă mai înainte, Pequod se apleca într-o rînă sub greutatea capului de cașalot, acum își recapătă echilibrul, datorită celor două capete care-și țineau cumpănă; povara era însă foarte apăsătoare, vă puteți închipui! Tot astfel, cînd înalți, într-o parte, capul lui Locke, te apleci într-acolo; iar dacă înalți, în cealaltă parte, capul lui Kant, îți regăsești echilibrul, dar cu ce preț! Unele minți sînt mereu ocupate să-și țină corabia în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a ochilor cetaceului reiese dar că el nu poate vedea nici un obiect aflat în fața lui, după cum nu poate vedea nici obiectele aflate la pupa. Pe scurt, poziția ochilor unei balene corespunde cu aceea a urechilor omului; și va puteți lesne închipui ce-ar însemna dacă ați percepe lucrurile din jur prin urechile voastre. Ați constata că nu puteți cuprinde în cîmpul vostru vizual decît un unghi de circa treizeci de grade în fața acelei linii laterale și cam tot atîtea grade înapoia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de niște convulsii ciudate ce păreau să-și găsească o ieșire la cealaltă extremitate a monstrului, cea aflată sub apă, căci în locul acela apa clocotea. Ă Are careva vreun purgativ? întrebă Stubb. Mă tem c-o doare burta. Dumnezeule, îmi închipui ce-o fi însemnînd să te doară o burtă de-o jumătate de pogon! Vînturi vrăjmașe se bat nebunește în bărdăhanul balenei ăsteia, băieți! Pentru prima oară văd o balenă suflînd pe la pupa. Dar ia uitați-vă, ați mai văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trei ambarcațiuni adăstau astfel pe marea ce se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
auzit de un alt elefant care, fiind rănit în luptă, își scotea lănciile din trup cu trompa îndoită. 4) Apropiindu-te pe nesimțite de balenă în largul unei mări pustii, o vezi cum se zbenguie ca un motănel pe vatră, închipuindu-și că e-n siguranță. Dar chiar și în joacă își arată puterea, deși uriașa ei corpolență nu mai are, în astfel de clipe, nici o demnitate. își aruncă în aer coada, izbind apoi apa, cu un zgomot asurzitor, ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o vom descrie altundeva - acest plonjon al aripilor cozii de balenă oferă poate cel mai frumos spectacol din întreaga natură însuflețită. Uriașa coadă pare să se smulgă spasmodic din adîncurile insondabile, pentru a cuceri înălțimile cerului. Așa mi l-am închipuit, în visele mele, pe maiestuosul Satan întinzîndu-și din marea de flăcări a iadului colosala gheară chinuită. Dar cînd privești asemenea scene, totul depinde de starea sufletească în care te afli: dacă ești într-o dispoziție dantescă, vei vedea diavoli; dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Virtute, pe Leu, un leu care rage, mușcă sălbatic de cîteva ori, apoi ne dă cîteva bobîrnace grele cu laba lui; scăpăm și de el și o salutăm pe Virgo, Fecioara adică! E prima noastră iubire; ne însurăm cu ea, închipuindu-ne c-o să trăim fericiți în vecii vecilor, cînd, hop! Iată că se ivește Libra sau Cumpăna: fericirea e pusă în cumpăna asta și se constată că-i ușurică de tot. Dar tocmai cînd ne facem sînge rău pe chestia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fugă, în direcția vîntului. Văzînd cum stau lucrurile și dîndu-ne seama ce balenă grozavă era - da, domnule, cea mai mare și mai nobilă balenă pe care-o întâlnisem vreodată! - m-am hotărît să o capturez, în ciuda furiei sale năpraznice. Și, închipuindu-mi că saula o să se desprindă sau că dintele de care se agățase putea să se rupă îcăci am niște oameni dați dracului, care se pricep să tragă de-o parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de balenă în miniatură. La bordul unui vas pe care lucram, a fost într-o zi adus un pui de cașalot, pentru a i se extrage „punga“, din care se confecționează învelitori pentru harpoane și pentru fierul de lance. Vă închipuiți cumva că am lăsat să-mi scape acel prilej, fără a-mi folosi briceagul și cuțitul de bord pentru a rupe sigiliul și a citi întreg conținutul acelui pui de cașalot? în ce privește cunoștințele mele despre oasele leviatanului ajuns la deplină
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bătrînul călător de pe țărmurile Barbariei: „Nu departe de malul mării, se află un templu, ale cărui grinzi și cosoroabe sînt făcute din oase de balenă, căci balene moarte, de dimensiuni monstruoase, eșuează adesea la acel țărm. Oamenii de rînd își închipuie că, în virtutea unei puteri tainice hărăzite de Dumnezeu templului aceluia, nici o balenă nu poate trece prin fața lui fără a muri de îndată. Adevărul este, însă, că, de o parte și de alta a templului se întind în mare, pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gîndul în ce privește moartea: încă nu putea să moară, mărturisi el. Oamenii îl întrebară atunci dacă viața sau moartea erau, pentru el, o chestiune ce depindea de voința și bunul lui plac? Firește, le răspunse el... într-un cuvînt, Queequeg își închipuia că, dacă un om e hotărît să trăiască, boala nu-l poate răpune; doar, cel mult, o balenă, o furtună sau vreo altă forță oarbă, năpraznică, nimicitoare, de nestăpînit. între un sălbatic și un om civilizat există această remarcabilă deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
catarge fură schimbați la timp. Ă O vedeți? strigă Ahab după ce așteptă să se lumineze de-a binelea. Ă Nu vedem nimic, domnule căpitan! Ă Toată lumea pe punte și toate pînzele sus! Văd că înaintează mai repede decît mi-am închipuit. înălțați zburătorii! Mai bine i-aș fi lăsat toată noaptea acolo! Dar nu face nimic... e doar un răgaz înainte de asaltul final. în treacăt fie spus, o asemenea urmărire tenace a unui anumit cașalot, reluată după o noapte, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
venea valvîrtej spre ea, balena se răsuci ca să primească lovitura cu fruntea ei albă; dar, în timpul acestei mișcări, observînd pesemne coca neagră a corabiei, ce se ținea pe aproape și socotind că aceasta era pricina tuturor necazurilor ei - sau poate închipuindu-și că e un dușman mai nobil și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
relatat de P. Poenaru 1 că la școala lui Gh. Lazăr alergau elevi din toate clasele sociale și anume și prăvăliași. Iată dar că clasa mijlocie a auzit cuvântul apostolului și, desigur, l-a răspândit mai departe. Trebuie să ne închipuim cum erau înțelese cuvintele patriotice și revoluționare ale lui Lazăr de acești prăvăliași și cum ar fi fost înțelese de fiii de boieri din Moldova. Începem să înțelegem pentru ce în Muntenia s-a format o falangă de propagandiști ai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
educată, ș-atunci aș putea suferi viderea dumitale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!", în sfârșit, cum o caracterizează Drăgănescu, eroul piesei: "O alcătuire de toate ridiculele trecute, prezente și viitoare, o fată bătrână și nebună, care-și închipuiește că nebunește pe toți bărbații și socoate că nu-i poți zice bună-dimineața fără să-i faci o declarație de amor. Când rea și nesuferită, când simtimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică, și deodată
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui este mai mare față de latiniști, pe care îi zugrăvește cu mai mult umor. Acestui boier fin, care nu s-a putut niciodată disciplina, care, cum mărturisește însuși, n-a putut studia nici o ramură a științei, i se părea, îmi închipuiesc, că are în față o ființă cu totul de altă specie când se uită la un latinist, a cărui îndeletnicire sistematică și laborioasă era să cerceteze fiecare cuvânt românesc pentru a-l valida ori invalida, și, apoi, cuvintelor validate să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
părăsește niciodată "obiceiurile, limba, portul". Aiurea, în Românii și poezia lor 2, deși - 1 Scrisori, p. 27 ăCătre I. Negruzziî. 2 Proză, p. 153 etc. sceptic și critic! - bănuiește că este "poate cam părtinitoare nobila sa exaltare" de a-și închipui neamul românesc ca "unul din neamurile cele mai înzestrate cu daruri sufletești", totuși, în paginile următoare, nu șovăiește de a vorbi despre poporul român - țărănimea - ca de un popor "menit a se urca la treaptă cât de înaltă", nu șovăiește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
echivalentele românești ale neologismelor, și dorința lor supremă este a scrie o bucată întreagă fără nici un neologism... Acești reprezentanți ai "proletarilor" au fost cei mai "țărăniști" și mai "moldovi-nești" oameni. Stilul lor mișună de "hăul", de "jariștea", de "pojarul" etc... Închipuiți-vă, în Apus, pe socialiști (șreprezentanți ai proletarilor) făcând școli lingvistice și literare țărăniste, făcând din țărănism un articol din cele două-trei ale crezului lor! Și culegând expresii și forme din textele vechi religioase! Din acest punct de vedere, socialiștii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui C. Negruzzi, Odobescu și Eminescu -, să nu trecem fără a observa că toți acești trei scriitori au cunoscut, au cercetat, au studiat și literatura populară (pe care unii au și adunat-o), și literatura istorică veche. Se poate oare închipui stilul lor fără această învățătură? Cu alte cuvinte, se poate stil fără limbă? Cât despre stilul lui Creangă și al dlui Sadoveanu, nu mai este nevoie de nici o discuție. Creangă este însuși poporul, iar dl Sadoveanu este urmașul lui Neculce
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
el amorul, femeia, de pildă, este chipul cum o privește această pătură. El, ca și pătura cultă, dorește o femeie molatecă, frumoasă, eterică, cu care să steie "pe prispa cea de brazde", cu care să se consoleze de decepțiile vieții. Închipuiți-vă acuma un țăran, destul de cult ca să înțeleagă arta, care muncește pământul 16 ceasuri pe zi și 1 Desigur, nimenea nu poate contesta că un geniu sau un artist mare, dîndu-ne descrieri din viața reală, poate să ne dea niște
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]