12,849 matches
-
pe banca aceea și e minunat. Crezi dumneata că eu aș fi putut pleca în occident cu banca aceea în spinare?".) La toate cele se mai adaugă și speranța că răul nu poate continua la nesfârșit și că poate va lumina cândva soarele și pe ulița noastră. Știam de la materialism dialectic faptul că "acumulările cantitative duc la saltul calitativ". Se adunaseră prea multe în cele 4 decenii ale "epocii de aur" și mai devreme sau mai târziu chiar și "mămăliga" trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a dat-o fetei. Se auzea un tren, gâfâind. M-am uitat în zare, să-l văd. Trecea leneș, pe o linie de departe. Când m-am întors, cei doi priveau unul la altul cu o fericire uluitoare, fețele le luminau de bucurie. Fata l-a rugat pe prietenul meu să-i pună în păr floarea de roza canina și fiecare se pierdea în ochii celuilalt. Mi-am spus că așa trebuie să fie în rai și fără nici un motiv, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trasează o dungă luminoasă care separă în două întunericul. Trenurile ocolesc, într-un imens semicerc, întregul câmp, trecând în fuga lor pe lângă o haltă unde sunt salutate de un ceferist cu un fanion în mână. Cantonul, de cărămidă roșie, este luminat, toată noaptea, de o lumină slabă. Ziua, două capre ronțăie arbuștii și tufele din râpele de-a lungul căii ferate care, în fața cantonului, se dublează. Am trecut astăzi prin acele locuri căutându-mi nu știu ce prilej. M-am gândit la viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
clasă însoțită de domnul director, care ne-o prezentase. Era... (nu știu cum să spun, astăzi i-aș spune sexy, dar atunci cuvântul ar fi fost o blasfemie, o insultă). În ora de germană când am văzut-o pe Domnișoara Profesoară, se luminase clasa, parcă răsărise un copac în clasă. Bineînțeles, cu toții (eram numai băieți de 16 ani) ne-am îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie de poezii, ne lăudam cu lamele de ras Gilette pe care, chipurile, le foloseam, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
voie copiilor să se joace cu el, dar, câteodată, ca să mă laud, îl loveam ușor de tot cu un bețișor de lemn sau cu un creion subțire și atunci micul obiect suna atât de cristalin, încât mi se părea că luminează. Se dă un semn sfânt când răsună astfel", ni s-a spus nouă, copiilor, înfiorați de taina care ni se dezvăluia ca un miracol. Cu trecerea anilor, clopoțelul sau păhărelul ne devenise tot mai scump; supraviețuise războaielor, revoluției bolșevice (pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
afectiv față de bolnav. Au fost însă ieri zece ore în care mentalitatea mea de (eventual) dinozaur medical s-a transformat, ieșind la suprafață (cum spun în titlul acestei tablete) partea de poveste. Pentru că sumbra existență a acestor oameni s-a luminat deodată. Fiecare, în felul său, uneori naiv sau ridicol, unii extrem de simplist, pe măsura minții, redusă, alții complicat, un "fel" încurcat în resturi de delir și halucinații, alții expansiv, alții doar trist, pur și simplu trist. Dar fiecare din acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și de luxul banchetelor și al recepțiilor, disprețuindu-i pe acei conduși de un „Provinzial-Lehrer”. Nu auzisem însă niciodată că partidul național-socialist german ar fi condus numai de profesori universitari! În dimineața zilei de 25 Ianuarie, mult înainte de a se lumina, am primit matinala vizită a unui maior-procuror regal și a câtorva agenți și comisari, casa fiind în acest timp înconjurată de un pluton întreg de jandarmi cu baioneta la armă. După o percheziție inutilă, dar destul de amănunțită, scotocind și dormitoarele
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
că dacă neamul românesc nu este sortit pieirii în cumplita învălmășeală a acestui mijloc de veac de prăbușiri apocaliptice, lupta noastră va însemna îndemnul rezistenței viitoare, jertfa noastră va fi pilda altor sacrificii pe altarul neamului și credința noastră va lumina zorii altor vremuri. Vladimir Dumitrescu București 16 Dec. 1944 - 29 Ianuarie 1945 [312] Poezii din închisorile politice Vladimir Dumitrescu Iconoclast Priveam în jur cum unii invocau Destinul, Iar alții lângă mine se rugau, Și-în mine gândurile-și picurau veninul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
figura senină a lui Sadoveanu. Neînsemnat și absent, la un capăt de masă luase loc profesorul Gheorghiu. Luată în parte, fiecare figură din prezidiu era remarcabilă, toate se pierdeau însă într-o penumbră estompată din care doar una singură radia. Luminată de pacea interioară, fața maestrului Sadoveanu avea în jurul capului o aureolă. Alocuțiunile au fost indistincte. Ultimul s-a ridicat să citească rânduri dedicate foștilor dascăli Sadoveanu. Cu o dicție inconfundabilă, a încheiat prin versul lui Horațiu: non omnis moriar... pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un bun documentarist. ȘOIMULEȚ Deși în familia lui Cătălin unul dintre înaintași a fost chiar haiducul Coroi, la înfățișare, băiatul n-avea nimic de bandit. Porecla și-o căpătase într-o excursie, pe vreme de primăvară, când cerul abia se lumina în zori iar cei de la Archeos se îmbarcau în trenul care suia la Bârnova. Abia picat la cerc, Cătălin era în clasa a patra și se remarca prin faptul că, dacă îi arătai un deget, murea de râs. Ușa compartimentului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
har, milă și pace dela Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos, iară din partea Noastră arhierească binecuvântare și creștinescul salut: Hristos a înviat!” Reținem din această predică ideile cele mai reprezentative: „Veniți deci cu toții de luați lumină și vă luminați!...Iubiților! Sfânta Înviere e un fapt real adeverit istoricește și adeverit științificește. Istoricește e dovedit prin martori, cum se dovedește orice fapt [...]. Dar și științificește e explicabil faptul acesta, și în mod simbolic în natură se observă o procedură, care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în orice problemă de studiu. În primul an am locuit la Căminul „M. Eminescu”. Sună frumos. Era în clădirea Filarmonicii. Camerele erau mari și unele cu trecere una în alta. Am dormit în așa-zisul „hipodrom” unde nu se stingea lumina niciodată noaptea, iar prin camera noastră circulau și cei din camera vecină. Totuși, eram mulțumiți că am primit un loc în cămin și că nu trebuia să ne căutăm o gazdă. Învățam în sala de lectură a Bibliotecii Facultății de
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Într-o seară de noiembrie, la o oră târzie, clericul Calabria se reîntorcea acasă după ce a asistat un tânăr grav bolnav. Pe atunci locuia la Verona, în Piazzetta Scalette Rubiani, 5. Era o seară rece și umedă. Strada era slab luminată de flăcările lămpilor pe gaz. A deschis poarta casei și s-a împiedicat într-un pachețel moale. S-a aplecat și a descoperit un copil adormit, încovrigat sub un ghemotoc de cârpe. L-a scos cu ușurință. Acesta s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Urca adesea la San Zeno in Monte pentru a sta de vorbă cu el. Capitolul IX Primii patru pilaștri ai Operei «Isus s-a dus pe munte să se roage și a stat toată noaptea în rugăciune. Când s-a luminat de ziuă, și-a adunat ucenicii: a ales doisprezece dintre ei și le-a dat numele de apostoli» (Lc 6,12-13). Don Luigi Adami Primul colaborator pe care don Calabria l-a ales personal a fost Luigi Adami. Un tânăr
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu e altceva decât o absidă, preludiul unui edificiu maiestuos neterminat, dedicat Sfântului Apostol Iacob. Vila, ogivală cu ramificații gotico-maure, a fost construită de familia Milani și cu acest nume e și cunoscută. În timpul nopții o lumină caldă și liniștită luminează întreg complexul edilitar: o priveliște evanescentă și visătoare spre vârfurile înalte și rare ale chiparoșilor și umbrele compacte ale castanilor de India și cele ale teilor absoarbe chiar și privirea celui mai grăbit automobilist. O vreme localitatea a fost sediul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sunt pedepse aplicate de un Făcător nemilos, ci un instrument de apostolat activ în folosul Bisericii și al sufletelor. - Sufletele și Operele lui Dumnezeu costă. - Oh, suferința! Numai sfânta noastră religie știe să răspundă motivului suferinței. Ea singură știe să lumineze și să pună în adevărata lumină, în lumina suferințelor lui Isus Răscumpărătorul, chinurile noastre, durerile noastre. Ce de fericiți suntem noi pentru că avem spiritul credinței, că ne putem sfinți încercările întregii vieți. În paradis vom înțelege cât de prețioasă e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu putea să-l ducă în India. Vestea a căzut asupra tânărului medic ca o lovitură de buzdugan. Visul pe care îl îndrăgise de atâția ani, i se spărgea în mână asemenea unui balon de săpun. Culorile irizate care îi luminaseră zilele de așteptare s-au stins prăbușindu-se într-o neagră îngrijorare. Dezolatul Riccardi i s-a destăinuit lui don Calabria. Și-a manifestat toată amărăciunea. Și-a descris toate etapele vieții sale, orientate spre acest mare ideal. Don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un Magnificat. «Îi mulțumim Domnului, pentru că a dăruit Bisericii veroneze persoana splendidă și amabilă a lui don Giovanni Calabria! Voind să o analizăm cu atenție ni se pare o prismă cu mai multe fețe; e o lumină interioară care le luminează pe toate: fidelitatea față de Evanghelie. O fidelitate simplă, liniară și robustă, nutrită de abandonare în Providență, de rugăciune intensă, de o iubire obedientă față de Biserică, de slujire necondiționată față de cei mai săraci și de cei mai abandonați. Prin Giovanni Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
principal autor al răsturnării regelui Constantin), apoi contele de Saint-Aulaire, sclipitoare figură a diplomației franceze, care a fost ministru în România și a susținut-o frățește în timpul tragediei retragerii în Moldova, ambasador la Londra, autor al unor cărți de istorie luminate de scînteietoare focuri de artificii spirituale privitoare la Talleyrand, Mazarin, Richelieu etc. Rusia era reprezentată, succesiv, de Prințul Urusov, Domnii N. de Giers și Șcebako, diplomați fini, de valoare inegală, dar ieșiți din același tipar. Atașații lor militari spionau; generalul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care a trebuit să-l apere în fața unei adunări diplomatice pe amiralul Rodvenșcenski 108 în urma incidentului de la Hull109, petrecut chiar la începutul faimosului periplu al flotei din Kronstandt pînă la Tușima era o fire cordială, iar un zîmbet contagios îi lumina mereu figura bărboasă. Fluctuațiile politicii bulgare și pregătirea în secret a alianței tripartite balcanice sub conducerea lui Sazonov făcea, la sosirea mea la Sofia, ca balanța să se încline în favoarea Legației rusești, al cărei șef părea să fie capul corpului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
știam că acesta din urmă avea în buzunar scrisoarea prin care i se lua comandamentul lui Sarrail, a cărui soartă părea pecetluită. Dar acesta a știut să se apere. Prestanța sa plăcută, subliniată de o figură deschisă, pe care o luminau doi ochi de un albastru pătrunzător, i-a atras a priori o primire atentă. Cînd a prezentat cifra soldaților secerați de malaria de pe Vardar, aproape 90%, dacă nu mă înșel, și a arătat, cu documente, cum generalul englez aflat sub
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era destul ca ea să apară pentru a reține admirația și a provoca la întrecere stăruințele celor ce voiau să obțină un cuvînt bun și o privire atentă. Abia trecută de patruzeci de ani, regina strălucea de frumusețea-i binecunoscută, luminată de ochii albaștri ce rivalizau cu safirele de pe diademă și de părul bogat, pe atunci încă de un auriu mat natural. Chiar și numai prin prezență, ea așeza România în prim-planul scenei, aducînd-i în sprijin frumusețea ei și conversația
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
compuse din personalitățile cele mai ilustre sau notorii, popularizate în cursul războiului mondial de gravurile 175 din reviste și ziare. Lîngă greci, conduși de Venizelos, cu legendara-i bonetă de portar de casă mare pe cap, cu fața-i roză luminată de niște ochi vii mișcîndu-se în spatele unor ochelari de farmacist, delegația franceză se prezenta compactă și emanînd o impresie de forță, stînd gata de luptă, cu președintele ei, Millerand, încordat și gata de atac, Barrère, combativ, Berthelot, concentrat și atent
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Foch (urma să moară la scurt timp după aceea, victimă a unui atentat comis de un descreierat), alături de care mergea legănat pe podeaua de scîndură amiralul lord Beatty, celebrul "atacator"176 al flotei germane în bătălia din Iutlanda, mască energică, luminată de un zîmbet larg, cu chipiul lăsat pe o parte, ca un marinar care rupe inimile fetelor la chefuri. Toată această mulțime de vedete locuia în diverse hoteluri luxoase etajate pe coasta muntelui, printre peluze, flori și palmieri. În ziua
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din ordine venite de sus, comoara vocilor lor și că pe căile ferate, trenurile circulau fără întîrziere fără a se mai fura din bagaje. Era o etalare extraordinară a progresului și realizărilor care suprindea ochiul, atrăgînd atenția asupra prim-planului luminat de proiectoare bine dirijate, care lăsau în umbră ceea ce regimul nu avea interes să lase să se vadă. Opoziția era minimă, căci marile voci tăcuseră în Italia, ridicîndu-se doar din exil, vagi, fără ecou în țară, din lipsa unei tribune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]