12,743 matches
-
Democrații și - sper - volumele de la Fundații. M’am adresat lui Bibiche, care nu mai e la Fundație și care m’a sfătuit să merg să le cer lui SR mâine la ora 1. Deci mâine voi face ruta ta: Lic[eul] Reg[ina] Maria - Adevărul - Minister - FR. Azi a dat apa de baie caldă; am umplut cada ca tine; am luat o cafea neagră ca să nu mă doboare somnul - azi noapte din pricina enervării drumului, a aventurii cu „mosafirii“ și în primul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pot avea și obiecții. Trebuie să mă crezi că eu nu sînt cîtuși de puțin supărat, cum mi se pare că ești înclinat să crezi. Trebuie să mă crezi apoi că singurul care știe că nota e a ta sînt eu (căci știam pseudonimul) și asta n-am spus-o nimănui din redacție. Ce rost ar avea? Voi publica, negreșit, poezia Elisabetei Isanos „Schit”, și poezia dumitale pe care, recitind-o, o găsesc foarte frumoasă. Spun asta nu din complezență, ci
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lipsă de caracter. Regret că am fost cu el prea bun și prea tolerant. Nu te osteni să scrii despre cartea lui fiindcă nici un elogiu nu-l poate mulțumi. Este de mirare cum am suportat pînă acum infidelitățile și hipertrofiile eului unui asemenea îngîmfat ridicol. Aici multă lume este, pe drept, pornită împotriva lui. Tu ești prea obiectiv și cu dispoziții de observator moralist ca să nu vezi lucrurile în esența lor. Cel care a încercat, într-un chip atît de urît
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mărunt funcționar are preț de o clipă viziunea unei soteriologii crude, în măsură să-i stopeze nu doar incon- tinența discursivă, ci și orice formă de discurs. Însă meca- nismul lui „simț enorm și văz monstruos” camuflează o criză a eului locutor, discursul devenind expresia aproape fizică a unei intemperanțe care-și caută antidotul într-o ficțiune violentă. Mărit, acest ridiculus mus relevă poten- țialul de violență și anarhie existent în subiectul pașnic al societăților democratice asemeni unei gene recesive care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
timpurilor Îndepărtate era obiectivă și era anonimă, numele creatorilor nu erau considerate importante (și care ar putea fi pentru noi avantajul să știm cine a conceput Sfinxul sau cine a ridicat Mont St. Michel?!). Ei nu lucrau ca să-și satisfacă eul lor, ci participau la ceva mai profund și mai vast decât persoana sau orgoliul individual. În civilizațiile vechi, arta era dedicată acestei viziuni. În teatru, mostre de artă obiectivă sunt misterele medievale, miracolele și procesiunile religioase, din care s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o identific cu ușurință cu o alee dintre tinerii stejari ornamentali din parcul moșiei noastre Vira, din fosta provincie St. Petersburg, din Rusia. Într-adevăr, de pe culmea timpului Îndepărtat, izolată și aproape nelocuită, pe care mă aflu acum, văd diminutivul eului meu sărbătorind, În acea zi de august a anului 1903, nașterea vieții conștiente. Ființa care mă ținea de mâna stângă și ființa care mă ținea de mâna dreaptă fuseseră poate amândouă prezente, și mai Înainte, În vaga mea lume de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un moment nedeterminat strivisem un țânțar ghiftuit, prin gestul inconștient de a-mi propti obrazul de pumn. Dar am văzut mai mult de-atât. Privindu-mă În ochi, am avut senzația șocantă de a descoperi doar niște resturi ale eului meu obișnuit, rămășițele unei identități evaporate, pe care cu un mare efort al rațiunii am reușit s-o adun din nou În oglindă. Capitolul 12 1 Când am Întâlnit-o prima dată pe Tamara - ca să-i dau un nume de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!... Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia! Ne-ați apărat! Și ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă? Dar eu?... Eu ce să fac acuma?!... Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram... eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare... Ridică fruntea de pe masă... Clipește buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își șterge cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este obsedată de ideea morții. Iar aici, brusc, asemănările se întrerup. În Clopotul scufundat i se atribuie morții blândețea unui capăt de oboseală, pe când în După-amiaza de sâmbătă este simțită, cum e firesc să fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate dobândi în cele două cărți semnificative opuse: într-un caz moartea cu fața la perete, cu spatele la lume, înseamnă cea mai deplină și mai odihnitoare ștergere de sine; în celălalt, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cuvenită, o pietricică (nu știu cât de prețioasă). Argumentului meu i-aș putea spune argumentul mirării. În După-amiaza de sâmbătă am evocat cum, în nopțile de insomnie, când rămân singur-singurel cu mine însumi, când reușesc să-mi identific și să-mi capturez eul meu cel mai profund, un fel de „ochi magic” al ființei, ideea că acesta ar putea să dispară mi se pare imposibilă, absurdă; și atunci gândul că aș putea să mor mai mult mă miră decât mă sperie; într-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ființei, ideea că acesta ar putea să dispară mi se pare imposibilă, absurdă; și atunci gândul că aș putea să mor mai mult mă miră decât mă sperie; într-atât de cert mi se pare că eu ca eu, dar eul acela nu poate să piară: e indestructibil, inextingibil. * În povestirea Rața, de Varlam Șalamov, un biet deținut, foarte aproape de capătul puterilor și îndeletnicindu-se cu o treabă pe care n-o mai făcuse niciodată, încearcă să vâneze, înarmat cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi un subtil instrument muzical. Artur (Lundkvist) a fost înmormântat în a treia zi de Crăciun. Boni (Herlin) a venit cu flautul lui, cântând din Mozart, dar tremurând din toate încheieturile corpului. Emoția este cauza transmiterii emoțiilor mari. Ea, emoția eului mic, trebuie subordonată emoției mari. Degeaba i-am explicat lui Boni tehnica acceptării micii emoții, care dispare exact în momentul în care atenția noastră se fixează pe ceva esențial. Îi lipsește exercițiul în fața publicului. În Suedia, deși e o țară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
niște băieți frumoși, cu pielea plină de puf, exact ca piersicile. În aceeași zi am primit de la draga de Marta (Petreu) revista superbă Apostrof, cu desenele mele! Oare ele să fie acei „băieți frumoși” din vis? Cam așa ar tălmăci eul meu înalt desenele. Am citit din nou despre regina Cristina, care a dat cu piciorul tronului regal, plecând în Italia, convertindu-se la catolicism și trăind „liber” cu un cardinal, trăind după pofta inimii și scriind ce-i trecea prin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
exces. Dar excesul naște reacții adverse. De aceea, cred că revenirea la tradiție implică o strategie, pe măsura unei teme de o importanță fundamentală. Sacralitatea este anulată de orice șmecherie birocratică. Dar Sacralitatea respinge demagogia, nu tolerează metafizica falsă. Aici, eul primar mi se pare mai ușor de regăsit prin sinceritate. În Bucovina, Dumnezeu pare a fi întârziat printre oameni. * Am asistat ieri la un fapt cu totul deosebit. Când am luat "în primire", printre bolnavi am găsit o fată, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a inoculat lui Labiș răzvrătirea contra oricărui conformism. Nu-i de mirare că tocmai în perioada ieșeană Labiș a tradus din Nicolaus Lenau și François Villon ale căror opere, atât de diferite, pentru dânsul nu reprezentau decât ipostaze ale propriului eu. Încă de pe atunci se trezise acel „spirit al adâncurilor” de care va vorbi Labiș în „Lupta cu inerția”. În ton livresc am spune că, sub influența unui mentor ca Ghiță Mărgărit, Labiș trăia concomitent o eminesciană stare de „înger și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
perspicacitatea lor. Câmpul interpretărilor este nelimitat, în funcție de agenții ce le declanșează (pp. 25-29). Absența unor tulburări grave ale vieții intelectuale ori afective constituie trăsătura distinctivă. Cei doi psihiatri semnalează o stare mintală specială pe care o numesc "hipertrofie/ hiperestezie a eului" (p. 48). Interpretarea falsă apare exagerată, extravagantă, dar rareori absurdă; judecățile rămân în limitele sensibilului, aprecierile se păstrează juste. Vivacitatea inteligenței se manifestă mai ales întru apărarea convingerilor delirante. Relațiile afective rămân în bună măsură normale, dar subiecții devin foarte
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de mână și istoria tipărită a cazului pot lua locul cunoașterii directe a pacientului" (1959: 387-388). Urmează o teorie a paranoiei ca retragere a libidoului din lumea externă, argumentându-se că, atunci când libidoul se retrage din obiectele externe și exacerbează eul, paranoia generează o formă arogantă de grandomanie. În paranoia, dezvoltarea sexuală a copilului trece printr-o "fixație", undeva între autoerotism și narcisism. Eseul se încheie cu observația că "nevrozele se nasc din conflictul eului cu impulsul sexual și că variatele
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
retrage din obiectele externe și exacerbează eul, paranoia generează o formă arogantă de grandomanie. În paranoia, dezvoltarea sexuală a copilului trece printr-o "fixație", undeva între autoerotism și narcisism. Eseul se încheie cu observația că "nevrozele se nasc din conflictul eului cu impulsul sexual și că variatele lor forme păstrează semnele istoriei evolutive a libidoului și eului" (1959: 316). Psihiatrul austriac presupunea că "proiecția" reprezintă principalul mecanism al paranoiei: individul se apără împotriva impulsurilor insuportabile și inacceptabile proiectându-le în afară
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dezvoltarea sexuală a copilului trece printr-o "fixație", undeva între autoerotism și narcisism. Eseul se încheie cu observația că "nevrozele se nasc din conflictul eului cu impulsul sexual și că variatele lor forme păstrează semnele istoriei evolutive a libidoului și eului" (1959: 316). Psihiatrul austriac presupunea că "proiecția" reprezintă principalul mecanism al paranoiei: individul se apără împotriva impulsurilor insuportabile și inacceptabile proiectându-le în afară; în ,,cazul Schreber", se identificau impulsurile homosexuale ca fiind esențiale pentru acest proces. Freud a legat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
individul se apără împotriva impulsurilor insuportabile și inacceptabile proiectându-le în afară; în ,,cazul Schreber", se identificau impulsurile homosexuale ca fiind esențiale pentru acest proces. Freud a legat, de asemenea, paranoia de narcisism, investirea exagerată a energiei psihice în propriul eu, cu consecințe asupra stimei de sine și asupra propriei identități; el sublinia sensibilitatea exacerbată a paranoicilor, care tind să se simtă răniți la cea mai mică provocare, la așteptările lor că vor fi abuzați ori umiliți în orice situație, la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
poate conduce la ideea că valoarea sa nu este niciodată suficient recunoscută) și hiperestezie relațională, care atrage susceptibilitate și o mare vulnerabilitate la contactele sociale și la tendința de autocritică, la interiorizarea dureroasă în fața unor eșecuri. Nu regăsim nici hipertrofierea eului, nici iritabilitatea din alte personalități paranoice. În anumite situații (anxietate, stres, sindrom depresiv) se pot observa anumite trăsături de personalitate tranzitorii și reversibile, legate de starea psihică de moment. Se recomandă (DSM-IV-TR) ca ori de câte ori persoanele cu paranoia prezintă și o
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mediul anume, capabil mai mult sau mai puțin să îl facă mai vulnerabil. Primele identificări eșuează, iar dereglările de personalitate progresează adesea latent până în adolescență. Mecanismele de apărare prevalente în cursul acestui proces de instalare a paranoiei ar fi: divizarea eului, proiecția și refuzul. Maladia poate fi activată de evenimentele dificile ale vieții subiective, pe care izolarea impusă, afectivă și relațională le poate transforma în comportamente agresive, chiar periculoase față de alții sau față de propria persoană, și pot conduce la o stare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mai curând, fenomene complexe, multidimensionale. Metodă paranoică (I) În primul Manifeste du surréalisme (1924), André Breton postula supremația minții asupra materiei și, printr-o interpretare liberă a teoriei freudiene, expresia proceselor de gândire inconștientă, cu un minim de control din partea eului: Suprarealism, subst. Automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau în alt mod, adevărata funcționare a gândirii. Dictare izvorâtă din gând, în absența controlului rațional și dincolo de orice preocupare estetică ori morală. (Breton 1969a: 26
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau în alt mod, adevărata funcționare a gândirii. Dictare izvorâtă din gând, în absența controlului rațional și dincolo de orice preocupare estetică ori morală. (Breton 1969a: 26) Automatismul presupune, deci, coborârea în propriul eu, cultivarea scrisului spontan, ca un mijloc de a exprima lumea necunoscută dinăuntrul ei (inconștientul), conceput ca sursă esențială de inspirație. Permițând hazardului, accidentalului să se manifeste, artistul eliberează actul creației de cenzura raționalității. Produsul artistic astfel obținut ar putea exprima
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Dalí 2005i: 339). La începutul deceniului al patrulea al secolului trecut, fondatorul mișcării suprarealiste vorbea, tot mai insistent, despre o "criză fundamentală a obiectului" artistic, care nu mai este gândit ca un obiect extern fix, ci ca o extensie a eului subiectiv al artistului: În ultimii ani, suprarealismul a stăruit asupra obiectului, cu ochi tot mai lucizi. Numai o asemenea atentă examinare a numeroaselor speculații publice, pe care acest obiect le-a generat (obiectul oniric, obiectul cu funcție simbolică, obiectul real
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]