11,966 matches
-
doleanțe, fără ifose, fără mult zgomot pentru nimic, SPECTACOLUL. Montarea de absolvire a lui Alexa Visarion, "producția", cum îi spuneam noi atunci, termen destul de aiurea, acel moment teatral deci, n-am să-l uit niciodată. De alegerea lui repertorială am bănuit întotdeuna că n-a fost nici Radu Penciulescu departe. El, spectacolul, se înscria într-un flux, era o deschidere de drum într-un alt mod de-a vedea funcția actului teatral, rolul lui social. Cred că două au fost montările
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
doar datorită talentului lui, era și spectacolul lui Alexa. Venea din marele repertoriu al "furioșilor" și ne deschidea ochii asupra realităților unei lumi pe care nu o cunoșteam și nici n-am fi avut puterea fără acești autori să-i bănuim dramatismul. Tineri și neumblați cum eram, știu că pentru prima dată am realizat la premiera spectacolului lui Alexa tabloul lumii occidentale contemporane. Dezvăluirile cu care "furioșii" făceau valuri, pluteau în aer. Mai puțin însă și la noi, țară puțin participativă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de optimism, realizez acum, privind în urmă, că în ceea ce mă privește, în acel moment, Alexa Visarion a fost omul providențial. Tânărul plin de energie, Alexa Visarion, mi-a indicat o ușă a cărei existență, până atunci, nici nu o bănuiam, iar deschiderea ei a însemnat dezvăluirea unei noi dimensiuni a creației artistice, cinematografice și nu în ultimul rând, scenografice. La prima întâlnire mi-a descris modalitatea în care ar vrea să trateze legenda Meșterului Manole, mi-a vorbit despre caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
morții, și, apoi, iminența ei sunt pre-"văzute" de bătrânul artist sub chipul unei femei care nu tulbură decât prin tăcere (și, oarecum, prin vestimentație) ordinea obișnuită a lucrurilor. Îndelungi acumulări de fapte și gesturi unele, sugerate spectatorului, altele doar bănuite de către acesta duc filmul către acele "noduri" explozive ce ridică tensiunea dintre personaje la paroxism: stare în a cărei analiză Alexa Visarion se cufundă cu predilecție... Două ar fi, de amintit, secvențele remarcabile în această ordine: cea a tragerii la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
referință culturală, e adevărat, care însă își ascunde propria încărcătură emoțională, metaforică, ideatică. Muzica lui Șostakovici e a vechii vieți rusești care-și vede sfârșitul lipsit de glorie, jumătate de secol după Cehov, care, simțindu-i moartea, nu putea nici bănui ghilotina (adusă de alți Trofimovi și Lopahini, fără atâtea scrupule) care avea să-i reteze capul. Finalul spectacolului îi e, probabil, și nota cea mai directă, cu toată încărcătura metaforică: pereții de pânză care cad (inclusiv diafanul fundal strehlerian), dezvelind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că vreți să montați Caragiale la New York mă îndeamnă să vă întreb dacă "școala" lui (l-ați studiat și în film și în teatru) v-a ajutat să ajungeți la Shakespeare? Caragiale m-a ajutat să scot din mine ceea ce bănuiam că există dar nu reușeam să exprim. Caragiale m-a ajutat să mă apropii de mine și m-a format. Cum? Așa direct. Opera lui m-a năucit, m-a zguduit și apoi mi-a spus: hai, încearcă! E posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o suferință acută, fizică sau mentală, cu scopul de a obține de la ea sau de la o terță persoană informații sau dovezi pentru a o pedepsi pentru un act pe care persoana sau o persoană terță l-a comis sau se bănuiește doar că l-a comis; de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei sau a unei terțe persoane, pentru un oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare, de orice fel; această durere sau suferință sunt
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prin care sistemele dictatoriale stalinist și hitlerist au pus în practică planurile lor expansioniste, care au condus la declanșarea celui de-al doilea război mondial. Pactul Ribbentrop-Molotov a constituit, în realitate, apogeul colaborării între Uniunea Sovietică și Germania. Omenirea, deși bănuia, avea să afle mult mai târziu că Pactul conținea o anexă secretă prin care URSS și Germania și-au stabilit "sferele de interese" de la Marea Baltică la Marea Neagră, hotărându-se în acest mod fie dispariția unor state, fie amputarea lor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
bancare În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din UEUS-AJ "la cererea statului solicitant, statul solicitat verifică imediat, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, dacă băncile cu sediul pe teritoriul său dețin informații cu privire la faptul dacă o persoană fizică sau juridică identificată, bănuită sau acuzată de o infracțiune penală, este titulara unuia sau mai multor conturi bancare. Statul solicitat comunică imediat rezultatele investigației statului solicitant". Astfel de măsuri pot fi luate în scopul obținerii de informații privind persoanele fizice sau juridice, condamnate sau
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a le prezenta în avans documentul nostru și a pleda pentru prevederile sale. Acordam cu toții o mare importanță primelor reacții al partenerilor noștri la documentul românesc. Ne așteptam ca aceste reacții să prefigureze, într-un fel, dezbaterile din întâlnirile plenare. Bănuiam că nu va fi ușor să obținem consensul pentru întregul proiect propus de România, ori pentru principalele prevederi ale acestuia; unii membrii ai delegației, vechi lucrători în Ministerul de Externe, spuneau că Mandatul cu care delegația plecase la Helsinki era
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și frățînii de peste Prut, Grișa Vieru și Liuba Lari... Să lăsăm însă ambientul și să reținem, cît ne-a îngăduit fotogenica Găbița, violon d'Ingres-ul poetului național. Așa cum arată pictura lui nea Mărinică, zglobie ca o zi de talcioc, îi bănuim, în subteranele-i axiologice, și o subtilă manevră a Cotroceniului (unde poetul-pictor mănîncă fără să plătească), manevră menită a-l propulsa încă o dată pe șugubățul poet, acum și cu ajutorul culorilor, decisiv, în orbita Nobelului. Ajunse, de aici, de la Casa Armatei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînze străine, cotropite acum de septentrion? Dispărînd din cartier, Max, cîinele tuturor și al nimănui, am luat ieri drumul crematoriului din spatele cimitirului Sf. Vasile de la Galata, unde speram să-l mai prind în viață pe companionul hoinărelilor mele nocturne, victimă, bănuiam, a recentei campanii de ecarisare. În cuști, doar cîțiva cotei așteptîndu-și moțăind condamnarea. Nici urmă de Max. L-or fi lichidat? Nu mă pot desprinde nici azi de privirea unui exemplar de culoarea vulpii, cu botul și ochii rozii, bătînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Moulin Rouge, dar n-am bani. Mă apropii de blonda cenușie de la casă, punînd în mișcare, cu decență, arsenalul est-persuasiv. Nu, nu ține. Și, ca să nu plec total rușinat, blonda monumentală îmi oferă... un program de sală. Dacă aș fi bănuit ce beneficii îmi va aduce șarmantul petec de hîrtie! "French-cancan"-ul de pe copertă, nervul dansatoarei aveau să-mi declanșeze, la întoarcere, apetitul de a relua, în nenumărate "replici", silueta dezinvoltă, care, uimitor, și-a găsit clienții. Bănoși. În fond, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bun de la... Fifi Zburătoru'. Numai momîia nu. Ba da! Brusc, i se adresează: drum bun și să reveniți ca să vedeți cum s-a rezolvat murdara afacere Țigareta 2. Bună și momîia, nu? Aud din spate: Hei, conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar: hei, conașule! Și simt lipăitul pașilor desculți tot mai aproape. Nu mă-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat al țigăncii: hei, colega! Mai peste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi dintre protagoniști, americanul și englezul, o aveau în vedere pe cea normală. Rusul pritocise deja macabrul scenariu sub spăimoasa tunică închisă la gît. Bănuiau partenerii lui scenariul ce avea să-i aducă secolului cea mai nenorocită traiectorie? Poate. Preocupați însă, firește, de reașezarea națiunilor lor în făgașurile atît de traumatizate în conflagrație, se gîndeau să revină imediat acasă și să reinstaureze acolo liniștea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șuie mi se păruse în seara în care, despărțindu-se de mine, se instala, goală, spre stupefacția străzii, în prima vitrină. Determinînd, evident, chemarea Salvării și internarea ei acolo, sus, la... După atîta vreme scursă, știind-o încă sub tratament, bănuiam o afecțiune mult mai gravă decît cea "jucată" predilect de ea în lume. Zilele trecute însă găsesc în ușa atelierului o ilustrată... de unde?... chiar din... Bermude. Semnată de cea crezută de mine irecuperabilă. Cui pe cui se scoate, nu?: nebunia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
R.l." un eseu extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca subiect, pentru speculații atît de docte. Lucrul se întîmplă ca atare în Limbajele durerii, două pagini de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele, răcnetele (torționarului). Nu lipsesc nici intermezzo-urile în care supliciatorul se laudă că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Kremlin, Raisa marca definitiv chiar dacă verbios abolirea unui sistem hidos, dăinuind de aproape un secol, căruia chiar dacă împotriva convingerilor comuniste soțul său îi semnase decesul. Vede monstruos și rîde enorm. E Magda Ursache, fosta mea colegă de la Cronica. Nu bănuiam, în anii aceia lugubri, cînd antidotul nostru redacțional era hlizeala non-stop, că sub învelișul ternului cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît încape, agresivi în haită, antipatici. Phuah! Dar Creangă-Eminescu? s-ar putea auzi dinspre laboratoarele hermeneuților de serviciu. Într-adevăr. Ce și-or fi spunînd cei doi în lungile lor otrocoale pe la mărginașele birturi ieșene? (e adevărat, modeștii de-atunci, nebănuind nici unul ce va însemna, tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere lumească, groasă), Creangă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca și Utrillo) din ulița lui. În fond, ce fac eu însumi aici, într-un mai mult sau mai puțin pretențios Tours? "Comisarul" din Franța, care sonda anul trecut terenul, zăbovind o oră în atelierul meu de pe Armeană, se oprise (bănuiam) nu la pînzele mari, de oarecare respirație abstractă, ci la cele medii, tapetînd un perete întreg și frapînd ca un iconostas păgîn: personaje vivante, arlechini, balerine, saxofoniști, însoțite, invariabil, de cîini, pinguini, papagali, totul aproape coregrafic și, evident, să ia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de bătături, aș putea să mă laud cu aceeași replică a lui Hirsch, după ce-l întîlnesc pe prosperul ieșean N.N. Care mă tratează de-a dreptul familiardar. Unul cu Ițic, luat din Freud (care numai de... antisemitism nu putea fi bănuit!): "Ițic a fost înrolat la artilerie. Este vădit un băiat inteligent, dar indisciplinat și fără interes pentru serviciul militar. Unul din superiorii săi, care este bine intenționat, îl ia deoparte și îi spune: "Ițic, tu nu ai ce căuta la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numit interbelic, a cărui... cupolă (procopsită, în comunism, cu stea kremlinească pe creștet) îmi centrase, vai mie!, cam cu vreo 40 de ani în urmă compoziția (studențească) lucrată la una din ferestrele de la mansarda bătrînului hotel Traian. De unde să fi bănuit, atunci, că, dată jos de pe... cupolă (și ștearsă furios de pe varianta pictată anul trecut), steaua nenorocirilor noastre semicentenare avea să-și prelungească morbul în trena lăsată local de oacheșul activist (ilegitim cotrocenizat), care mai întreține încă în acest mare oraș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu creionul meu: ... și echidistant". Reacția lui brusc-amuzată a și fost cea care m-a făcut să-i citesc, în zilele următoare, opul de 500 de pagini. Prea îmi păruse, în primul moment, suspect de abrupt junele arămiu, ca să-i bănuiesc umorul latent. Iată că-l avea. Și iată că, transferat dincoace, în cartea lui de debut, avea să potențeze, ca o picantă exergă, pasajele în care absurdul urmuzian se logodea cu deraierile dialogale din Cuibul de cuci al lui Ken
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atelierului, înmîndu-mi invitația la un iminent vernisaj, era chiar pictorul. Părea plin de bun simț, prea civilizat prevenitor în cele cîteva cuvinte ce i-au însoțit gestul înmînării, ca să nu fie chiar el cel ce-și așezase expoziția cu emoție bănuiesc irepetabilă în inima orașului: la Cupola. Neajungînd la vernisaj, n-am putut verifica dacă aducătorul invitației era chiar același cu expozantul. Cum însă nu obișnuiesc să refuz întîlnirea cu un nou nume încă unul -, am intrat ieri la Cupola, incitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Cronica Taci cu baba!. Și mă amuzam pe seama blîndeții cu care maestrul îngăduia răzgîiaților lui ciraci toți talentați, evident să i se urce în cap... Întîlnire cu Baba, într-o Bienală la Dalles. Îmi dau seama că mă evită. Bănuind efectul textului meu cam... liber. Îl abordez, destăinuindu-i suspiciunea. Și recunoscînd că suprem admirativ textul nu voise decît să-i amplifice legenda. Da, da, dar cum... veni imediat hipnotizantul rictus. De revenit n-ai încotro la inevitabila periferie. 3
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]