12,434 matches
-
lumina la capătul tunelului", mulți americani au început să aibă senzația că au fost păcăliți de guvern. În același timp, și guvernul american începea să fie tot mai divizat în ceea ce privea implicarea SUA în război. Fotografia lui Nick Ut, "fetița napalm" , de nouă ani, care a fost victima unui bombardament cu napalm a scandalizat opinia publică din întreaga lume. La 15 aprilie, la New York, în jur de 200 000 de persoane au demonstrat împotriva războiului. În 1966 boxerul Cassius Clay
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
sau nuduri ce exprimă un subtil lirism ca în portretul scriitorului „Gala Galaction”. În acest tablou se observă forme aspre, colțuroase ce sugerează tragicul. Chiar și pe chipurile pure ale copiilor pictați de acesta se întrevede o umbră de tristețe („Fetița pădurarului”, „Cătiușa Lipoveanca” sau „Fetița olandeză”). În picturile înfățișând naturi moarte Tonitza înfățișează obiecte de artă populară și sporește luminozitatea culorilor. Tonitza nu este numai pictor ci și un desăvârșit grafician, profesor pentru elevii săi printre care se număra și
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
subtil lirism ca în portretul scriitorului „Gala Galaction”. În acest tablou se observă forme aspre, colțuroase ce sugerează tragicul. Chiar și pe chipurile pure ale copiilor pictați de acesta se întrevede o umbră de tristețe („Fetița pădurarului”, „Cătiușa Lipoveanca” sau „Fetița olandeză”). În picturile înfățișând naturi moarte Tonitza înfățișează obiecte de artă populară și sporește luminozitatea culorilor. Tonitza nu este numai pictor ci și un desăvârșit grafician, profesor pentru elevii săi printre care se număra și Corneliu Baba. Iosif Iser, un
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Studiind arta populară, acesta își îmbogățește paleta coloristică, renunțând la obișnuitele brunuri și griuri în favoarea unei cromatici pline de puritate. Pe lângă universul rural, Camil Ressu abordează și lumea citadină a intelectualilor și artiștilor, realizând portrete pline de lirism („Portretul de fetiță”, „Terasa Oteteleșeanu”). În prima jumătate a secolului XX sculptura românească va fi marcată de doi mari sculptori, Dimitrie Paciurea și Constantin Brâncuși. Numit și „Luchian al sculpturii românești”, Dimitrie Paciurea aduce o notă de modernism în sculptura românească. Paciurea a
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
a avut loc pe plaja dintre stațiunile Venus și Saturn. Are o relație stabilă de la finalul anului 2007 cu Doru Tinca. Cei doi sunt logodiți și împreună au un băiat pe nume Mihai - Andrei (n. 28 noiembrie 2012) și o fetiță, Alexis Maria (n. 31 mai 2015). Una din influențele majore, din punct de vedere muzical asupra lui Ellie White, a avut-o Whitney Huston, pe care a admirat-o încă din copilărie datorită timbrului vocal deosebit, precum și abilității de a
Ellie White () [Corola-website/Science/312142_a_313471]
-
perianală la vaci și la porci sau miaza prepuțială la un tăuraș. Înainte de apariția acestei parazitoze, "W. magnifica" nu a fost atât de răspândită în România. Primul caz de otomiază a fost descris de R. Blanchard în 1881 la o fetiță din localitatea Câmpulung. Apoi, dr. Neculae Leon a menționat un caz de miază gingivală (abces dentar) la o femeie de 40 de ani, în 1903 și două cazuri de otomiză la doi copii în 1908. Totuși, nu s-a observat
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
facă negoț cu cai, care au fost nimiciți de o molimă, iar o parte a averii a fost dată zestre surorii sale, Maria. Astfel, pentru a urma clasele a VI-a și a VII-a se angajează ca preceptor al fetițelor unui german, proprietar de restaurant în Timișoara, care-i oferă casă și masă. În anul 1866 participă la o serbare cu cântece și recitări, organizată de șirianul Georgiu Crăciunescu, profesor de limba română, recitând poezia "Răsunet" a lui Andrei Mureșanu
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Aici are o legătură cu unul din curteni, poetul Jean François de Saint-Lambert. Émilie rămâne însărcinată, continuă însă să lucreze cu asiduitate la traducerea ""Principiilor..."" lui Newton, asistată de matematicianul Alexis Clairaut. La începutul lunii septembrie 1749 dă naștere unei fetițe, se îmbolnăvește însă de febră puerperală și încetează din viață pe 10 septembrie 1749. Este înmormântată în biserica parohială "Saint-Jacques" din Lunéville. Noțiunea de "om de știință" nu exista în acel timp, dar tocmai acest calificativ o caracteriza pe Émilie
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
de pictorul sevilian Joaquín Bejarano; drept mulțumire, călugării capucini i-au dăruit pânza centrală a palei principale, "Extazul de la Porțiuncula a Sfântului Francisc de Assisi", în prezent conservată la Wallraf-Richartz-Museum din Köln. Murillo este cunoscut și pentru tablourile sale reprezentând fetițe și copii: de la candoarea "Fetițelor cu flori" la realismul viu al copiilor străzii, a pruncilor de țigani și de cerșetori, lucrări ce constituie un interesant și bogat material pentru studiul vieții populare al epocii. După o serie de lucrări dedicate
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]
-
drept mulțumire, călugării capucini i-au dăruit pânza centrală a palei principale, "Extazul de la Porțiuncula a Sfântului Francisc de Assisi", în prezent conservată la Wallraf-Richartz-Museum din Köln. Murillo este cunoscut și pentru tablourile sale reprezentând fetițe și copii: de la candoarea "Fetițelor cu flori" la realismul viu al copiilor străzii, a pruncilor de țigani și de cerșetori, lucrări ce constituie un interesant și bogat material pentru studiul vieții populare al epocii. După o serie de lucrări dedicate parabolei Fiului risipitor, a început
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]
-
șeful Kaleido Stage, o desemnează pe Sora să fie înlocuitoarea persoanei rănite. Merge să își ia costumul și în cabină îl vede pe Fool, Spiritul Scenei, însă crede că are halucinații. Pe scenă e neîndemânatică și, la auzul încurajărilor unei fetițe, se hotărăște să facă cel mai uimitor spectacol. Acest lucru îi reușește, însă Layla Hamilton e iritată de faptul că Sora făcuse un spectacol jalnic înaintea reprezentației sale uimitoare alături de Yuri Killian, cerându-i să plece. Cu lacrimi în ochi
Sora Naegino () [Corola-website/Science/311797_a_313126]
-
șeful Kaleido Stage, o desemnează pe Sora să fie înlocuitoarea persoanei rănite. Merge să își ia costumul și în cabină îl vede pe Fool, Spiritul Scenei, însă crede că are halucinații. Pe scenă e neîndemânatică și, la auzul încurajărilor unei fetițe, se hotărăște să facă cel mai uimitor spectacol. Acest lucru îi reușește, însă Layla Hamilton e iritată de faptul că Sora făcuse un spectacol jalnic înaintea reprezentației sale uimitoare alături de Yuri Killian, cerându-i să plece. Cu lacrimi în ochi
Sora Naegino () [Corola-website/Science/311797_a_313126]
-
ajuta pe Inuyasha să taie firele principale, care susțin părul controlat de Yura și, cu ajutorul unei săgeți, vă sparge un craniu roșu (slăbiciunea Yurei), distrugand-o. Totodată, Kagome dă dovadă de abilități de comunicare cu spiritele, comunicând cu Mayu, o fetiță ce decedase în urma unui incendiu și al carei spirit a rămas pe Pamant; deoarece Mayu dorea să se răzbune pe mama ei, considerată principala vinovată că a fost lăsată să moară, prin uciderea fratelui ei Satoru, un spirit trubadur numit
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
o parte din boabele Rozarului de Subjugare către demon, reușind să o salveze pe Kagome. În "The Final Act", Kagome se va reîntoarce în Era Feudala și o va reîntâlni pe Rin alături de Kaede, care dorește să o reabiliteze pe fetiță în lumea oamenilor. În urma unei lupte cu Naraku, Kirara va fi otrăvita din cauza miasmei acestuia, iar Kagome și companionii săi vor porni către un sat cunoscut pentru potențialele plante medicinale de care acesta dispune. În momentul când ajung în sat
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
reprezentarea plină de simț al tactilității cum sunt: senzualitatea discretă a gurii, frăgezimea pielii, moliciunea catifelei și strălucirea părului, sunt demne de marii maeștrii. Tonurile luminoase afișate de cromatica veselă, accentuează prospețimea lucrării în ansamblu. Trăsăturile copilăroase și delicate ale fetiței, sunt realizate genial, cu duioșie și sensibilitate. Accentuarea fațetei decorative a lucrării este făcută prin renunțarea la fondul tradițional cu nuanțe terne de brunuri. Mieß abordează în acest caz o suprafață verde oliv care scoate în evidență, magistral, nuanțele de
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
prizonier la Castelul Sant'Angelo. Cele întâmplate pun familia Borgia într-o lumină proastă. În vară, Lucreția se îmbolnăvește de o epidemie de febră ce lovise Ferrara în acea vreme. În 5 septembrie e cuprinsă de convulsii și naște o fetiță moartă. Petrece convalescența la mănăstirea Corpus Dominis. La plecare și la întoarcere este aclamată de popor, iar curtezanii o primesc bine. Faptele războinice a lui Cesare poartă faima familiei la apogeu, insuflând teamă, ceea ce face ca și Lucreția să fie
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
merge des la biserică, ascultă slujbe religioase în timpul meselor. Într-un final aderează celui de-al treilea ordin franciscan împreună cu marchizul de Mantua. Toate acestea nu o împiedică să rămână de mai multe ori însărcinată: în 1515 dă naștere unei fetițe, botezată Eleonora, iar în 1516 unui fiu, Francesco. Numeroasele sarcini alternate cu avorturi nu-i alterează frumusețea, dar îi slăbesc mult sănătatea. Când Leon al X-lea are intenția să atace Ferrara, Alfonso merge la curtea regelui Francisc I al
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
moare fratele său Gioffre, în 1518 mama sa Vannozza dei Cattanei, în 29 martie 1519 moare Francesco Gonzaga. Primăvara lui 1519 este foarte dificilă, fiind din nou însărcinată și foarte obosită, stă la pat. În 14 iunie dă naștere unei fetițe, Isabella Maria, dar ducesa se îmbolnăvește, face septicemie și pentru a-i ușura chinurile i se taie părul. În 22 iunie, dictează o scrisoare către papă în care cere iertarea păcatelor, iar apoi semnează testamentul înaintea soțului. Moare în 24
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
căsătorită, ceea ce îi agravează lui Ludovic poziția în fața Bisericii. În momentul când își afișează favorurile pentru doamna de Montespan, regele o numește pe Louise, care era însărcinată în șase luni, ducesă de Vaujours ca un fel de cadou de adio. Fetița lor, Marie Anne de Bourbon, (născută în 1666) este recunoscută de rege, în mai 1667 și primește titlul de Mademoiselle de Blois. În 2 octombrie 1667 ea dă naștere ultimului fiu, Louis de Bourbon. Împrejurările de acum patru ani se
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
cunoscută ca Lady Dalkeith. Pentru siguranța micuței, regina a decis să plece la Falmouth și apoi să meargă în Franța, pentru a cere ajutor lui Ludovic al XIV-lea pentru soțul său. Ajunsă la Falmouth, regina a fost informată că fetița era bolnavă de convulsii, dar și-a revenit. În 26 iulie Henrietta îl întâlnește pentru prima dată pe tatăl său Carol I al Angliei. Înainte de sosire, regele a dat ordin ca prințesa să fie botezată după riturile Bisericii Anglicane, astfel
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
iar cuplul s-a mutat la castelul Tuileries. Pentru că se căsătorise cu "Monsieur", Henrietta a devenit "Madame, la duchesse d'Orléans". Căsnicia a început bine, iar Filip părea un soț afectuos. La un an după căsătorie, Henrietta dă naștere unei fetițe, Maria Luiza. Paternitatea fetiței a fost pusă la îndoială la curte, unde s-a insinuat că tatăl ar fi Ludovic al XIV-lea sau Ducele de Guise. Henrietta și Ducele de Guise ar fi început o relație la începutul căsniciei
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
mutat la castelul Tuileries. Pentru că se căsătorise cu "Monsieur", Henrietta a devenit "Madame, la duchesse d'Orléans". Căsnicia a început bine, iar Filip părea un soț afectuos. La un an după căsătorie, Henrietta dă naștere unei fetițe, Maria Luiza. Paternitatea fetiței a fost pusă la îndoială la curte, unde s-a insinuat că tatăl ar fi Ludovic al XIV-lea sau Ducele de Guise. Henrietta și Ducele de Guise ar fi început o relație la începutul căsniciei, chiar dacă Guise fusese unul
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
al XIV-lea se îndrăgostește. În 1664 dă naștere unui fiu, ducele de Valois, care va muri de convulsii în 1666, după ce fusese botezat cu câteva ore mai devreme. Pierderea fiului a îndurerat-o profund pe Henrietta. Dă naștere unei fetițe moarte în 1665, iar în 1669 naște o fetiță care a fost botezată Anne Marie în 1670. Henrietta a fost apreciată pentru cultura sa, iar corespondența ei cu Moliere, Racine, La Fontaine, Bussy-Rabutin este notabilă. Ea fost cea care a
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
unui fiu, ducele de Valois, care va muri de convulsii în 1666, după ce fusese botezat cu câteva ore mai devreme. Pierderea fiului a îndurerat-o profund pe Henrietta. Dă naștere unei fetițe moarte în 1665, iar în 1669 naște o fetiță care a fost botezată Anne Marie în 1670. Henrietta a fost apreciată pentru cultura sa, iar corespondența ei cu Moliere, Racine, La Fontaine, Bussy-Rabutin este notabilă. Ea fost cea care a creat grădina de apă la Palais-Royal. A acumulat o
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
ca și sergent comandant major al 35th Signal Brigade din XVIII Airborne Corps în Armata de uscat a Statelor Unite ale Americii. S-a căsătorit cu Juanita Vanoy, în septembrie 1989, și au avut doi băieți Jeffrey Michael and Marcus James și o fetiță Jsmine. Jordan și Vanoy au depus actele pentru divorț în 4 ianuarie 2002 invocând diferențe ireconciliabile, dar reconciliabile puțin după. Au divorțat iarăși , obținând o decizie finală de dizolvare a mariajului în 29 decembrie 2006, comentând ca decizia afost „mutuală
Michael Jordan () [Corola-website/Science/312853_a_314182]