12,003 matches
-
Sankt-Petersburg, ce se întinde, în paralel cu râul Neva și cu Cheiul Amiralității, din Piața Palatului (aflată la est) către Catedrala Sf. Isac (aflată la vest). Parcul englez este numit după țarul Alexandru al II-lea al Rusiei care a comandat plantarea acolo a 52 de specii de copaci. El a fost cunoscut anterior ca Parcul Amiralității și Grădina Muncitorilor. Grădina a fost proiectată de arhitectul Luigi Rusca în 1805. William Gould, un grădinar născut în Anglia, a fost angajat să
Grădina Alexandrovski (Sankt Petersburg) () [Corola-website/Science/337590_a_338919]
-
Notre Dame din Anvers, unde trebuie să fi auzit cântecul unuia dintre cele două cariloane Hemony într-unul din turnurile catedralei. El a fost impresionat de sunetul carilonului și a dorit ceva asemănător pentru noua catedrală din Sankt Petersburg. A comandat aducerea în 1720 a unui carilon din Olanda. Singurul fabricant de clopote din Amsterdam de la acea vreme era Jan Albert de Grave, ce era căsătorit cu văduva lui Claude Fremy. Acest Claude Fremy era un fost ucenic al lui Hemony
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
adapta și a armoniza la context, clauzele de armistițiu conform celor parafate de generalul Armando Diaz pe Frontul din Italia. De asemenea, era nevoie de clarificări suplimentare legate de teritoriul pe care ar fi urmat să se retragă trupele germane comandate de August von Mackensen. Deoarece prevederile Armistițiul de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 nu urmau să fie aplicate pe Frontul din Balcani, Convenția poate fi considerată o anexă a respectivului document. Documentul a reprezentat concepția Comandantului Șef
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
generală spre linia Cernavodă - Medgidia - Constanța, cu grave consecințe pentru situația Armatei Române din Dobrogea. În 6/19 septembrie a fost trimis în defileul Jiului (Surduc, Polatiște, Păiș), unde unitățile românești se retrăgeau sub presiunea inamicului. A reușit împreună cu trupele comandate de col. Stavrache să asigure apărarea defileului până la sosirea întăririlor . La 9/22 octombrie cpt. Boerescu a fost mutat șef al biroului de operații din Stat-majorul Diviziei a 11-a. Două zile mai târziu, generalul I. Dragalina a fost numit
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
străpuns liniile dușmane în zona Buduiul Calciu - Dealul Secului, pentru a captura documente aflate asupra ofițerilor germani, din care să rezulte situația reală a dispunerii trupelor și adevăratele intenții ale inamicului. La 1/13 ianuarie 1918, Divizia a 11-a (comandată de gen. Ernest Broșteanu) a intrat în [[Chișinău], la solicitarea „[[Sfatului Țării]]” al [[Republica Democrată Moldovenească|Republicii Democratice Moldovenești]], pentru a proteja viețile și bunurile locuitorilor din [[Basarabia]]. Maiorul P. Boerescu a fost numit timp de câteva zile „Comandantul Pieții
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
număr mare de arme și au existat temeri că va fi instaurată legea marțială. Guvernul, care venise la putere în urma unei revoluții, s-a distanțat de propriul său trecut revoluționar, înlăturând pictura "Libertatea conducând poporul" a lui Delacroix, care fusese comandată pentru a rememora evenimentele din 1830. Potrivit lui Albert Boime, „după revolta de la înmormântarea lui Lamarque în iunie 1832 ea nu a mai fost niciodată expusă public de teamă că va da un exemplu rău”. Un tânăr pictor, Michel Geoffroy, a
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
să se retragă, reușind să întâzie la Lille înaintarea "Wehrmachtului". Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu René Prioux), să înainteze în Belgia. Aici, francezii trebuiau să
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu René Prioux), să înainteze în Belgia. Aici, francezii trebuiau să sprijine trupele belgiene numeroase, dar mai slab echipate. Gamelin se aștepta ca atacul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu René Prioux), să înainteze în Belgia. Aici, francezii trebuiau să sprijine trupele belgiene numeroase, dar mai slab echipate. Gamelin se aștepta ca atacul germanilor să depășească relativ ușor apărarea belgiană de pe linia canalului Albert. Oricum, planul belgienilor era
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele de nord și de sud. Sectorul nordic, comandat de colonelul Dodart des Loges, era format (de la nord la sud) din Regimentul al 12-lea cuirasieri, (regimentul de recunoaștere al deviziei), care făceau legătura cu blindatele britanice și belgiene din zona Tirlemont, apoi două batalioane ale Regimentului al 11
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12 tunuri de 75 mm din cadrul aceluiași Regiment al 76-lea de artilerie. În spatele acestui sector la Marilles fusese plasat un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionului I cuirasieri. Generalul de Lafont comanda cei cinci kilometri ai sectorului sudic al diviziei, care se întindea în zona cel mai greu de apărat din fața orașului Hannut. Lafont avea la dispoziție Batalionul al 11-lea dragoni plasat în punctele de rezistență de la Thisnes, Wansin și Crehen
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
deplaseze în zonă. Din partea britanicilor au fost de asemenea trimise unități de sprijin. Atacul germanilor a fost în principal unul de recunoaștere și diversiune. Principalul obiectiv al germanilor rămânea zona de câmpie din jurul localității Hannut. Regiemntul al 35-lea Panzer comandat de Stever a întâlnit o defensivă foarte puternică în timpul înaintării spre Hannut. Tancurile franceze erau dispuse în poziții îngropate, iar în timpul bătăliei au contraatacat în mai multe rânduri. Forțele franceze au părăsit Hannutul fără luptă. Germanii, în acest timp, au
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
pună în pericol planul german. Doar că Prioux nu a dat ordinul pentru organizarea unei asemena acțiuni. Punctul principal al atacului german de pe 13 mai era la vest de Hannut. Ordinul venit la cartierul general al Armatei a 6-a comandate de Hoepner nu prevedea doar străpungerea frontului francez pe direcția Gembloux, dar și împingerea inamcului spre vest de această localitate. Hoepner și-a concentrat cele 500 de tancuri și infanteria de sub comanda sa pe un front de aproximativ 12 km
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Bavariei i-a ordonat în 1833 arhitectului Carl Alexander Heideloff să execute o serie de lucrări de restaurare, dar nu a fost mulțumit cu refacerile în stil neogotic și a stopat lucrările. Fiul său, Maximilian al II-lea i-a comandat mai târziu lui August von Voit să continue renovarea castelului între 1852 și 1858 într-un stil arhitectonic mai conservator. În anii 1930 opinia generală cu privire la arta și arhitectura secolului al XIX-lea s-a schimbat. În timpul celui de-al
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
faci ceea ce trebuie ca să poți merge mai departe. Oricât de puternic ai fi, la un moment dat, într-un astfel de context, cedezi. Și tocmai într-o astfel de situație atât de tensionată, în care devine evident că "atacurile" sunt comandate, ai nevoie de sprijin public, ai nevoie ca valul negativ să fie contrabalansat de cuvântul unor oameni care contează, care au confirmat, care sunt vârfuri în domeniile lor. Nu au fost mulți cei care și-au asumat rolul asta, dar
Rezultate înfiorător de proaste. Ce spune Denise Rifai - interviu by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101061_a_102353]
-
faci ceea ce trebuie ca să poți merge mai departe. Oricât de puternic ai fi, la un moment dat, într-un astfel de context, cedezi. Și tocmai într-o astfel de situație atât de tensionată, în care devine evident că "atacurile" sunt comandate, ai nevoie de sprijin public, ai nevoie ca valul negativ să fie contrabalansat de cuvântul unor oameni care contează, care au confirmat, care sunt vârfuri în domeniile lor. Nu au fost mulți cei care și-au asumat rolul asta, dar
Denise Rifai, dezvăluiri în exclusivitate: Mi-a oferit o pereche de sandale by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101067_a_102359]
-
în comunicatul IGPR. Medicii sunt suspectați că ar fi inclus în studiu persoane care nu sufereau de afecțiunea pentru care era testat medicamentul experimental sau că nu ar fi administrat medicamentul pacientului. Medicii ar fi prezentat ulterior către sponsorul care comanda studiul documentele necesare avizării și aprobării punerii pe piață a respectivelor medicamente ce au făcut obiectul studiului clinic. Pacienți falși Conform unui comunicat de presă al Parchetului General, din cercetările efectuate a reieșit că un medic psihiatru de la un spital
Polițiștii descind în cabinetele medicilor! Percheziții de amploare () [Corola-website/Journalistic/101104_a_102396]
-
o spionau la București pe șefa DNA e ținută "la mare secret" de către autoritățile române. Cu toate acestea, CANCAN.ro dezvăluie filmul capturării lui Ron Wiener și David Geclowicz, dar și cine ar putea fi miliardarul care le-ar fi "comandat" întreaga operațiune. Arestarea celor doi a avut loc sâmbătă seară la Hotelul Marriott din București. Încă de la sfârșitul lunii trecute, Serviciul Român de Informații deținea date că Wiener și Geclowicz desfășoară acțiuni de filaj împotriva Laurei Codruța Kovesi și a
Agenții Black Cube, capturați în... ușa rotativă de la Marriot () [Corola-website/Journalistic/101234_a_102526]
-
iar ulterior de reprezentanți ai principelui Andrei Báthory. Între 1575-1578 castelul este condus de Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, iar după 1578, castelul intră în posesia Margaretei Mailath. În 1614 proprietatea a trecut în posesia principelui Gabriel Bethlen, care a comandat ample acțiuni de consolidare. Planurile arhitecturale au fost elaborate de Giacomo Resti, membru notabil al unui grupu important de arhitecti din nordul Italiei. a fost prima lucrare majoră atribuită lui Resti, care l-a transformat într-o fortăreață monumentală, extinzând
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
redenumită, din 24 ianuarie 1918, Divizia a 16-a și a redevenit, iarăși, la 1 februarie 1918, Corp subordonat direct Marelui Cartier General al Armatei Române. În componența acesteia a intrat și un al treilea regiment, numit "III „Avram Iancu”" - comandat de locotenent-colonelul David (cu baza la Deleni). Fiecare dintre cele 3 regimente a fost alcătuit din câte 3 batalioane de instrucție și din câte un batalion de marș. La 16/29 noiembrie 1917 s-au deschis la Kiev lucrările "Adunării
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat să fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop în Siberia fuseseră concentrați în 1918 următoarele forțe: 30.000 de japonezi comandați de generalul Oi (1 divizie rămasă în 1919), 8.000 de americani conduși de generalul Graves (2 batalioane rămase în 1919), 50.000 de cehoslovaci, 3.000 de italieni, 12.000 de polonezi (în jur de 10.000 rămași la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
teritoriul rus un total de circa 23.000-24.00 de persoane, din care au fost peste 20.500 de ardeleni, 2.400 de bucovineni și câteva sute de persoane - membri ai familiilor de ofițeri, basarabeni, precum și alții. Generalul Janin care comanda forța expediționară aliată antibolșevică din Siberia a estimat în martie 1919, un număr de 10.000 de prizonieri de origine română încă prezenți în arealul siberian (incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea Română"). Cifra luată în calcul de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
întâmplat cu câțiva tineri urcați în trenul consulului francez din Vladivostok, care s-au alăturat unuia dintre regimentele coloniale din Tien-Tsin ale Legiunii Străine. Misiunea a contribuit și la salvarea unei cantități semnificative de materiale de război depozitate la Vladivostok, comandate de România în Franța, Anglia și SUA și care nu ajunseseră la destinație din cauza izbucnirii revoluției. Materialele în cauză împreună cu o parte din materialul Legiunii au fost vândute, banii obținuți cu această ocazie fiind aduși de către voluntari în țară. De
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]