12,158 matches
-
cărămidă uscată la soare, foarte puțin din piatră și lemn și aceasta deoarece regiunea Tigru - Eufrat era săracă în minerale și păduri. Decorația acestor construcții este realizată cu cărămidă smălțuită și reliefuri. Sculptura este reprezentată de statui și basoreliefuri. Statuile înfățișează regi și personalități importante ale statului, iar basoreliefurile prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte și războaie. Scenele înfățișeaza victorii dobândite împotriva dușmanilor și, prin aceasta, arta devine o glorificare a statului. Exemplificări: statuile lui Gudea, Stela vulturilor (o
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
șapte etaje. Sculptura este reprezentată de statui impozante de regi, figuri de animale fantastice de 3-4 m înălțime, cu trupuri de animal, capete de om, aripi și cinci picioare. În afară de aceste statui, relieful împodobește pereții palatelor, sub forma frizelor. Ele înfățișează mai ales pe regi pe tron, șiruri de prizonieri, scene de luptă sau vânătoare și zeități înaripate. Exemplificări: Statuia regelui Assurnasirpal II, Assurbanipal la vânătoare, Leoaica rănită, Leu agonizând. Civilizația babiloniană cunoaște o mare dezvoltare, în strânsă legătură cu Babilonul
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
care prezintă scene din viața cotidiană. Printre marile realizări ale acestei perioade amintim: Arta basoreliefului, supusa aceluiași principiu al frontalității, are două scopuri principale: Pentru demnitari se respectă "principiul lateralității": capul este prezentat din profil, iar trupul și ochii sunt înfățișați ca priviți frontal. În cazul servitorilor și țăranilor, acest canoane de exprimare artistică devin mai puțin rigide. Basoreliefurile din capele și mastabale oferă informații privind viața cotidiană și obiceiurile egiptenilor. Una din capodoperele acestui gen este basorelieful sculptat pe mastabaua
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
În cazul servitorilor și țăranilor, acest canoane de exprimare artistică devin mai puțin rigide. Basoreliefurile din capele și mastabale oferă informații privind viața cotidiană și obiceiurile egiptenilor. Una din capodoperele acestui gen este basorelieful sculptat pe mastabaua lui Ti: este înfățișat un grup de păstori și animale care traversează un râu, compoziție indicând o deosebita măiestrie; Dezvoltarea picturii este mai lentă. Cea mai veche operă pictată egipteană, care a supraviețuit până astăzi, este lucrarea numită "Gâștele de la Meidun", pictură pe stuc
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Ansamblul arhitectonic, integrat foarte bine în peisaj, se compune din mai multe edificii. Se remarcă templul ca o platformă scobită în stâncă, la care vârful colinei alăturate ține loc de piramidă și utilizarea peristilului. Interiorul templului este decorat cu reliefuri înfățișându-l pe faraon în compania divinităților. Stilul de terasă își găsește expresia maximă în perioada reginei Hatșepsut care, tot aici, dar puțin mai la nord și o jumătate de mileniu mai târziu, construiește un templu care va deveni celebru. În afara
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
artiști un mod de expresie mult mai diversificat decât sculptura, permițându-le să realizeze intens colorate privind viața pe malurile Nilului. Asistăm la o evoluție a coloristicii, la un rafinament al formelor și a capacității de surprindere a detaliilor. Frescele înfățișând munca în atelierele regale, cu detalii care ilustrează modul de fabricare al tuturor obiectelor, descrie de asemenea toate ritualurile funerare, de la procesiune către mormânt până la ultimele rugăciuni dedicate celui decedat. Ajungând la cel mai înalt grad de desăvârșire, artele decorative
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
-a sunt succedați de monarhii mai puțin autoritare care nu reușesc să mențină unitatea Egiptului. Ultimul mare faraon, Ramses al III-lea, construiește un mare templu funerar pe malul vestic al Nilului, la Medinet-Habu, lângă Theba. Pe zidurile acestuia sunt înfățișate artistic diverse evenimente politice, precum victoria acestui faraon împotriva "popoarelor mării", dar și desfășurarea unor ceremonii religioase. Ca încercare de revenire la vechile tradiții, în Perioada Târzie se înregistrează o aparentă înviorare morală și artistică în peisajul istoric al Egiptului
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului ""La Caricature"", cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate. Această serie, care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie a anului 1832 și va avea un imens succes la public. Acest succes reaprinde scandalul iscat de litografia publicată de
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care le-a folosit în litografii. Prezintă avocați, judecători, scene de teatru și scene care înfățișează străzile Parisului: amatori de gravuri, muzicanți ambulanți, acrobați... La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră - "Ratapoil" (1850). "Ratapoil" simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofițer, pe jumătate polițist, care
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
în 1971, după despărțirea de soțul ei. Ele pot fi găsite în cartea "Frontiers Of Photography", publicată în 1972. Fotografia ce apare pe coperta din față este numită „Sad Dreams in Cold Mornings” („Vise triste în dimineți reci”), și-l înfățișează pe soțul lui Joanne. Cealaltă este numită „Lost Dreams” („Vise pierdute”), și pe peretele înfățișat acolo poate fi observată o fotografie a celor doi. Albumul apare în cartea "1001 de albume de ascultat într-o viață", editată de Robert Dimery
Dog Man Star () [Corola-website/Science/315232_a_316561]
-
fratele său Balduin ca "Rege al Ierusalimului", acesta fiind încoronat ca prim rege latin al Ierusalimului pe data de 25 decembrie 1100. Fiind primul conducător cruciat al Ierusalimului, Godfroy de Bouillon a fost idealizat în povestirile ulterioare. El a fost înfățișat ca lider al cruciaților, rege al Ierusalimului și un mare legiuitor. În realitate era unul dintre mulții lideri ai cruciadei, care îi includea și pe Raimond de Saint-Gilles, Bohemund de Taranto Robert de Flandra, Ștefan de Blois și Balduin de
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
lui Handel "Rinaldo", apare ca Goffredo. În 1830 odată cu independența Belgiei, noul stat își caută rădăcinile în diverși prinți ce au domnit pe teritoriul noului stat. este apropiat de istoricii belgieni din perioadă și este utilizat în scopuri propagandistice, fiind înfățișat ca un model ideal, un personaj pios și curajos. O statuie a sa a fost ridicată în 1848 în piața palatului Regal din Bruxelles.
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
și papa știu de călătoria mea; dacă mă întorc fără a fi obținut nimic, pierd orice considerație în ochii lor;... acest Ierusalim...pe care l-ai distrus...dă-mi-l mie în starea în care se găsește ca să mă pot înfățișa cu fruntea sus în fața regilor;la orice avantaje renunț... Cine ar fi crezut că autoritarul Frederic putea să scrie în termeni de o sinceritate umilitoare? Dar și aceasta era o tactică. Frederic învățase nu numai să vorbească mai multe limbi
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
contemporane față de moarte. Totuși, este de remarcat faptul că o serie de fotografi contemporani au creat portofolii cu imagini post-mortem, menite să schimbe percepția actuală a publicului. Pe parcursul anilor 1990 fotograful american Andres Serrano a prezentat câteva colecții fotografice care înfățișau cadavrele unor persoane decedate din motive violente. Într-un mod oarecum similar, fotograful mexican de tabloide Enrique Metinides, cunoscut pentru maniera brutală și uneori de-a dreptul morbidă de ilustrare a vieții din Ciudad de México, documentează victimele de la locul
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
metodă de a imortaliza imaginea unei persoane într-un „ultim gest inutil care neagă pierderea suferită și în același timp o acceptă întru totul.” Primele fotografii post-mortem erau comansate pe fața sau corpul defunctului, arareori surprinzând și sicriul. Decedatul este înfățișat în așa fel încât să pară că dorme, având un aspect natural. Copiii și sugarii erau fotografiați de cele mai multe ori stând pe o canapea sau într-un căruț, împreună cu jucăria favorită. De asemenea, în cazul morții infantile, unul sau chiar
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
alături de pruncul pierdut. Adulții erau fotografiați stând pe un scaun, uneori fiind fixați cu legături speciale; anumite flori și plante, considerate a fi elemente convenționale care confirmau moartea subiectului, erau surprinse în portretele memoriale. Fotografii timpurii se străduiau să îi înfățișeze pe defuncți într-o manieră cât mai naturală. Pentru a atinge acest scop, ei îi surprindeau pe subiecți cu ochii deschiși sau îi „retușau” la developare, prin imprimarea unor pupile. În perioada de apus, naturalețea defunctului nu era importantă, iar
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
întors la locul de popas i-a povestit pățania tatălui său, și atunci a aflat că făcuse cunoștință cu Yeti, Omul Zăpezilor. În timpul unei expediții pe muntele Everest, în anul 1954, o echipă de cercetători descoperea o serie de picturi înfățișându-l pe Omul Zăpezilor. Dar nici urmă de ciudatul personaj. Cu toate acestea, nu mică le-a fost surpriza cercetătorilor să descopere în zăpadă un scalp de Yeti, rezultat probabil, dintr-o luptă pe viață sau pe moarte între doi
Yeti () [Corola-website/Science/316097_a_317426]
-
susținut un turneu în țară alături de formația Voltaj, susținând 45 de concerte în diferite orașe de pe parcursul României, inclusiv o apariție pe 15 iulie în timpul Festivalului Callatis. Primul album lansat după plecarea lui Badiu s-a intitulat "Infinit". Coperta îi înfățișează pe cei trei membrii pe o plaja goală privind către orizont. Potrivit lui Oltin Dogaru, fotograful care s-a ocupat de sesiunea foto, a declarat că aceasta sublinează schimbarea de imagine pe care Mihaela a abordat-o pentru noul material discografic
Class () [Corola-website/Science/316096_a_317425]
-
din seria sunt: JS1000, JS1200, JS2400, JSBDG, sau JS20th. Pedalele folosite pentru efecte, includ firma Vox și cunoscută pedala Wah-wah. Satriani a mai semnat un parteneriat cu Planet Waves pentru a crea o linie de pene și curele pentru chitară, înfățișând desene proprii. Deseori Satriani face trimitere la anumite teme și povești ale genului science fiction. "Surfing with the Alien," "Back to Shalla-Bal," si "The Power Cosmic 2000" se referă la personajul Silver Surfer în timp ce "Borg Sex" are legătură cu Star
Joe Satriani () [Corola-website/Science/316118_a_317447]
-
direcția unui postmodernism în continuă acțiune de statornicire.” Dumitru Munteanu în Scriitori români la frontiera mileniului III - Dicționar critic - volumul I Bistrița-Năsăud, Editura George Coșbuc Bistrița, 2009. „Cercul scalen” este un român care ghidează personajele spre calea cunoașterii, Victor Știr înfățișând stări dintr-o societate în care de multe ori banii sunt cei care poartă omul pe muchia apei. Citind această carte, redescoperim valențele de bun constructor ale scriitorului care reușește să creioneze un roman pe care il citești cu atenția
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
splendid poem - Cine-a strigat - reia tema, îi dă un profund înțeles existențial cu ecouri argheziene. Cuvîntul ia ființă în strigătul terorizînd armonia cosmică, vestind totodată o trădare a inocenței, o dezordine provocată de o stranie conjurație. Emil Dreptate ne înfățișează un univers amenințat să-și schimbe structurile, oglinzile senine în coșmare. Vînătorul ia ceva din hieraticul chip al naturii disponibile să instaureze o altă ordine a valorilor, să participe la regia dramei. Realitate și vis, neliniște și reculegere se conjugă
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
bisericii se mai păstrează doar cea din pronaos (exceptând tavanul care e nou), ilustrând tema Judecății de Apoi, într-o suită de scene mărunte cu caracter de miniatură. Scenele încadrate în chenare dreptunghiulare sunt dispuse în registre suprapuse. Peretele nordic înfățișează figura centrală a Judecății, Iisus Hristos reprezentat în mandorlă și înconjurat de numeroase cete de apostoli, patriarhi, cuvioși, mucenici și „neamuri ale pământului”. Pe peretele vestic, în dreapta este redat raiul, mai jos iadul cu chinurile sale, iar în stânga figurează o
Biserica de lemn din Lăpuș () [Corola-website/Science/316312_a_317641]
-
este un personaj celebru de benzi desenate și de desen animat, care a debutat în revista de benzi desenate Timble Theatre, în 1929, ca personaj secundar. Personajul a fost creat de E.C. Segar. Acesta este înfățișat ca fiind un marinar musculos, care fumează dintr-o pipa grosolană. Mitul spanacului care îi dă puteri supraomenești s-a nascut dintr-o simplă greșeală de tipar, conform căreia această legumă conține de 10 ori mai mult fier că în
Popeye Marinarul () [Corola-website/Science/320128_a_321457]
-
a obținut o mare popularitate și a apărut într-o traducere liberă în proză, a fost, de asemenea, tradus în bulgară și slavo-romană în secolul al XIV-lea cu același succes. În 1969, Bulgaria a emis două serii de timbre înfățișând scene importante din cronică. Manasses a mai scris un poem epic denumit " Iubirea dintre Aristander și Callithea". Manasses a scris de asemenea o scurtă biografie a lui Oppian, și alte lucrări (aproape toate nepublicate) pe teme artistice și alte.
Constantin Manasses () [Corola-website/Science/320230_a_321559]
-
pe James (interpretat de Paul Dawson) efectuând de unul singur o felație, filmându-se în timp ce un vecin îl urmărește voaioristic. În 1993, artista feministă americană Kiki Smith a creat o sculptură de ceară, în mărime naturală, intitulată Mama/Copil care înfățișa un bărbat ce efectuează o autofelație.
Autofelație () [Corola-website/Science/320297_a_321626]