KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...470 471 472 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

caritate, nu crezi? Cum de suporți? — Toți de-acolo suportă. Eu de ce n-aș face-o? Chiar nu-ți pasă? Duncan medită. — Nu-mi prea plac mirosurile, zise el În cele din urmă. Îți pătrund În haine. Și uneori te doare capul din cauza zgomotului sau ochii ți-o iau razna din pricina benzii rulante. Fraser se Încruntă. — Nu asta am vrut să spun, zise el. Duncan știa că nu asta dorise să spună, dar dădu din umeri și continuă pe același ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
crezu c-o să plîngă. Își ținu obrazul vîrÎt În gulerul lui, ca să nu-i vadă fața. Iar cînd Își reveni și putu să vorbească, Îi spuse: — Ar trebui să te bărbierești. Știu, răspunse el, frecîndu-și bărbia de fruntea ei. Te doare? — Da. — Te superi? — Nu. — Bravo. Să Încep acum cu aparatele de ras, m-ar scoate din minți! Dumnezeule! Am trecut prin tot felul de chestii mizerabile ca să ajung aici. Regreți c-ai venit? O sărută din nou. — Să regret? Toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
abia lumina; chiar și așa, văzu suficient și se strîmbă. — Locul ăsta e o gaură mizerabilă, nu crezi? Morrison zicea că-i OK. Cred că arată mai rău decît Paddington. — E-n regulă, zise ea. — Nu-i În regulă. Mă doare inima. Așteaptă pînă la terminarea războiului, cînd o să fiu pe banii mei. De fiecare dată o să mergem la Ritz sau la Savoy. — Nu-mi pasă unde este, spuse ea. — Numai așteaptă! N-o să-mi pese unde-o să fie, atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise repede poșeta și se uită Înăuntru, să se asigure că are tot ce credea că-i trebuie - era data de ciclu, și o dureau sînii și stomacul - un tampon igienic și o cutie de aspirine. Ar fi dorit să se ducă chiar acum la toaletă și să-și pună tamponul, dar nu mai avea timp. Luă o aspirină cînd o luă Înapoi pe scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la el. O porniră Împreună pe coridor și se simți obligată să țină pasul cu el. — Ești una dintre fetele domnișoarei Gibson, nu-i așa? La ultimul etaj? Știam eu. Te-am remarcat de ceva vreme. Ajunseră la scări. O durea brațul pentru că Învîrtise manivela mașinii. Simțea o umezeală supărătoare Între picioare. Probabil că era transpirație, dar putea fi ceva mai rău. Dacă n-ar fi fost cu domnul ăsta, ar fi alergat jos, dar nu dorea s-o vadă cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că era dărîmată. Mai scoase hîrtie din cutie și se tamponă Între picioare, iar cînd hîrtie se dovedi Încă o dată nepătată, se sculă În picioare și sări de cîteva ori să forțeze sîngele să iasă. Dar sînii Începură s-o doară, aproape o Înțepau, din cauza săriturilor și, cînd Îi atinse, Îi simți umflați, Întinși și plini. Luă din nou agenda și numără a treia oară. Poate că făcuse o greșeală cu ultima dată. Nu era nici o greșeală, și ea știa bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
astea, erau considerate cele mai potrivite pentru weekend. Băieții erau În uniformă de luptă: kaki și albastru marin sau orice nuanță intermediară - uniforme ale Poloniei, Norvegiei, Canadei, Australiei și Franței. Ziua era friguroasă. Cerul era atît de alb, că te dureau ochii. Kay și Helen nu mai veniseră la Heath de acum două veri, cînd se duseseră să Înoate În lacul pentru doamne; acum și-l aminteau ca pe un loc luxuriant, verde și Încîntător. De data asta copacii erau goi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asta. Starea i se schimbase din nou. Amărăciunea Îi dispăruse, se scufundase tot atît de repede pe cît apăruse; la urma urmei, dezamăgirea era mult prea copleșitoare pentru a o putea suporta. În schimb, se simțea plină de tandrețe. O durea inima. — Și mie Îmi pare rău, spuse ea cu delicatețe. Presupun că zilele de naștere nu sînt prea vesele pentru cei În cauză, cum sînt pentru cei care le organizează. Helen Își ridică privirea și-i zîmbi destul de trist. — Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mundy se prefăcu imediat că nu observă. Luă o țigară și scoase o cutie de chibrituri. Îi ținu flacăra lui Duncan mai Întîi, apoi o trase spre sine. Fumară o jumătate de minut, În tăcere. Apoi, Duncan depărtă țigara. — Mă dor ochii, zise el. Mă amețește! Simt că leșin! — Te termină! spuse domnul Mundy, chicotind. — SÎnt terminat! zise Duncan. Se dădu pe spate, prefăcîndu-se că leșină. În prezența domnului Mundy era uneori ca un băiețel... Apoi deveni serios. — Dumnezeule, spuse el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
apăru În minte imaginea bucătăriei așa cum o văzuse ultima oară, cu toată harababura și stacojiul de pe pereți și podea... Se ridică repede În capul oaselor. Îi căzu scruml din țigară. Îl Îndepărtă și apoi Își frecă fața care Încă Îl durea, fără să-și ridice privirea. Credeți c-o să mă descurc, după ce-o să ies de-aici, domnule Mundy? Întrebă el Încet. Domnul Mundy mai pufăi o dată. — Bineînțeles că da, spuse el În largul lui. O să ai nevoie de timp să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
distingeau cu ușurință, adică, un arc din tablă ondulată, În jurul căruia erau grămădiți saci cu nisip - asta era intrarea În stația de metrou. CÎnd se apropiară, un bărbat și o fată intrară În grabă; o femeie solidă, pe care o dureau picioarele sau Îi erau Înțepenite, cobora precaută, dar cît putea de repede, treptele. Un școlar țopăia, privind cerul extaziat. Julia Încetini pasul. — Iată-l, deci, spuse ea fără entuziasm. Iată Întoarcerea printre oameni, Îi intrepretă Helen vorbele, la pălăvrăgeli, agitație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o cutie era un model mare de molar din gips, o secțiune dezvelită pentru a arăta smalțul, pulpa și nervul roșu. Culorile erau palide din cauza luminii. Viv se uită de la un obiect la altul și simți că Încep s-o doară dinții. Domnul Imrie era dentist, și se ocupa de chestia cealaltă În paralel. — Vă rog să luați loc, spuse el. Luă o foaie de hîrtie și o prinse de o tăblie. Avea ochelari cu rame grele și, pentru a vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
amendat cu o liră pentru aprinderea unei lumini, și nu uitase. Raza lanternei se plimba nebunește prin Încăpere. Ea Îl văzu cum umblă și se lovește cu capul de marginea unei uși. — Isuse! — Ești bine? — Ce crezi? La naiba! Mă doare ca dracu’! Își frecă fruntea și continuă să umble cu mai mare atenție. CÎnd Începu să vorbească, vocea Îi era Înfundată. — Aici e dormitorul. Toaleta trebuie să fie undeva dincolo, cred... Auzi un alt pocnet cînd Își lovi capul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și-i netezi părul și-o sărută. — Nu mai plînge, Viv. — Mă simt atît de Îngrozitor! — Știu. Nu, nu știi. Aș prefera să fiu moartă. — Să nu mai spui asta. GÎndește-te cum m-aș simți eu, dac-ai fi. Te doare? — Da. El Își coborî vocea. — A fost oribil, nu-i așa? Ea Încuviință. El Întinse mîna, punîndu-i-o pe stomac. Ea tresări, la Început. Dar căldura și greutatea palmei și degetelor lui erau liniștitoare. Își puse mîinile deasupra și le ținu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Niciodată nu stătuseră atît de mult Împreună fără să facă dragoste. Apoi, la zece și jumătate, Viv tresări brusc, făcîndu-l pe Reggie să sară. — Ce s-a Întîmplat? spuse el, uitîndu-se În sus, spre ea. — Ce? zise ea dezorientată. — Te doare? — Ce? El se sculă În picioare. — Ești albă ca varul. N-o să ți se facă rău, nu-i așa? Ea se simțea ciudat. — Nu știu. Ar trebui să mă duc la baie din nou, cred. Încercă să se ridice. — Dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se apropie de perete, iar Fraser se Întinse lîngă el și stătu nemișcat. Nu-și vorbeau. Dar, ori de cîte ori cădea o bombă sau se pornea răpăitul antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe care Îl doare ceva și este lovit și Îmbrîncit. Curînd, Duncan se trezi că se Încordează și el, dar nu de frică, ci prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi clănțăneau dinții. Îmi pare rău, Pearce. — N-ai de ce să-ți pară rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o să te Înscrii ca animator? — N-am luat-o În serios, rîse el cu poftă. E la fel de rău ca orice alt lucru. Să stai Într-o cameră și să-ți debitezi piesa În fața străinilor? De ce să fac așa ceva? Ce-i doare pe alții, dacă eu nu mă duc să lupt? Oricum, adăugă el, nenorocitul de taică-meu m-ar omorî. Atunci ce vrei să faci? Alec Își duse mîna la gură și Începu să-și muște iar degetele. — Nu-ți dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
plan admirabil, domnule Holmes, zise Duncan prostește, dar cu o eroare fundamentală. Tata nu ține arsenic În casă. — Nu are aresnic? Și numești asta o locuință modernă, bine dotată? Dar otravă pentru șoareci, mă rog? — Nici otravă pentru șoareci. Nu doare de la otravă ca dracu’? — O să doară ca dracu’, prostule, orice am face. N-ar fi un act eroic, dacă n-ar durea. — Chiar și așa... Alec nu mai rîdea. Stătu Întins o clipă și se gîndi, apoi se sculă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
numești asta o locuință modernă, bine dotată? Dar otravă pentru șoareci, mă rog? — Nici otravă pentru șoareci. Nu doare de la otravă ca dracu’? — O să doară ca dracu’, prostule, orice am face. N-ar fi un act eroic, dacă n-ar durea. — Chiar și așa... Alec nu mai rîdea. Stătu Întins o clipă și se gîndi, apoi se sculă În capul oaselor. — Ce-ai zice dacă ne-am Îneca? Întrebă el serios. O să ne vedem viață perindîndu-se iute prin față. Asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dure, nu moi, și pe care trebuia să le pătrunzi și să le tai... — E ascuțit, nu?Alec Își puse degetul pe lamă... apoi și-l retrase repede și-l supse. Dumnezeule! RÎse. E ascuțit ca naiba. N-o să ne doare deloc dacă ne mișcăm suficient de rapid. — Ești sigur? — Bineînțeles că sînt sigur. Așa se ucid animalele, nu-i așa? O s-o fac chiar acum. Tu o să mă urmezi. Te deranjază? Cred c-o să facem puțină mizerie. Să nu fim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Întrebă fata, de parcă nu Înțelegea. Urmă o altă izbitură și ea se chirci din nou. Probabil că simțea loviturile prin moloz. Începu să plîngă. Își frecă fața iar praful de tencuială se Îngroșă cu lacrimi. Kay Îi atinse umărul. — Te doare? Fata scutură capul negînd. — Nu-mi dau seama. Nu cred. Doar că... SÎnt atît de Înspăimîntată. Își acoperi ochii cu palmele și, În cele din urmă, tăcu, rămînÎnd nemișcată. CÎnd Își luă mîinile și vorbi, vocea i se schimbase, părînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
e teamă că nu se poate, de vreme ce-ar putea fi benzină aici. Bineînțeles că nu. O! Oamenii ăia dau iar cu ciocanul. Rămase Înțepenită. Kay urmări și ea scena, Înțepenind la rîndul ei prin empatie. Cred că te doare, spuse ea În cele din urmă. O să vină un doctor. Trebuie să te mai ții Încă puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum spre ele, iar bocancii ei, ca ai lui Kay, făceau scîndurile să trosnească. — Ptiu, drace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/83900_a_85225

Atât de ușor E ușor a scrie versuri când nimica nu te doare. E ușor a lua în cârcă viitoarele păcate ale lumii virtuale. Când ești sănătos și tânăr cu puterea lângă tine poți să îți închipui bine fierea clipei viitoare. E ușor să te prefaci că te doare mâna, capul și să

At?t de u?or by Aurel Avram Stănescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83900_a_85225]
când nimica nu te doare. E ușor a lua în cârcă viitoarele păcate ale lumii virtuale. Când ești sănătos și tânăr cu puterea lângă tine poți să îți închipui bine fierea clipei viitoare. E ușor să te prefaci că te doare mâna, capul și să te cuprindă dorul de-alte vieți păgubitoare.

At?t de u?or by Aurel Avram Stănescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83900_a_85225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/83896_a_85221

și glasul și mila sunt la cheremul tău când nu mai am puteri să îți ating gândirea îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu și sentimentele le-amestec și mă dor... ce-mi pasă, sunt al nimănui ce-mi pasă?

?ntrebare nesf?r?it? by Aurel Avram Stănescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83896_a_85221]