14,023 matches
-
Le admiram cultura, atât materială, cît și spirituală, erau ordonați, harnici, disciplinați. În toate contactele mele cu ei nu m-am simțit niciodată în inferioritate, dimpotrivă, cum se spune "le-am dat clase" la toate capitolele meserie, cultură, ținută. Poate greșesc, poate sunt subiectiv, dar din punct de vedere sufletesc și spiritual românii sunt mai bine înzestrați "biologic" și de istorie, mai calzi, mai omenoși, mai complecși, mai "pe fază" în toate cele decât "confrații" de "dincolo".(E adevărat că genele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
relație veche și plin) de semnificații”. Nelson Rockefeller, măi Îndesat și mai mic de statur) decât credeam, a traversat salonul că s) dea mâna cu mine. M) confundase cu altcineva - pe la jum)tatea drumului și-a dat seama c) a greșit, dar era prea târziu s) se mai Întoarc). Ne-am strâns mâna În fug), am spus În șoapt) neînsemnatul meu nume și vicepreședintele a plecat s) g)seasc) o persoan) mai important). Această m-a f)cut s) Înțeleg ce
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
proclamația revolt)toare privind Înrolarea studenților, afacerea Dreyfus, situația din Șerbia, ororile bolilor și morților celor care lucreaz) În minele de mercur ale companiei Auerbach... Nu Înțeleg cum poate omenirea s) tr)iasc) așa În continuare, În mijlocul atâtor groz)vii”. Greșim oare dac) gândim c) groz)viile din zilele noastre sunt cu mult mai mari? Ziarele din dimineața asta menționeaz) c) nou) oameni au fost g)siți morți Într-un șanț În Argentina - legați la ochi și Împușcați În cap; c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și iordaniene. Intenționeaz) el s) le și p)streze? În 1939, Anglia și Franța intraser) În r)zboi cu Germania nazist) pentru c) nu au putut accepta expansionismul acesteia, politica ei de cuceriri teritoriale și anex)ri. Ceea ce a fost greșit În cazul Germaniei nu poate fi corect În cazul Israelului. Comparația poate p)rea dur) și Lamm nu merge atât de departe Încât s) pun) semnul egalit)ții Între Israel și Germania nazist). Ceea ce susține el este c) Israelul a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a r)zboiului civil a Încercat s) atenueze impresia c) ar fi avut loc o invazie sirian). „Am pecetluit soarta Libanului cu mâinile noastre”, Îl citeaz) Jerusalem Post. Profesorul Ne’eman acuz) totodat) guvernul pentru c) a l)sat „impresia greșit)” c) a fost „salvat În 1973 de podul aerian american. Este prea târziu s) se mai corecteze aceast) impresie. Dar nu prea târziu că s) sc)p)m de dependență noastr) fâț) de armele Statelor Unite; iar o Întrerupere a livr
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
amintiri foarte plăcute din astfel de locuri. Mulți cântăreți sunt la fel de pasionați să se miște, să danseze, să joace ca niște actori și acest chef de a juca Îi ajuta și să cânte mai bine și mai nuanțat. Regia modernă greșește și În teatru, și În operă atunci când, din teamă că „mesajul“ regizorului nu ajunge În sală, subliniază și resubliniază la nesfârșit ideile. E nevoie de o sugestie rapidă a desenului - o mișcare fluidă -, nu de acest impact greoi. Ce contează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de nedescris. Era În special panicat să nu-și uite textul atunci când Îl Încolțeau Cherubino, ca un spiriduș pe patine cu rotile, Împreună cu Figaro și acoliții lui, alunecând și patinând și ei din toate direcțiile ca să-l prindă pe picior greșit În turbionul acțiunii „zilei nebune“. Dar ce mândru era În clipa când trebuia să-și schimbe costumul În fața spectatorilor, să-și pună peruca și să se deghizeze pentru balul mascat! Acolo era sigur pe el. Își inventase niște pași de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vedeam motive de Împotrivire. Dar nu prevăzusem că această inocentă fițuică va provoca sfârșitul carierei mele la Opera din Los Angeles. Directorul instituției, după ce a depistat În ziar simpatia mea aeriană față de gazetarul local, mi-a declarat furibund că am greșit „dând mâna cu dușmanul, care Încearcă de treizeci de ani să submineze Opera din L.A.“. De unde să știu ce urgii provoacă o mică glumă scrisă ca să treacă timpul În zbor?! Câțiva ani mai târziu, Lucia creată la Chicago și plimbată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
erau talentați și cu palmaresuri impresionante. Sunt convins acum că Hamlet e un excelent proiect pentru un centru de creație, unde ai timp să experimentezi Împreună cu actorii În condiții de laborator, unde totul poate fi testat, unde ai voie să greșești și să reîncepi. În cele cinci săptămâni de repetiții la Public nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar la Început entuziasmul m-a orbit și m-a făcut să cred În acest miraj. Note din tunel Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu investigația. Când regizez pentru un public de 4.000 de spectatori, nu pot să-mi permit să experimentez, condițiile contractului Îmi interzic să-mi asum riscuri. Într-o clasă cu studenții sau Într-un atelier pot să Încerc, să greșesc, să abandonez și să reiau totul de la capăt - acest ritm pare natural când mă simt protejat de atmosfera intimă a cercetării, dar, când mă aflu expus public, În special În marile instituții, sunt nevoit să „livrez“. Aceste limite și frustrări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a dat informații prețioase despre istoria familiei noastre. Ambele mele surori m-au mustrat furioase pentru felul În care am relatat călătoria noastră la Biarritz (Începută În Capitolul 7) și bombardându-mă cu detalii precise, m-au convins că am greșit omițându-le („cu doici și mătuși“!). Ceea ce n-am reușit Încă să refac, din lipsa unor documente specifice, am preferat acum să elimin pentru a păstra adevărul general. Pe de altă parte, a ieșit la iveală și a fost inclusă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte normale. Chestiunea a intrat În discuție Într-o zi din al șaptelea an de viață al meu, când construiam un turn folosind o grămadă din vechile cuburi ce reprezentau alfabetul. I-am spus ca din Întâmplare că toate erau greșit colorate. Am descoperit apoi că unele dintre literele ei aveau aceeași nuanță cu ale mele și că, pe lângă asta, notele muzicale aveau asupra ei efecte optice. Mie nu-mi evocau absolut nici un cromatism. Îmi pare rău că trebuie s-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai lumii, Împrăștiați-vă! Vechile cărți greșesc. Lumea a fost creată Într-o duminică. 2 Pe parcursul anilor primei copilării a băiatului nostru, În Germania lui Hitler și În Franța lui Maginot, am fost mai (aproape constant) strâmtorați, dar am avut prieteni minunați care au avut grijă să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ma ajutat, și a suferit alături de mine Predoslovie " Fraților cetitori, să vă îndemnați a ceti aiastă "samă de cuvinte"... Și, să nu gândiți că sunt basne... fost-au scrise în inima mea... au poate, pe ici pe colo, să fi greșit condeiul meu... ce precum s-au 'tâmplat, cu adevăr s-au scris toate... Deci, cine le va ceti și le va crede, bine va fi; iară cine nu le va crede, iarăși bine va fi; cine cum îi va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ieri. Icoana lui Ștefan am purtat-o ani și ani și, tot jucându-mă cu "peana", căutând să aflu ce-o fi dincolo de cuvânt și dincolo de istorie, m-am pomenit "romancier fără voie" pentru care cer iertare "de-o fi greșit, pe ici pe colo, condeiul meu." Ștefan cel Mare a fost omul providențial pentru Moldova, pentru veacul său, pentru istoria noastră și chiar pentru Europa Timpului său. A fost un erou, o personalitate fantastică; el, alături de Mihai Viteazul cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfrânt, dacă lupți până la moarte". De fapt, era o sinucidere deghizată, glorioasă însă, ce-i salva onoarea, demnitatea, rămânând în viitorime un Ștefan Voievod neînfrânt, cu aureolă de martir, ce-i satisfăcea și orgoliul, mândria nemăsurată ce-l făcuse să greșească nu o dată în viață... "Da!... dar Moldova cui o las?!!..." Să... să lupte!... Dar cum? Cu cine? E singur... Singur... Ce să aleagă? A trăi... a muri? A lupta... a capitula?... Îl frământă tragica dilemă: A fi... sau a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au părăsit... Și eu sunt singur: un om în pustie... Dar pustiul meu e în mine... Și cui să-mi spun amarul? Sihastre... Rogu-te, primește-mi spovada. Voi să-ți ascult povața... Să-mi strig păcatele! Pentru ce-am greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l vede, nu-l aude. De trei zile și trei nopți rătăcesc nebun, bat munții, îmi zdrobesc genunchii pe stânci, gonesc încolțit de gânduri! Mă dau de ceasul morții! Încerc să înțeleg: cum a fost cu putință!? Cum?! Unde am greșit? Pentru ce am făcut tot ce-am făcut?! Pentru ce n-am făcut tot ce-ar fi trebuit să fac?! Pentru ce nu pot să las totul, baltă... și... și să mă duc dracului, unde-oi vedea cu ochii!... Niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fi cu stea în frunte... Și încă ce străluce! îi ține isonul Mihail. Strălucită a fost chibzuiala de luptă a Măriei sale, întărește Stanciu. "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului." "Strălucită" și nu prea. Numai eu știu unde am greșit. Se putea și mai bine. În război și în dragoste, toate mijloacele sunt îngăduite ca să birui... Și orice greșeală se plătește... Mai bine decât atâta?! se minunează Vlaicu. Știu! Constantinopolul! răbufnește Șendrea dând de dușcă clondirul. Ștefan se dezlănțuie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai?! Fantastic! Ați auzit, boieri dumneavoastră?! Boier! Mare boier! Și n-are! Mare spătar! Și n-are! Unde s-a mai pomenit?! Boier și să n-aibă?! Stanciu mormăie în barbă, destul de tare, ca să audă și Vodă: Boier borât... Cine greșește?... Căpătuiește-te și tu, băiete, ca tot omul! Îndeamnă! Apucă! Acu', câtă vreme ești "om mare". Că mâine... nu se știe! Dregătoria-i ca dragostea de-o noapte... Ia și tu învățătură de la boier Stanciu, de pildă, spune tușind cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chemat și pe mine. Îi puseseși gând rău lui Ștefan... Îți amintești? În chiar ziua în care am sosit la Suceava, s-a cutremurat pământul de s-a surpat turnul Nebuise. A fost, poate, un semn nefast al Destinului... Am greșit oare? o iscodește el pe sub gene. Poate... poate locul meu era în altă parte, undeva unde nu e... Nu mi-am aflat locul niciunde, sunt o dezrădăcinată. Maria! Am glumit, unchiule. Nu, nu-mi pare rău. Unchiule, nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sucești, cum o mai învârtești... Mare hoțoman ești unchiule! Țamblac râde încă, dar se potolește. Apoi, șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan mai păcătuiește. "Numai cine n-a greșit, să arunce piatra"... Dar, cum să spun, ai și tu partea ta de vină. Maria indignată, sare din loc: Eu?! Eu sunt de vină?! E culmea! Eu sunt de vină! El o face... și tot eu sunt de vină! Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da! Și eu trebuie să vă mulțumesc că luptăm împreună. Nu, nu m-ai înțeles, șoptește el cu tristețe privind lung la Maria pe ai cărei obraji se preling lacrimi mute. Trebuia să ți-o spun... Și, de ți-am greșit, te rog să mă ierți. Altfel... altfel n-am putut face. Dacă turcii... Maria zvâcnește capul, își șterge brutal lacrimile cu palmele, aproape pălmuindu-se, cu trufie imperială, rece, ascuțită ca lama unei săbii. În privința iertării, mai am puțin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngăduit unui Domn a face? Și cui are el a da socoteală fără decât numai lui Dumnezeu, propriei conștiințe? Și țării, bineînțeles! Ai vrut să fii "Mare", ai semnat pactul cu Dumnezeu care te-a uns... dar și cu Diavolul... Greșești? Nu poți? Plătești! Și cu capul uneori. "Dreptatea absolută" de care vorbeai e deasupra a toți și a toate. Pe domn toți îl lingușesc, toți îl mint, mai ales când greșește sau spune prostii. E plicticos să ai totdeauna dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeu care te-a uns... dar și cu Diavolul... Greșești? Nu poți? Plătești! Și cu capul uneori. "Dreptatea absolută" de care vorbeai e deasupra a toți și a toate. Pe domn toți îl lingușesc, toți îl mint, mai ales când greșește sau spune prostii. E plicticos să ai totdeauna dreptate. O să-mi cumpăr un măscărici, să aflu adevărul despre mine. Ioane, să nu te prind că mă minți și tu! Îndrăznește, Ioane! Cu riscul de a-ți pierde capul, râde Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]