12,966 matches
-
basorelief de bronz pe tema "Sacrificiul lui Isaac" (actualmente expus la palatul Bargello-Florența) a fost acceptată în unanimitate. Marele Brunelleschi, văzând această lucrare, s-a retras din concurs . Isaac era reprezentat nud, cu un corp atletic, classic, în stilul sculpturii antice romane, o manieră diferită, revoluționară, față de moda ascetic-eclesiastică a artei medievale. La 23 noiembrie 1403, Ghiberti a semnat contractul prin care se angaja să lucreze neîntrerupt la poarta baptisteriului, începând din 1 decembrie și până la terminare. Execuția comenzii - care a
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
ce evoluează individual în cîmpul suprafeței, cu veșminte ale căror falduri se răsucesc în volute dansante de tip gotic internațional, la Ghiberti relația între figuri și fond este mai unitară, mai compactă, personajele sunt monumentale, modelate și drapate în manieră antică; elementele decorului natural unifică acțiunea asemeni unui șuvoi oblic, întregul ansamblu alcătuind un întreg coerent și, în același timp, puternic tensionat emoțional. In plus, Ghiberti se arată un maestru subtil al punerii în perspectivă abruptă a corpurilor (). Arta sa se
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
1,31 În tradiția evreiască (în tratatul Shkalim din Talmudul palestinean), numele Akko este asociat poruncii lui Dumnezeu, atunci când apele Potopului s-au apropiat de oraș: „Până aici (Ad ko) și nu mai mult”."עד כה תבוא ולא תוסיף" Grecii antici credeau că aici a găsit eroul mitologic Herakles niște ierburi tămăduitoare, adică Ἄκη Ake = „leac”. Când dinastia lagidă sau ptolemeica a cucerit orașul, numele i-a fost schimbat în Ptolemais sau Antiohia din Ptolemais (Αντιόχεια από Πτολεμαΐδα), probabil de către Ptolemeu
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
sau ptolemeica a cucerit orașul, numele i-a fost schimbat în Ptolemais sau Antiohia din Ptolemais (Αντιόχεια από Πτολεμαΐδα), probabil de către Ptolemeu al II-lea Filadelful. Arabii, care au cucerit localitatea în secolul al VII-lea i-au redat numele antic semitic sub forma Akka عكا. În vremea cruciadelor creștinii occidentali au numit orașul Sfanțul Ioan din , în cinstea Sfanțului Ioan Botezătorul -, respectiv în franceză , engleza și italiană: Saint Jean d'Acre, Saint John d'Acre sau Sân Giovanni d'Acri
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
de Marea Mediterana. Cartierele orașului modern s-au extins pornind din acest nucleu către nord și către est. Numele "Aak" care apare pe lista tributarilor lui Tutmes al III-lea (sec XVI î.Hr.) ar putea fi o referire la Acra. Localitatea antică până la era elenistica se află pe colina cunoscută că Țel Akko. Ea a fost așezată pentru prima oara în epoca bronzului timpuriu, dar a a fost părăsita apoi vreme de un mileniu. Cand a fost reînnoita în epoca bronzului mijlociu
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
dar a a fost părăsita apoi vreme de un mileniu. Cand a fost reînnoita în epoca bronzului mijlociu ea a cuprins un oraș fortificat și o cetățuie. Aceasta este perioada în care Acra este menționată în Textele execrațiilor din Egiptul antic. Orașul canaanean- fenician a ajuns la culmea înfloririi în veacurile al XIV-lea și al XIII-lea î.H., cănd posedă un port activ, aflat în legături comerciale cu Ciprul și cu orașele din bazinul Mării Egee. „Akka” e amintită în
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
1143-1180) a mutat centrul de grutate al guvernării în incinta palațială Blachernes, în nord-vestul Costantinopol-ului, unde și-a adăugat un nou palat, la cele deja existente din perioada anterioară. Vechile edificii palațiale au fost împrejmuite cu fortificații speciale alăturate fortificațiilor antice dinspre uscat ale orașului, acolo unde acelea ating Cornul de Aur. Cu toate acestea el a primit pe regele Amaury I-ul, al Regatului de Jerusalim, tot în vechea reședință, deși prefera siguranța de la Blachernes. Aceasta duce la presupunerea că
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
echivala cu sfârșitul lumii. Țăranii din împrejurimile capitalei însă, cumpărând, la un preț de nimic, lucrurile orășenilor înfometați, care se smulseseră din iadul celor trei zile, ziceau cu bucurie răutăcioasă: Slavă Domnului, în sfârșit ne-am îmbogățit și noi! Statuile antice de aramă, bronz și argint din Constantinopol au fost topite, pentru a se bate din ele monede. Numai cvadriga de bronz, ce împodobea Hippodromul (paternitatea acestuia i se atribuia lui Lysippos) a evitat această soartă și și-a găsit tihna
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
că e adevărată.. În 1999 a publicat cartea "Cel mai mare Secret" ( The Biggest Secret, apărută în română la editura Daksha), unde scria că Illuminati erau o rasă de umanoizi reptilieni numiți "Frăția Babiloniană" (pentru că au fost preaslăviți în Babilonul antic, de unde provin și cele mai multe familii reptiliene) și că multe figuri proeminente din politică, divertisment, banking etc. sunt reptilieni sub formă umană (mai exact hibrizi între reptilieni și oameni, care își pot schimba forma). Conform Political Research Associates, teoriile lui Icke
David Icke () [Corola-website/Science/316761_a_318090]
-
Okapi consumă cărbune din copaci arși de fulger. Observații de teren indică că cerințele nutriționale de minerale și de sare sunt completate prin consumarea unui tip de argilă sulfuroasă, de culoare roșie, ușor sărată, găsită lângă râuri și pâraie. Egiptenii antici știau de existența acestor animale, după cum sugerează o imagine sculptată descoperită în Egipt. Deși okapi a fost necunoscut Occidentului până în secolul XX, a fost înfățișat încă de la începutul secolului V î.Hr. pe fațada monumentului Apadana din Persepolis. De ani de
Okapi () [Corola-website/Science/316806_a_318135]
-
ale spiritualității chineze sunt: Cele nouă școli ale filozofiei chineze: Inventatorii scrisului și creatorii celei mai vechi literaturi (3.300 î.Hr.), sumerienii, ca și egiptenii, nu au avut o filozofie în adevăratul sens al cuvântului sau așa cum vor avea grecii antici. Aspecte filozofice găsim în texte pline de înțelepciune în care sunt înfățișate mai ales precepte morale, proverbe, sfaturi etc. Unele concepte umaniste le găsim în "Codul lui Hammurabi", "Epopeea lui Ghilgameș". Deși nu au reușit să creeze o filozofie sistematică
Istoria filozofiei () [Corola-website/Science/315063_a_316392]
-
de a-l ucide pe celălat. Cauza unui duel în trecut era de cele mai multe ori apărarea onoarei rănite. ul avea reguli tradiționale bine stabilite, azi această luptă este aproape în toate țările interzisă. Originea istorică a duelului provine din lumea antică (în Iliada, duelul dintre Menelaos și Paris), la vechii germani rezulatul duelului dintre doi combatanți era hotărâtă de zei. In evul mediu rezultatul luptei dintre doi cavaleri era considerată ca o sentință judecătorească. Mai târziu rezolvarea conflictului printr-un duel
Duel () [Corola-website/Science/315046_a_316375]
-
atestată din Preistorie. Din acest punct de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false”, reguli, arbitri și spectatori, datează din Egiptul antic. Totuși, scrima este considerată în Antichitatea ca o formă de instruire militară: chiar gladiatorii se pregătește, nu pentru competiție sau pentru sport, ci pentru supraviețuire din cadrul unei lupte armate cu spectatori. Doar după apariția armelor de foc și-a pierdut
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
pe proprietatea ta și de a-i deveni tovarăș. Diferiți dragoni asiatici sunt stăpânii cerului, pământului și ai mărilor - de la Dragonul Văzduhului la Dragonii Regi care trăiesc în palatele împodobite cu nestemate aflate sub valurile mărilor. După cum spune un scriitor antic chinez, Dragonul Ceresc are cap asemănător cu cel al unei cămile, coarne de căprioară, ochi de diavol, urechi de bivol, gât de șarpe, pântece de crevete, solzi de târâtoare, gheare de vultur și labe de tigru. Este posibil ca Dragonul
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]
-
s-a confruntat cu lipsa hranei. Astfel, de-a lungul istoriei, obezitatea a fost privită ca un semn de bunăstare și prosperitate. Era frecventă în rândul înalților funcționari din Europa în Evul Mediu și în perioada Renașterii, precum și în civilizațiile antice din Asia de Est. Odată cu revoluția industrială s-a constatat că puterea militară și economică a națiunilor era dependentă de statura și tăria fizică a soldaților și a muncitorilor. Creșterea indicelui mediu de masă corporală de la valoarea considerată actualmente subponderală
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
Vasile Pârvan", cu o vastă activitate în domeniul arheologiei, epigrafiei și numismaticii românești. Între anii 1954-1959 a fost student de excepție al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. Încă de atunci i s-a precizat opțiunea pentru studiul istoriei antice, cu precădere a antichității clasice. A urmat în anii III-V secția de arheologie și istorie veche, activând și în cercul studențesc de specialitate, a devenit membru al Societății de Studii Clasice și a participat la o serie de campanii
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
Muzeul de arheologie din Constanța, unde a funcționat între anii 1961-1965. Anii petrecuți în această instituție de profil au fost decisivi în formația viitorului savant. A participat la cercetări arheologice spectaculoase - în Constanța, Mangalia, Histria și Adamclisi, a studiat inscripții antice (piese lapidare ori ștampile de amfore), dar mai ales a pătruns tainele numismaticii antice și bizantine. Din acești ani datează primele sale contribuții științifice tipărite. După o scurtă activitate didactică la liceul constănțean "Mircea cel Bătrân" (septembrie 1965 - februarie 1966
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
această instituție de profil au fost decisivi în formația viitorului savant. A participat la cercetări arheologice spectaculoase - în Constanța, Mangalia, Histria și Adamclisi, a studiat inscripții antice (piese lapidare ori ștampile de amfore), dar mai ales a pătruns tainele numismaticii antice și bizantine. Din acești ani datează primele sale contribuții științifice tipărite. După o scurtă activitate didactică la liceul constănțean "Mircea cel Bătrân" (septembrie 1965 - februarie 1966), a obținut prin concurs un post de cercetător la Institutul de arheologie "Vasile Pârvan
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
contribuții importante (de pildă în aplicarea statisticii la acest domeniu), apreciate și peste hotare, și a contribuit la formarea altor specialiști. Domeniul în care a dat măsura deplină a capacităților sale si care l-a consacrat definitiv a fost numismatica antică. Repartizat la Cabinetul numismatic al Institutului de arheologie "Vasile Pârvan", Gh. Poenaru-Bordea a putut aprofunda studierea monedelor grecești, romane, barbare și bizantine, alături de nume prestigioase ale domeniului. A cunoscut și studiat cu precădere monedele grecești ale zonei Mării Negre și ale
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
și studiat cu precădere monedele grecești ale zonei Mării Negre și ale Peninsulei Balcanice. Mai rar a abordat descoperiri din alte zone ale țării, efectuând inclusiv cercetări competente asupra emisiunilor romane și bizantine sau chiar asupra pieselor bătute de diferite populații antice autohtone. În studierea și interpretarea monedelor și tezaurelor monetare a dovedit documentare minuțioasă, vastă cultură, judecată limpede și o cuprinzătoare viziune istorică. Stăpânirea acestei problematici i-a permis să abordeze studii ample de istorie economică antică. Teza sa de doctorat
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
bătute de diferite populații antice autohtone. În studierea și interpretarea monedelor și tezaurelor monetare a dovedit documentare minuțioasă, vastă cultură, judecată limpede și o cuprinzătoare viziune istorică. Stăpânirea acestei problematici i-a permis să abordeze studii ample de istorie economică antică. Teza sa de doctorat, susținută în 1978 sub îndrumarea acad. E. Condurachi, se intitula tocmai "Viața economică din Pontul Stâng în lumina izvoarelor arheologice și numismatice" (rămasă nepublicată). În anul 1982 a câstigat premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române pentru capitolul
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
În același an a participat și la volumul de referință "An Inventory of Greek Coin Hoards". Era adeseori prezent la congresele și simpozioanele internaționale de numismatică, în două rânduri fiind chiar raportor oficial al Comitetului Numismatic Internațional pentru monedele grecești antice din Balcani și țărmul nord-pontic (Berna 1979 și Londra 1986). A publicat contribuții importante în reviste de specialitate ale Europei și a studiat în cabinetele numismatice ale principalelor instituții de profil din Bulgaria, Grecia, Germania, Italia, Franța, Anglia și S.U.A.
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
de Hautes Études en Sciences Sociales). La Padova a predat și un curs de numismatică greacă (1969). La Universitatea din București a susținut doar un curs de istorie economică a lumii elenistice (1974-1975), apoi un altul de istorie a culturii antice pentru studenții la Filosofie (1977-1979) și unul de introducere în numismatică (1980-1981); semnificativ, abia după 1990 a fost solicitat statornic pentru cursuri regulate de numismatică antică și a primit dreptul de a conduce teze de doctorat. Profesorul erudit Gheorghe Poenaru-Bordea
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
de istorie economică a lumii elenistice (1974-1975), apoi un altul de istorie a culturii antice pentru studenții la Filosofie (1977-1979) și unul de introducere în numismatică (1980-1981); semnificativ, abia după 1990 a fost solicitat statornic pentru cursuri regulate de numismatică antică și a primit dreptul de a conduce teze de doctorat. Profesorul erudit Gheorghe Poenaru-Bordea a avut și o prezență remarcabilă și activă în Societatea Numismatică Română (membru din 1967, ales din 1977 în comitetul de conducere, vicepreședinte din 1982). A
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
(în ): "Pûrîm" "lots" (sorți), este o sărbătoare evreiască care comemorează eliberarea poporului evreu din Imperiul Persan-Babilonian antic după execuția lui Haman în 427 î.d.Hr. și în urma decretului reginei Estera care duce la executarea celor 10 fii ai lui Haman în 425 î.d.Hr., după cum este scris în cartea biblică Cartea Esterei (Megillat Esther). Capitolul
Purim () [Corola-website/Science/315131_a_316460]