13,008 matches
-
înseamnă „maimuță” ("arimos" în etrusca și "πίθηκος, píthēkos" în greacă veche), fapt ce ne poate duce cu gândul că insula ar fi fost în vechime habitatul unei specii de maimuțe, azi dispărute, precum Gibraltarul, ipoteza însă neconfirmata, nici din surse arheologice și nici din surse literare antice. Pliniu propune o altă variantă, conform căreia numele grecesc derivă din grecescul "pithos" (vas de lut), căci insula era una de olari. Varianta latină este legată de Pliniu de o presupusă debarcare aici a
Insula Ischia () [Corola-website/Science/329625_a_330954]
-
este o instituție de cultură al cărei scop este cercetarea, conservarea și promovarea publică a patrimoniului arheologic, istoric,etnologic și artistic al județului Caraș-Severin. Instituția își are locația în municipiul Reșița, reședința administrativă a județului Caraș-Severin, bulevardul Republicii, numărul 10. Muzeul reșițean este o instituție relativ tânără. În anul 1957, în cadrul uzinelor din localitate a luat ființă
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
amenajarea expozițională s-au realizat abia într-o perioadă mai recentă, între anii 1991-2002. deține la momentul actual un număr de circa 53.000 piese. Colecțiile constituite de-a lungul celor patru decenii de activitate își au proveniența în cercetările arheologice, achizițiile și donațiile derulate în intervalul menționat, cărora li se pot adăga descoperirile întâmplătoare ale unor cetățeni sau ale specialiștilor muzeului. Colecția de arheologie este cea mai importantă, prin cele aproximativ 20.000 de piese ce o compun. Aceasta acoperă
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
Colecția de artă populară și etnografie conține 1121 de piese, ilustrând portul popular, industria casnică textilă și ocupațiile tradiționale. Primul director al acestei instituții a fost profesorul Octavian Răuț, în perioada 1962-1964, care a și organizat unele campanii de cercetare arheologică cu Muzeul Banatului din Timișoara. I-a succedat, profesorul Wolker Wollman între anii 1965-1967, iar după plecarea acestuia la Universitatea din Cluj, a urmat un alt istoric, respectiv profesorul Ilie Uzum. Din anul 1990, la conducera Muzeului reșițean se află
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
Marian Gumă, Gheorghe Lazarovici, D. Țeicu, Valeriu Leu și mulți alții, cu valoroase studii privind istoria arealului bănățean, din cele mai vechi epoci și până în prezent. Este una din componentele principale ale instituției, fiind centrată pe trei directii de investigare: arheologică, istorică și etnografică. Cercetările arheologice au vizat în special siturile preistorice și monumentele medievale din Caraș-Severin. Cercetarea istorică s-a axat pe studiul elitelor, a istoriei bisericii și instituțiilor bănățene în Evul Mediu și epoca modernă. Etnologia/etnografia a avut
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
Țeicu, Valeriu Leu și mulți alții, cu valoroase studii privind istoria arealului bănățean, din cele mai vechi epoci și până în prezent. Este una din componentele principale ale instituției, fiind centrată pe trei directii de investigare: arheologică, istorică și etnografică. Cercetările arheologice au vizat în special siturile preistorice și monumentele medievale din Caraș-Severin. Cercetarea istorică s-a axat pe studiul elitelor, a istoriei bisericii și instituțiilor bănățene în Evul Mediu și epoca modernă. Etnologia/etnografia a avut drept țintă păstoritul tradițional, industriile
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă zona de est a promotoriului (fâșie înaltă de pământ care înaintează în mare) "Doloșman", constituită din stâncării calcaroase, pe a cărei suprafață teritorială se află situl arheologic „Cetatea Orgame - Argamum”. Rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris") sau
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
roșie a IUCN și "Centaurea tenuiflora"), sânziană ("Galium humifusum"), garofiță ("Dianthus pseudarmeria"), coșaci ("Astragalus vesicarius"), valentiță ("Tanacetum millefolium") sau măselariță ("Hyoscyamus niger") În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, situri arheologice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
naturale este semnalată prezența unor specii de plante (rare sau protejate prin lege) de sărătură, dintre care: "Paronychia cephalotes" și "Koeleria lobata". În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, situri arheologice, arii protejate, zone naturale), astfel: Reportaj
Sărăturile Murighiol () [Corola-website/Science/329773_a_331102]
-
vedere al regatului Silla, iar cartea susține că Silla este mai vechi și superior față de Baekje sau Goguryeo. În gândirea tradițională, Silla este considerat primul dintre cele trei regate, fiind urmat de Goguryeo și apoi de Baekje. Pe baza dovezilor arheologice, imaginea despre cele trei regate este diferită. Cel mai vechi regat pare să fie Goguryeo, Silla dezvoltându-se concomitent cu Baekje sau după acesta. Conform Samguk Șagi, Hyeokgeose și regina să au călătorit pe teritoriul statului, ajutând oamenii să obțină
Hyeokgeose de Silla () [Corola-website/Science/329892_a_331221]
-
Tringa glareola"), chiră mică ("Sterna albifrons"), chiră comună ("Sterna hirundo"), lișiță ("Gallinula chloropus") sau rață pestriță ("Anas stepara"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel:
Rezervația Balta Neagră () [Corola-website/Science/329903_a_331232]
-
Cetatea Argamum (după numele latin; în limba greacă antică Orgamè, în sursele bizantine Argamon, în sursele genoveze Orgame) este un sit arheologic situat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul comunei Jurilovca, în locul numit Capul Doloșman, localizat la contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razim care, în Antichitate, era un golf deschis al mării Negre (golful Argamon). Cetatea a fost
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
în locul numit Capul Doloșman, localizat la contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razim care, în Antichitate, era un golf deschis al mării Negre (golful Argamon). Cetatea a fost localizată pentru prima dată de istoricul Vasile Pârvan în anul 1916. Situl arheologic se întinde pe circa două hectare și jumătate. Se identifică prin prezența unor ruine și a câtorva elemente arhitectonice: o poartă, zidul de apărare, câteva străzi, basilici paleocreștine și valuri de pământ. Cea mai mare parte din cetate se afla
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
și a câtorva elemente arhitectonice: o poartă, zidul de apărare, câteva străzi, basilici paleocreștine și valuri de pământ. Cea mai mare parte din cetate se afla încă sub pământ, necercetată, dar nu rareori săpată superficial de turiști și localnici, situl arheologic având o suprafață totală de aproape o sută de hectare. Argamon este cea mai veche așezare de pe teritoriul românesc atestată într-un izvor antic, datând de la începutul secolului al VI-lea î.e.n.: Hecateu din Milet. A fost întemeiată de coloniști
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
drumul lor spre patrie, după găsirea lânii de aur, când erau urmăriți de flota regelui Aetes ( Uliul), tatăl Medeei. Cercetările au început în 1926, sub conducerea istoricului Paul Nicorescu, și au fost continuate ulterior de către alți istorici și arheologi. Săpăturile arheologice au avut drept rezultat descoperirea vestigiilor aparținând diferitelor perioade istorice. Au mai fost descoperite și alte vestigii unicate, fără a se identifica perioada din care provin: monede, vârfuri de săgeți confecționate din bronz, delfinași olbieni, lingouri de bronz sub forma
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
său provin din trei surse: a. talmudice - "Mișna", mai ales tratatele Midot, Tamid, șo informații diverse din "Talmud", b. scrierile lui Joesphus Flavius (Yosef Ben Matityahu), mai ales "Antichități iudaice", cartea 19, cap. 11, și "Războiul evreilor" si c.descoperiri arheologice.
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
postmodernă (nedisimulat reverențioasă suprarealismului)". Critica germană - mai ales cea de stînga - era (și mai este!) controversată în aprecierea integrală a artistului. Lui Radu i s-au reproșat consecvent incursiuni sistematice în antichitate, în diverse vestigii arhitecturale în descompunere sau șantiere arheologice, pe care le folosește ca un fel de ”refugiu” sau o ”manevră de evitare” a problemelor diurne, de iminentă stringență. De-a lungul deceniilor însă, a avut loc - nu numai sub acest aspect - o reconsiderare sau, mai exact, o "re-nuanțare
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
Virgil Vătășianu a indicat perioada imediat următoare marii invazii mongole din anii 1241-1242. În mod asemănător, Vasile Drăguț a plasat actul ctitoricesc la cumpăna sec. XII-XIV. Diferit însă de cei doi, Adrian Andrei Rusu, luând în calcul atât rezultatele campaniei arheologice întreprinse în anii 1989 și 1990 în satul Vad, unde a fost descoperită o fundație cu plan identic, databilă în perioada 1550-1650, cât și analogiile stilistice existente între lăcașul de cult din Nucșoara și ctitoria Pârveștilor din Baru Mare, datată
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
(în arabă:ام القناطر ,transcris și Umm al-Qanățir , în transcriere ebraică אום אל-קנאטר) este un loc arheologic în sudul Podișului Golan, pe malul de est al Wadi ash-Shabib, afluent al rîului Samak, la 2 kilometri sud-vest de kibuțul Natur. În epoca bizantină, în timpurile talmudice și până în perioada dominației califilor arabi a ființat aici un sat evreiesc
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Susita, care nu au fost identificate nominal, poate „Ein Hashaar” (Izvorul porții), din cauza arcurilor izvorului care dădeau impresia unei porți. 150 metri sud de sinagogă , în afara bazinelor naturale formate din izvorul Eyn as Sufeira, sub cele trei arcuri, , în săpăturile arheologice au mai fost descoperite două bazine suplimentare artificiale, care au servit, după cât se pare, unei „instalații industriale”, probabil de înălbire a inului. Se crede că producția industrială locală pe care se bazau în mare masură veniturile locuitorilor, este cea care
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
au cântat un Te Deum compus de Stefano Bernardi, Kapellmeister la curtea din Salzburg. Actuala catedrală din Salzburg este construită parțial pe temeliile bazilicii vechi. Într-adevăr, pietrele de temelie ale bisericii anterioare pot fi văzute în "Domgrabungen", un sit arheologic aflat sub catedrală, care are, de asemenea, mozaicuri și alte artefacte găsite aici când aici s-a aflat forumul orașului roman "Juvavum". O altă relicvă care s-a aflat în clădirea veche a bisericii este o cristelniță în stil gotic
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
la Visegrád, Diósgyőr, Zólyom (Zvolen, Slovacia) și alte câteva locații. Deși otomanii aveau să distrugă cele mai multe monumente de arhitectură în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, casele nobiliare ale căror ruine au fost scoase la lumină prin săpături arheologice la Sopron și în alte câteva locații, frescele și sculpturile descoperite la Esztergom sau Oradea demonstrează arta și arhitectura gotică înfloritoare a vremii. De asemenea, "Cronica Pictată" și alte documente decorate cu miniaturi demonstrează gradul înalt al măiestriei artistice al
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
a culmii la capătul căreia se află cetatea, precum și importanța deosebită pe care o avea drumul către Câmpulung din punctul de vedere al coloniștilor sași. Data la care a fost construită cetatea Oratea este, de fapt, necunoscută. Pe baza materialului arheologic găsit cât și a studierii documentelor și contextului istoric, alți cercetători încadrează ridicarea cetății în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. W. Horwath a presupus că ea fusese vamă a Transilvaniei, dar că odată cu trecerea cetății în proprietatea
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
presupus că ea fusese vamă a Transilvaniei, dar că odată cu trecerea cetății în proprietatea Țării Românești, Ludovic al V-lea ar fi pus să fie ridicat Castelul Bran, pentru a o înlocui. Ipoteza nu este totuși confirmată de caracterul materialului arheologic descoperit. De altfel, pare improbabil ca regii Ungariei să fi dispus construirea unei vămi dincolo de granițele teritoriului stăpânit de aceștia. În 1368 vama Țării Românești se lua la "Longo Campo vel juxta" (actualul Câmpulung), ceea ce ar putea însemna că la
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
iar la V și NV pereții stâncii sunt abrupți. În partea de S și la E, pe direcția de acces dinspre coama dealului, se afla săpat un șanț lat de 10 m și adânc de 4 m. În cursul săpăturilor arheologice întreprinse în 1905 s-a constatat existența unui zid lung de aproximativ 15 m, care bara partea sudică. Cetatea are o întindere restrânsă, lățimea ei maximă fiind de 20 m. În interiorul cetății, pe latura vestică, unde nu se mai păstrează
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]