12,262 matches
-
ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile ar indica și vârsta personajelor: „De mult timp a fost stabilit că numele Ianuarie și Mai simbolizează vârstele incompatibile ale celor două personaje, prin analogie cu lunile anului.”896. Ianuarie mai poate fi asemănat cu zeul Ianus: „Asemenea lui Ianus, zeul roman bicefal frecvent întâlnit în calendarele medievale pentru a simboliza prima lună a anului care privește înapoi la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă a iubirii de dorința sexuală, în atitudinea fără compromis că valoroasă este numai opera geniului, în convingerea că sexualitatea este incompatibilă cu onestitatea, care pretinde genialitate, multe idei ale lui Weininger se acordă cu opiniile pe care le-a exprimat tot timpul Wittgenstein. Gradul de concordanță lasă chiar să se presupună că scrierea lui Weininger, dintre toate cele pe care le-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și aceea a profesoratului, deci a devenirii întru devenire. Și tocmai pentru că profesoratul nu poate ajunge decât rareori la devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia.“ (Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1991, p. 253.) 5 Ray Monk, autorul celei mai ample biografii a lui Ludwig Wittgenstein, atrage atenția asupra a ceea ce numește „polarizare nefericită“ a interesului pentru persoana și pentru opera gânditorului: „Unii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Malcolm că nu ar fi surprins dacă această afirmație s-ar dovedi adevărată. Malcolm i-a replicat că după părerea lui englezii sunt prea cinstiți și civilizați pentru a se preta la așa ceva. Combaterea adversarilor cu asemenea metode ar fi incompatibilă cu „caracterul național“ englez. Această observație l-a înfuriat pe Wittgenstein. Câțiva ani mai târziu, el și-a explicat reacția astfel, într-o scrisoare adresată lui Malcolm: „Ați făcut o remarcă asupra «caracterului național» care m-a șocat prin primitivitatea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a criticii pe care o face Wittgenstein filozofiei sale timpurii cu critica pe care a făcut-o Platon, în dialogul Parmenide, teoriei sale a ideilor este nesatisfăcătoare deoarece Platon, spre deosebire de Wittgenstein, nu ar fi formulat totuși „o teorie filozofică nouă, incompatibilă cu tezele sale anterioare“5. O judecată căreia îi vom atribui o mai mare greutate aparține unor prieteni apropiați. Fostul student și succesorul lui Wittgenstein la catedra din Cambridge, finlandezul Georg Henrik von Wright, în schița biografică pe care a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
caracterul” altor semeni. * „O grupă de oameni În care toți sînt educatori, toți se cred Învățați și toți năzuiesc la putere, se prăpădește.” (Böhtlingk) Înțelepciunea populară a sancționat, prin proverbe, această competiție Între orgolii de aceeași intensitate, sau care sînt incompatibile: „CÎnd sunt două gospodini În casă, podeaua rămîne nemăturată”; „Eu domn, tu domn, cine mai mulge vaca?”; „CÎnd se lovesc două oale se sparg amîndouă” etc. „Cele mai multe rele și le pricinuiesc oamenii singuri.” (Euripide) Este cunoscut, În acest sens, că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
majoritatea elementelor active ale unei societăți își pierde simțul moral și cel spiritual, aceasta conduce fără îndoială la decăderea completă a acelei națiuni. Căderea Greciei antice, de pildă, a fost precedată de un fenomen analog. Renunțarea la activitatea spirituală este incompatibilă cu reușita vieții. în practică, activitățile morale și religioase sunt legate între ele. Simțul moral dispare inevitabil după dispariția simțului sfințeniei. Omul nu a reușit să construiască - așa cum vroia Socrate - un sistem de morală independent de orice doctrină religioasă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de a fi libere de orice necesitate din afară, astfel încât, înzestrate cu darul vorbirii și cu rațiune, să poată dispune de sine, după cum le este voia. în cele de sus, viața se păstrează pe de-a-ntregul curată, liberă de păcat, incompatibilă cu răul de orice fel. Viața de pe pământ determină însă apariția feluritelor tendințe și predispoziții pătimașe, de care este atins neamul omenesc. Viața Sfintelor Puteri din ceruri este recunoscută de cuvântul inspirat de Dumnezeu ca fiind fără de păcat, liberă de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de simplă, încât nu mai ai nevoie să o înveți ca să te slujești de ea. Mulți își văd de treburile lor obișnuite repetând această rugăciune. Nici munca în gospodărie, nici munca la câmp, nici munca în uzină, nu sunt incompatibile cu ea. O putem rosti oriunde, deși este mai greu să împletești și ocupațiile intelectuale cu această rugăciune. Ea ne păzește de multe gânduri și cuvinte deșarte sau lipsite de iubire. Sfințește munca și raporturile zilnice. După câtva timp, cuvintele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
opuse, stări de spirit încordate ale subiecților interacțiunii. Totodată, relațiile conflictuale mai pot exprima: • o contradicție apărută între oameni în legătură cu rezolvarea unor probleme de viață socială și/sau personală; • o luptă psihologică a unor participanți cu scopuri, interese sau trebuințe incompatibile: • o bătălie, o confruntare de durată, adâncă, distrugătoare; • o tulburare emoțională generată de ciocnirea unor impulsuri opuse sau de incapacitatea de a concilia porniri contradictorii într-o manieră realistă, cumpătată, controlată. Așadar, raporturile conflictuale presupun potrivit lui I. Oglev și Vl
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ale celorlalte persoane implicate. Un mod eficient și onest de rezolvarea conflictelor constă în situația ca părțile să-și cerceteze cu atenție care sunt nevoile și interesele lor fundamentale. În cele mai multe raporturi conflictuale, pozițiile pe care se situează părțile sunt incompatibile. Dar, de regulă, oamenii au nevoi și interese fundamentale care pot fi satisfăcute. De aceea, atunci când încercăm să ne rezolvăm relațiile conflictuale, este recomandabil să vizăm prioritar și constant trebuințele și interesele de bază ale celor implicați. Avem cu toții nevoi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
comunități etc. poate lua forma conflictului sau a competiției. Cum am văzut, conflictul este o opoziție deschisă, o luptă între indivizi, grupuri sociale (mai mari sau mai mici) care au nevoi și interese economice, financiare, politice, religioase, etnice, rasiale etc. incompatibile sau divergente și care produc efecte negative asupra interacțiunii sociale date. În definirea conflictului trec predilect în prim-plan aspectele motivaționale divergente. Însă în multe cazuri, aceste divergențe nu sunt neapărat reale, ci doar percepute. Am încercat să arătăm că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe măsura așteptărilor noastre, înseamnă a-l încuraja pe calea lui, chiar dacă aceasta nu este și a noastră, continuând bineînțeles să ne respectăm și să ne exprimăm propriile nevoi" (p. 154). Dragostea nu poate fi separată de respect. Ea este incompatibilă cu umilirea. Respectul nu se impune ca o datorie morală, ci se conturează ca o mișcare interioară spontană care însoțește iubirea. Acesta aduce cu sine stima, considerația, deferența. Ca mod de comportament, respectul implică "reținere, suspendarea actului insolent sau blasfemitoriu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
traduce prin manifestarea unei pasiuni surprinzătoare sau transformatoare, care Îl va obliga pe subiect să se lase pe deplin În voia sentimentelor sale. În cazul unui artist, este vorba despre o schimbare a modului de exprimare artistică (cele două fiind incompatibile). La o persoană deja implicată Într-o relație, tranzitul se va răsfrânge, asupra modului de viață. Sens: Un anumit aspect - dar are? - al vieții afective ar putea evolua: trebuie să identificăm acel aspect. Capcană: Să te lași pradă tuturor exceselor
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
privind informațiile, care definesc obligațiile și responsabilitățile privind prelucrarea datelor personale. În acest sens, la nivel european, se consideră că informațiile pot fi folosite numai în măsura în care corespund scopului pentru care au fost colectate. Acest lucru presupune limitarea utilizărilor complementare și incompatibile. Directiva Europeană impune specificarea atât a scopurilor pentru care pot fi colectate datele, cât și a limitelor de incompatibilitate, cu alte cuvinte se solicită ca datele personale să fie „colectate pentru scopuri specificate, explicite și legitime” și „să nu poată
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
care pot fi colectate datele, cât și a limitelor de incompatibilitate, cu alte cuvinte se solicită ca datele personale să fie „colectate pentru scopuri specificate, explicite și legitime” și „să nu poată fi prelucrate într-o manieră care să fie incompatibilă cu aceste scopuri”. O altă componentă pe care se bazează bunele practici exclude colectarea informațiilor personale care nu sunt necesare prelucrărilor. Organizațiile se văd nevoite să-și minimizeze volumul datelor de colectat și să se rezume numai la cele care
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
sunt neapărat clare și că ele nu pot fi exprimate cu ușurință. Un sistem nu este neapărat transparent. De multe ori, trebuie dedus din comportamente și acțiuni. Mai mult, valorile aceluiași actor pot fi în contradicție, împingându-l către scopuri incompatibile. Tensiunea poate fi ascunsă dacă actorul nu este conștient de această incoerență, dar în chestiuni cruciale contradicția descoperită poate provoca pro-bleme de conștiință, o criză, anomia. O altă formă de contradicție survine atunci când acțiunile și comportamentele dezmint valorile. Criminalii subscriu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
emiți judecăți care ar putea să îl lezeze pe celălalt, să îl pună în inferioritate, să îl atingă în onoarea sau demnitatea lui. La prima vedere, această prescripție pare perfect acceptabilă, deși, la o analiză mai atentă, descoperim că este incompatibilă cu libertatea de expesie. De unde vine și întrebarea: toate judecățile de valoare sunt legitime? Putem spune orice, oricui? Unii se revoltă împotriva cenzurii pornografiei. Alții revendică dreptul de a blasfemia. Câteva sute de artiști, marea majoritate francezi, au semnat un
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
punct de vedere psihodinamic, se consideră că în procesul de formare a delirului intervine și un mecanism proiectiv, dar diferit de cel din cazul nevrozelor. De fapt este vorba despre o încărcare a individului cu trăiri ideo-afective cu un conținut incompatibil unor relații concordante dintre bolnav și lume. Aceasta duce la „ruptura” dintre bolnav și realitate, la un conflict sau chiar la o stare de contradicție permanentă. În evoluția și constituirea delirului, se înregistrează câteva etape și anume: a) percepția delirantă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lasă măcar în parte cercetată și gîndită". Răspunsul lui Einstein, care consideră lumea un dat exterior de cercetat, este, fără nici o ambiguitate, realist. Faptul că nu aderă și nu poate crede în mecanica cuantică vine din faptul că aceasta este incompatibilă cu principiul de bază al concepției tradiționale a fizicii care stipulează că o teorie trebuie să reprezinte o realitate în spațiu și în timp. Pentru Einstein, fizica trebuie să furnizeze o imagine a realității fizice: particulele sunt, trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru depășirea vitezei legale poate dura numai până când agentul de circulație dispare din raza vizuală. De ce majoritatea infractorilor ajung la închisoare de mai multe ori de-a lungul vieții? Este evident că închisoarea nu stopează definitiv activitatea infracțională. Atunci când comportamentele incompatibile cu activitatea infracțională nu sunt stimulate, este de așteptat ca vechiul comportament să revină la scurt timp după ce s-a ajuns într-un mediu în care nu există o amenințare imediată cu pedeapsa ori sancțiunea. Pedeapsa și penalizarea nu rezolvă
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
zilnică a condiționării întăririi pozitive. Competiția pentru întărirea pozitivă Atunci când există prea puțină întărire, oamenii se vor lua la întrecere unii cu alții pentru a o obține. Competiția pentru stimulente semnificative și recompense, financiare ori sociale, poate genera un comportament incompatibil cu atmosfera de lucru a echipei pe care cele mai multe firme încearcă să o promoveze. Întărirea ocazională promovează acel tip de comportamente „politice” cu care suntem cu toții familiarizați: acuzarea altora, disculparea și chiar sabotarea inițiativelor altora. Oamenii nu ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
se poate concepe un stadiu al limbii ca sistem și în ce măsură se poate stabili că modificările din limbă afectează acest sistem. Din acest motiv, limba ca sistem și limba ca dezvoltare sau sistem lingvistic și schimbare lingvistică nu realizează opoziții incompatibile, ci sînt fenomene solidare 163. Concretizarea limbii prin actualizarea funcțiilor ei se face în vorbire, iar vorbirea este un act individual, atît prin faptul că reprezintă activitatea unui individ, cît și prin faptul că această activitate se produce într-un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă a iubirii de dorința sexuală, în atitudinea fără compromis că valoroasă este numai opera geniului, în convingerea că sexualitatea este incompatibilă cu onestitatea, care pretinde genialitate, multe idei ale lui Weininger se acordă cu opiniile pe care le-a exprimat tot timpul Wittgenstein. Gradul de concordanță lasă chiar să se presupună că scrierea lui Weininger, dintre toate cele pe care le-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
simultan în condiția creativității, deci a devenirii întru ființă pe plan spiritual, și aceea a profesoratului, deci a devenirii întru devenire. Și tocmai pentru că profesoratul nu poate ajunge decât rareori la devenirea întru ființă, s-a spus că el este incompatibil cu filozofia.“ (Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1991, p. 253.) 5 Ray Monk, autorul celei mai ample biografii a lui Ludwig Wittgenstein, atrage atenția asupra a ceea ce numește „polarizare nefericită“ a interesului pentru persoana și pentru opera gânditorului: „Unii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]