KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...470 471 472 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

de grijă, care nu ia în considerare starea de bine sau confortul cartofilor. După care, spre oroarea mea, a zis: — Hei, James e aici? Unde e James? Era clar că Helen habar n-avea de nimic. Am început să plâng. —Dumnezeule! a zis ea șocată. De ce plânge? a întrebat-o pe mama. Mama n-a făcut decât să se holbeze la ea pe mutește. N-a putut să-i dea nici un răspuns. Vă vine să credeți? Plângea. Helen a privit evident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
se întâmple. Deși, în situația în care Kate nu se oprea în curând din plâns, aș fi fost nevoită să-mi reconsider poziția. Nu, Helen, i-am explicat. Nu sufăr de depresie postnatală. Ei, adică nu cred. Oricum, nu încă. Dumnezeule! Numai asta mi-ar mai fi lipsit! Dar înainte să apuc să-i spun că James mă părăsise, în dormitor a intrat tata. Dacă vizitatorii continuau să sosească în același ritm, în curând aveam să fim nevoiți să mutăm o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se nedumerit. —Știu, tati, am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după bunica Walsh. — A, am înțeles, a răspuns tata pe un ton puțin cam rece. — Dar al doilea nume o să fie Nora, am promis jenată. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
prin geamurile înghețate ale ușii de la intrare, provenea de la felinarul de stradă din fața casei. Am început să formez numărul de la apartamentul meu din Londra. Zgomotul pe care-l produceam stârnea ecouri în liniștea casei. Semăna cu zgomotul unei puști descărcate. „Dumnezeule“, m-am gândit tremurând, „familia McLoughlin, care stă la trei case distanță, o să vină să se plângă de zgomot“. Au urmat câteva clicuri în timp ce telefonul din Dublin se conecta la telefonul dintr-un apartament gol aflat într-un oraș la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aici? m-a întrebat ea cu o voce slabă și îngrozită. Fiindcă sunt în căutarea unei nenorocite de băuturi, am zis eu exasperată. —Ai vreun mesaj pentru mine? a spus ea continuând să se uite la mine cu ochii mari. Dumnezeule, mi-am zis enervată. Anna era înnebunită după tot ce avea legătură cu științele oculte. Nimic altceva nu i-ar fi plăcut mai mult decât să fie posedată de diavol. Sau să trăiască într-o casă bântuită. Sau să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
obligat să mă dau jos din pat, de parc-am fi fost în toiul nopții, iar ea era o patrulă de la poliția secretă care trebuia să mă răpească și să mă tortureze. Mai am încă urmele degetelor ei pe brațe. Dumnezeule, dacă avea baston cu electroșocuri, ar fi fost letală! Vedeți voi, mama s-a gândit că aș putea isca gânduri necuviincioase în mintea bărbatului cu interfonul, dacă era obligat să lucreze în apropierea mea în timp ce eu eram îmbrăcată numai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
gura și înfierbântându-i trupul de dorință, așa cum mă săruta pe mine? Oare îi mușcă tandru curba gâtului, umărul, trimițându-i fiori de dorință prin tot corpul, așa cum îmi trimitea mie? Când se trezește dimineața, primul ei gând e oare „Dumnezeule, e superb și e în pat cu mine“? Pentru că primul meu gând ăsta era. Eram nebună de gelozie. Sau poate o fac altfel, m-am întrebat. Oare ea e altfel decât mine în pat? E mai bună? Cum are corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ce slabe am fi dacă timp de câteva luni n-am mânca decât pietre și iarbă! Aș fi plătit bani grei să mai am corpul pe care-l aveam atunci. Apoi, chestia asta m-a făcut să mă gândesc îngrijorată: „Dumnezeule, o să vină oare o zi în care o să privesc înapoi la corpul pe care îl am acum și-o să-mi doresc să-l mai am și atunci?“. Poate că era cazul să încep să mă bucur de felul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cap în timp ce în ochi i-a apărut o sclipire care se traducea prin noțiunea de identificare. Da, îmi aduc aminte de paste. (Mama continua să folosească aceeași voce cu care te-ai fi așteptat să spună „adevărat grăiește“ în loc de „da“.) „Dumnezeule“, m-am gândit îngrijorată. „Oare a fost așa de traumatizată de întâlnirile ei trecute cu arta gătitului încât propunerea asta a scos-o de tot de pe șine?“ — Deci e în regulă dacă îți împrumut mașina ca să mă duc până la supermarket

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Ăăăă, bună, am zis eu tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă bucur să te cunosc, mi-a spus el zâmbindu-mi și ținându-mi în palma lui uriașă mâna mutilată. Dumnezeule, m-am gândit, nițel copleșită, în clipa în care începi să sesizezi cât de tineri arată toți bărbații superbi, știi că ai îmbătrânit. Auzeam vocea lui Helen, dar mi se părea că vine de undeva de foarte departe. Era de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
imediat niște concluzii ridicole. Dar trebuie să recunosc că în același timp mă simțeam și nițel deranjată de felul în care reacționase Adam la sugestia de a avea un copil împreună. Nu era nevoie să arate așa de îngrozit. Dar, Dumnezeule, cât de tipic fusese! Conform unei tradiții milenare, trecusem de la a fi furioasă din cauza bănuielii că Adam mă plăcea, la a fi furioasă datorită bănuielii că nu mă plăcea. Iar trecerea avusese loc în decurs de aproximativ treizeci de secunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
brațe. A rămas pe loc surprinsă la vederea mea. —Ce-ai pățit? m-a întrebat ea uitându-se la fața mea albă ca cearșaful de-atâta suferință. —L-am sunat pe James, i-am spus și-am izbucnit în lacrimi. —Dumnezeule, a zis ea punând maldărul de haine pe un scaun și venind să se așeze lângă mine. Ce-a spus? m-a întrebat. Nimic, m-am smiorcăit eu. Nu era acolo. Pun pariu că a plecat în vacanță cu curva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
care a întâlnit-o vreodată - probabil că sunt singura femeie pe care a întâlnit-o -, iar dimineața pleacă- de cele mai multe ori luând cu el o pereche din șosetele mele sport. Îmi cere bani de autobuz și-apoi dispare. E grozav! Dumnezeule, m-am gândit eu privind-o pe Laura cu sinceră admirație. — Ești într-adevăr o femeie a anilor ’90, i-am spus. Ești super! Nu chiar, a zis ea. Nu fac decât să țin lupul departe de ușa mea. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Dar nu puteam să fiu sigură dacă râdeam cu-adevărat. Poate că nu voiam decât să le demonstrez bărbaților din bar că eram perfect fericită, perfect adaptată și că nu mă simțeam mai puțin om fără un bărbat lângă mine. Dumnezeule, chiar începusem să mă deprim. Mă simțeam de parc-aș fi avut deasupra capului o firmă din aia, din neoane, pe care scria cu roz și mov „Părăsită recent“ și cu portocaliu și roșu „Nu-s bună de nimic fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dat seama că asta nu era o scuză. Dumnezeu știe că nu încercam să mă justific. Dar eram, eram... eram deprimată, fir-ar să fie! Capitolul douăzecitc "Capitolul douăzeci" A doua zi nu m-am simțit cu mult mai bine. Dumnezeule! Oare ați întâlnit pe cineva care să-și plângă de milă mai mult decât mine? Era ridicol și trebuia ca situația asta să înceteze. Așa că m-am târât din pat și m-am ocupat de Kate. După care m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
of, bine. Dă-mi un pahar de vin roșu, am zis așezându-mă la masa din bucătărie. Adam a râs. —Ai emoții, draga mea? m-a întrebat el cu o voce mătăsoasă în timp ce-mi turna vinul în pahar. Dumnezeule! m-am gândit alarmată, nu mă întreba nimic cu vocea asta mătăsoasă. Și-așa mi-era destul de frică. Dacă începea să se comporte ca un arhi-seducător, atunci îmi luam valea. Nu mai rămânea decât ca Adam să-și schimbe blugii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am spus. E OK. Vreau să fiu mai mult decât prietenul tău, a zis el. — Și asta e în regulă, l-am anunțat. — Da? m-a întrebat el privindu-mă ca să obțină confirmarea spuselor mele. Pe cuvânt, l-am asigurat. Dumnezeule! Nu-mi prea mai lăsasem loc de-ntors. Nu că asta mi-aș fi dorit. Începusem ceva și voiam să și termin. Adam m-a sărutat din nou. A fost la fel de plăcut ca și prima dată. S-a retras, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cinci minute de complimente sunt mult mai eficace. După încă multe alte sărutări și gesturi de explorare, dacă vreți să le numim așa, a devenit evident că seara se orientase într-o direcție clară. Adam s-a tras de lângă mine. —Dumnezeule! a exclamat el. Ești o vrăjitoare! Mă înnebunești! Ești superbă! M-am ridicat nițel și m-am uitat la el în timp ce mâinile îi rătăceau pe abdomenul meu. Eram așa de mulțumită că nu mâncasem nimic. Adam era sublim. Avea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Și nu aveți nevoie să vă povestesc eu că atunci când a, ăăă... când s-a terminat și gâfâiam amândoi asudați, Adam s-a uitat la mine, mi-a zâmbit, a râs scurt, după care mi-a spus plin de admirație: —Dumnezeule! Ești o femeie pe cinste! Va trebui să recurg la un eufemism ca să vă descriu scena. Ce părere aveți de „Într-o zi, prințul meu va veni1“? Ei, sunt fericită să vă anunț că el deja venise. Ca și mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
modalitate de a regla toate conturile? Oare aveam să fiu în stare să rezist dacă era vorba de reglarea conturilor? Oare îmi doream o încercare de împăcare? Oare James mai era cu Denise? Și atunci m-a străfulgerat o idee - Dumnezeule, dacă James o adusese și pe Denise cu el? M-am ridicat în capul oaselor. Eram plină de nervi. Ticălos nenorocit! Nu putea să facă așa ceva, nu? M-am forțat să mă calmez. N-aveam nici o dovadă că făcuse așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să pun pe cineva să ni le trimită prin fax, a spus el lent. Dacă asta vrei cu-adevărat. —Păi, nu e chestia de ceea ce vreau eu, am spus ușor nedumerită. Ideea e să încercăm să stabilim cine ce are. —Dumnezeule, ce sordid! a exclamat el foarte dezgustat. Vrei să spui că „Prosopul ăla e al meu, tigaia aia e a ta“. — Da, cred că la asta mă refer, am zis. Ce naiba era în neregulă cu James? Chiar nu se gândise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ca să facă totul posibil. Dar care s-au sacrificat în van. M-am privit în oglindă și am fost nevoită să recunosc că arătam bine. Eram înaltă și slabă și aproape elegantă. Nu se mai vedea nici un pepenaș prin zonă. —Dumnezeule, a exclamat Helen clătinând din cap cu neascunsă admirație. Uită-te la tine! Și-a trecut așa de puțin timp de când erai o nemernică obeză! Asta era o adevărată laudă! —Strânge-ți părul sus, mi-a sugerat Helen. Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
lui. Din pricina cui s-a întâmplat totul? Din pricina ta. —Claire, te rog, ia loc, mi-a spus James dându-mi încet drumul la mână. Își juca bine rolul, afișând un chip palid și mâhnit. O clipă m-am simțit vinovată. Dumnezeule, nu aveam nici o șansă să câștig. —Relaxează-te, James, i-am zis cu răceală. N-o să fac o scenă. James a avut bunul-simț să pară rușinat. — Nu de asta îmi fac griji, mi-a răspuns el. Chiar așa? am rânjit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și autodepreciative? Să spun poate „Bună, Claire la telefon. Dar poți să-mi spui Denise dacă-ți vine mai ușor“. Mi-am dat seama că aveam să mă găsesc deseori în situația asta în primele săptămâni după întoarcerea la Londra. Dumnezeule, ce umilitor o să fie! Însă George m-a salvat lansându-se direct în problemă. Deci te întorci la el, a râs George. Ei, slavă Domnului! Acum poate c-o să înceapă și el să muncească așa cum trebuie. A, am spus eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
încântată. Adam are un copil. M-am holbat la ea. Vorbea serios? Ce fel de copil? am reușit să întreb. Un copil copil, o fetiță, mi-a răspuns Helen disprețuitoare. La ce te așteptai? Să aibă un pui de girafă? Dumnezeule, uneori îmi fac griji din cauza ta! Mie mi se învârtea capul. Ce însemna asta? Când se întâmplaseră toate astea? De ce nu-mi spusese Adam? Dar e un nou-născut sau cum? am întrebat-o. Nici măcar nu m-am obosit să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]