12,372 matches
-
structural, estetic și tehnic, al acestei propuneri și a altor proiecte similare, de la 20/20 sau Tigrul sibian ale Gianinei Cărbunariu la, să zicem, Capete înfierbîntate sau Sub pămînt ale echipei Michailov-Schwartz). Și, în cele din urmă, substituția dintre țesătura narativă, care îndeobște facilitează receptarea dirijînd-o din particular spre general, și mecanica pseudo-dezbaterii publice, care duce treptat, pas cu pas, către climax: împingînd spre derizoriul absolut însăși miza acestei dezbateri. De aici și excepționala scenă a crizei colective de rîs (și
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
de culegerea ficționalizată de legende urbane din Tigrul sibian, în care realitatea și oniricul ajung să se încalece și să se comenteze reciproc. Aici, în incriminatul Rogvaiv, conflictul se instalează nu în situația dramatică (cîtă vreme nu există un suport narativ propriu-zis) ci între cele două paliere pe care e ordonat subiectul, cel personal, uman, și cel al reprezentației mediatice, care-o ia razna pe măsură ce spectacolul avanzsează. În schimb, în cazul, să zicem, al Capetelor înfierbîntate (Michaela Michailov și David Schwartz
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
schimbă, spațiul social al Văii Jiului fiind evocat printr-un șir succesiv de monoloage culese de pe teren și ordonate aparent aleatoriu, dar care-și conțin fiecare propria atmosferă și propriul crescendo. Tensiunea conflicturală e produsă aici prin recontextualizarea situațională și narativă la care e obligat spectatorul prin intermediul empatizării cu mediatorul-actor, mereu el și mereu altul. Cred, sincer, că procesul de maturizare și absobție socială a teatrului cu implicație socială și politică e bazat, într-o măsură esențială, pe participația textuală a
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
povești și experiențe de viață sau la povești cu care rezonează pentru că aparțin lumii lor, pentru a-și concepe spectacolele. Aceste povești au mai multe roluri: - le dau posibilitatea adolescenților să-și dezvolte creativitatea și expresivitatea, pornind de la un univers narativ care le este familiar și pe care îl pot transmite în cunoștință de cauză; - accentuează rolul poveștii subiective, care poate avea o valoare colectivă, o valoare de reprezentare a unor comunități mai puțin reprezentate. Ascultând poveștile actorilor-adolescenți, spectatorii-adolescenți devin conștienți
Teatrul pedagogiei participative () [Corola-website/Science/295676_a_297005]
-
detaliile lumii din jur, adolescenții învață să perceapă mult mai complex lumea în care trăiesc și să vadă dinamica fiecărui detaliu din jurul lor. Capacitatea observațională pe care poveștile realității o dezvoltă este o sursă fundamentală de creativitate; - creează o pedagogie narativă prin care adolescenții împărtășesc un fond comun de experiențe. Prin schimbul de povești, adolescenții aparțin unei comunități narative care îi transformă într-o microsocietate activă. Pedagogia narativă are un rol formator prin poveștile-experiențe pe care adolescenții le transmit și care
Teatrul pedagogiei participative () [Corola-website/Science/295676_a_297005]
-
dinamica fiecărui detaliu din jurul lor. Capacitatea observațională pe care poveștile realității o dezvoltă este o sursă fundamentală de creativitate; - creează o pedagogie narativă prin care adolescenții împărtășesc un fond comun de experiențe. Prin schimbul de povești, adolescenții aparțin unei comunități narative care îi transformă într-o microsocietate activă. Pedagogia narativă are un rol formator prin poveștile-experiențe pe care adolescenții le transmit și care îi ajută să aibă acces la un tip de învățare subiectivă, empatică. Acest tip de învățare formează adolescenți-pedagogi
Teatrul pedagogiei participative () [Corola-website/Science/295676_a_297005]
-
poveștile realității o dezvoltă este o sursă fundamentală de creativitate; - creează o pedagogie narativă prin care adolescenții împărtășesc un fond comun de experiențe. Prin schimbul de povești, adolescenții aparțin unei comunități narative care îi transformă într-o microsocietate activă. Pedagogia narativă are un rol formator prin poveștile-experiențe pe care adolescenții le transmit și care îi ajută să aibă acces la un tip de învățare subiectivă, empatică. Acest tip de învățare formează adolescenți-pedagogi care fac schimb de informații și experiențe.
Teatrul pedagogiei participative () [Corola-website/Science/295676_a_297005]
-
că am spus să fie ceva, cât de cât să schimbe aerul de aici”. Odată cu trecerea timpului din ce in ce mai putine familii mutate de pe str. Coastei își fac iluzii cu privire la o mutare rapidă din zonă, motiv pentru care nu mai accentuează în narativele lor latura victimizării, ci dimpotrivă, subliniază dorința de a-și îmbunătăți situația locativa. „Dacă aș avea o putere, ce aș putea să fac eu, de exemplu, pentru comunitatea asta. Deci, în primul rând, aș moderniza drumul, căci fără cale de
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
de Paulo Freire O analiză atentă a relației profesor-elev la orice nivel - fie în interiorul, fie în afara școlii - relevă caracterul ei fundamental narativ. Această relație presupune un Subiect narator (profesorul) și obiecte răbdătoare și ascultătoare (elevii). Conținutul, fie că e vorba de valori sau de dimensiuni empirice ale realității, tinde să devină lipsit de viață și să se anchilozeze în timpul procesului narativ. Educația
Pedagogia oprimaților (fragment) () [Corola-website/Science/295692_a_297021]
-
fundamental narativ. Această relație presupune un Subiect narator (profesorul) și obiecte răbdătoare și ascultătoare (elevii). Conținutul, fie că e vorba de valori sau de dimensiuni empirice ale realității, tinde să devină lipsit de viață și să se anchilozeze în timpul procesului narativ. Educația suferă de rău de narațiune. Profesorul vorbește despre realitate ca și cum aceasta ar fi imobilă, compartimentată și previzibilă. Sau divaghează pe subiecte complet străine de experiențele de viață a studenților. Obiectivul său este acela de a-i „umple” pe elevi
Pedagogia oprimaților (fragment) () [Corola-website/Science/295692_a_297021]
-
sunt rupte de realitate, scoase din totalitatea care le-a generat și care le-ar putea da o însemnătate. Cuvintele sunt golite de concretețea lor și devin o prolixitate alienată și alienantă. Astfel, caracteristica evidentă a acestui tip de educație narativă o reprezintă sonoritatea cuvintelor, nu puterea lor de a transforma. „Patru ori patru egal șaișpe, capitala statului Pará este Belém.” Studentul înregistrează, memorează și repetă aceste propoziții fără să-și dea seama ce înseamnă cu adevărat patru ori patru sau
Pedagogia oprimaților (fragment) () [Corola-website/Science/295692_a_297021]
-
cu tot ce trăiește. În loc să-și lărgescă orizontul social de experiențe, copilul învăța să recunoască figuri-prototip. În România, teatrul pentru copii privilegiază poveștile de patrimoniu, moștenite din generație în generație. Povești care mențin copilăria într-un circuit închis de figuri narative: Albă că Zăpadă, prințul, prințesa, zmeul etc. Povești de protecție a imaginației, nu de provocare a ei. În cea mai mare parte a lor, repertoriile teatrelor pentru copii fac permutări de basme și-i reciclează pe pitici, conservând autoritatea frumoaselor
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
copii la un limbaj teatral și la o estetică cu care nu interacționează în mod obișnuit. Dar scopul nu este să "predăm" copiilor diferite forme de artă. Scopul este să contribuim cu un anumit limbaj corporal al interpreților, un stil narativ și un tip de livrare al dialogului care își are rădăcinile în teatrul popular tradițional. Un alt aspect al acestui proiect este că fiecare spectacol va fi făcut accesibil copiilor cu probleme de auz sau de vaz. Spre exemplu, spectacolele
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
s-au dus la tăiere că mieii. Lubin analizează rolul extins al martorilor la mărturia lui Lubetkin: „Lubetkin le permite martorilor mai mult decât să-i faciliteze pur și simplu mărturia; le permite s-o modeleze, să îi determine formă narativa și utilizarea simbolică. Subsumându-se grupului, ea spune o poveste pe care ceilalți au nevoie s-o audă”. Traumă personală a Ziviei Lubetkin a fost recalibrata extrem de repede de la experiența personală la imagine colectivă. Mă întreb dacă și cum a
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
în istoria “oficială” precum grevele, accidentele din mine, mineriadele, disponibilizările intersectate cu momente private, bucăți din viața de zi cu zi și o multitudine de trăiri afective, piesa aduce o contribuție la înțelegerea complexității istoriei recente a Văii Jiului. Performarea narativelor locuitorilor prin intermediul corpurilor actorilor, cu cuvinte, mișcări, gesturi, ritmuri și un decor minimal încărca poveștile cu emoționalitate. Vibrațiile afective înscrise în povești dau putere acestora, le fac memorabile și deci mai rezistente la ștergere, la uitare. [caption id="attachment 1668" align
Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ () [Corola-website/Science/295797_a_297126]
-
sup>[3]</sup></a> Interpretarea este esențială pentru orice narațiune istorică. Asta pentru că sursele oficiale sunt în același timp suficiente și insuficiente. Pe de o parte, există întotdeauna mai multe date în surse decât poate include istoricul în reprezentarea să narativa a unei anumite părți a procesului istoric. Astfel, istoricul trebuie să „interpeteze” datele prin catalogarea unor informații drept irelevante pentru relatarea să și excluderea lor din narațiune. Pe de altă parte, în efortul său de a reconstrui o anumită perioadă
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
de artă ai zilelor noastre, fiind tot mai prezent în anumite forme de manifestare ale culturii alternative și mainstream din marile orașe. Dar cine este de fapt acest țăran și cum se face c-a devenit un personaj major al narativei identitare autohtone? Vintilă Mihăilescu subliniase bine că țăranul concret, al zilelor noastre, nu prea dă bine, oricum l-ai privi, nu place și nu e tocmai țăran, așa că etnologii și alți „specialiști” ai muncii științifice cu „tradițiile” și „folclorul” preferă
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
imperialismului și colonialismului, ambele marcând într-un mod definitoriu apariția și dezvoltarea etnologiei și disciplinelor asociate, precum și modul de operare al acestora. În cazul românilor, temelia identității naționale a fost pusă de cărturarii Școlii Ardelene într-un discurs construit pe narativa istorică latinizantă, dublat de demersurile de latinizare a limbii românești și de studiere a culturii țărănești investită cu funcția de depozitară a latinității românilor și a specificului lor național. Absența unei culturi „înalte”, specifică mediilor aristocratice, mai ales în cazul
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
multi sedentari fiind deportați fără a avea cazier pentru că autoritățile locale să le poată confiscă aurul, spre exemplu. Filmul este împărțit pe aceste două grupuri, poveștile lor fiind relativ similare în acel context. În documentarul vostru, lucrați cu trei planuri narative: interviuri ale supraviețuitorilor și martorilor din satele învecinate, rapoarte și note oficiale, si peisajul - locurile unde au fost amenajate lagărele. Cum ați ajuns la această formă? Ideea de a folosi peisajele în film ne-a venit în timp ce filmăm în sudul
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila că așezare importantă a Țarii Românești. În 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronică Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenita în legătură cu însăși întemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
Hogea la Isarlâk", publicate din a doua jumătate a lui 1921 până în 1925, în Viața românească și Contimporanul lui Ion Vinea. Mai toate sunt lungi, datorită în mare măsură pasajelor descriptive, consecință imediată a preocupării de concret; au un caracter narativ, "baladic" , pentru că în ele "se zice" o poveste; în sfârșit evocă o lume pitorească, de inspirație autohtonă sau balcanică, asemănătoare cu cea din viziunea lui Anton Pann. Excepțională este acum sugestia picturală. Expresia este proaspătă și pregnantă dezvăluind în I.
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
ce-și cheamă de pe lumea cealaltă, prin descântece, iubitul care a uitat-o. Dar farmecul ei nu stă în ineditul pitoresc al întâmplării ci în extraordinara incantație a versurilor și în sugestia de fantastic a descântecului. Substratul simbolic al elementelor narative și descriptive din poeziile etapei a doua poate fi întâlnit în "După melci", poem lung în care se stilizează motive folclorice pentru a se povesti o experiență de inițiere în tainele naturii, devenită dramă a cunoașterii sau în "Riga Crypto
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
Dar mai întâi a existat un moment de tranziție, reprezentat de Oul dogmatic, Ritmuri pentru nunțile necesare sau Uvedenrode, publicate între 1925 - 1926. În ele se păstrează încă legătura cu etapa anterioară atât prin pasajele descriptive cât și prin cele narative, care fac poezia mai ușor de înțeles și descifrat. George Călinescu susține că de fapt aici există ermetismul autentic al poeziilor lui Ion Barbu, pentru că se bazează pe simboluri, cel din Joc secund nefiind decât un ermetism de " dificultate filologică
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
pe jos de la Debrețin pâna la Pesta ca să găsească un editor pentru poeziile lui. În poeziile lui, foarte apreciate, folosește elemente populare, tradiționale, deseori cu rime folosite și în cântecele populare. În 1845 a scris cea mai lungă lucrare, poemul narativ „János vitéz”. În 1846 face o călatorie în Ardeal, la Carei, unde îi cunoaște pe contele opoziționist Sándor Teleki și pe viitoarea lui soție, Júlia Szendrey. În 1847 la Baia Mare coboară într-o mină, ocazie cu care scrie poezia „În
Sándor Petőfi () [Corola-website/Science/300033_a_301362]
-
Cash a cântat). La mijlocul anilor ‘60, Cash lansează o serie de albume conceptuale, printre care “Ballads of the True West” (1965) ce era scos pe piață ca un disc dublu experiemental, ce mixa stilul cântecelor autentice de “frontieră” cu stilul narativ specific lui Cash, cât și albumul “Bitter Tears” (1964) ce conținea piese care scoteau în evidență condiția americanilor nativi. Dependența sa de droguri a atins apogeul în această perioadă, iar comportamentul său destructiv a dus la divorțul de prima sa
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]