11,932 matches
-
sânge sunt destul de elastice, proprietate ce le permite să se deformeze pentru a putea trece prin capilare. În siclemie, hipoxia favorizează trecerea hematiilor în forma de seceră, ceea ce le reduce elasticitatea, iar atunci când se revine la o concentrație normală de oxigen, acestea nu mai sunt capabile să-și restabilească forma normală. Astfel, aceste celule nu mai sunt capabile să treacă prin capilarele înguste, ceea ce duce la ocluzia vaselor, și ischemie. Anemia este declanșată de hemoliză (distrugerea hematiilor), din cauza structurii acestora. Deși
Anemia falciformă () [Corola-website/Science/326845_a_328174]
-
precum albumine, prealbumine sau globuline care leagă tiroxina. Receptorii tiroidieni se leagă apoi de elemente în promotorii genelor, activând sau inhibând transcrierea. Sensibilitatea unui țesut la T este modulată prin intermediul receptorilor tiroidieni. T crește metabolismul bazal și implicit, consumul de oxigen și energie la organismului. T acționează pe majoritatea țesuturilor. Aceasta crește producția de ATP-aze Na/K și turnover-ul din macromoleculelor endogene prin accelerarea sintezei și degradării lor. T stimulează sinteza de ARN polimerază I și II și, stimulând sinteza de
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
din intestin. Deoarece conține o cultură de bacterii viabile efectul este aproape imediat și pe lângă asta "Lactobacillus acidophilus" are rol în sinteza vitaminei B și în asimilarea aminoacizilor. De asemenea, unele tipuri de "Lactobacillus acidophilus" în prezența bilei și a oxigenului reduc nivelul colesterolului, ceea ce îl recomandă și în dieta bolnavilor cardiovasculari. Cancerul colorectal a atins cote alarmante în societatea modernă și de aceea laptele acidofil nu ar trebui să lipsească din meniul zilnic.
Lapte acidofil () [Corola-website/Science/325579_a_326908]
-
chimici sunt prezenți în cantități mici și includ molecule de metan, amoniac, hidrogen sulfurat și apă. În ciuda faptelor că se crede că apa se află adânc în atmosfera lui Jupiter, în mod direct, ea se află în concentrații foarte mici. Oxigenul, azotul, sulful și gazele nobile se află în cantități mai mari decât pe Soare. are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel mai înalt, straturile
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
de apă formează cel ma dens strat de nori, iar aceștia au cea mai mare influență în dinamismul atmosferei joviene. Acesta este un rezultat al condensării fierbinți mari a apei și abundenței mari a apei în comparație cu amoniacul și hidrogenul sulfurat (oxigenul este mult mai abundent decât azotul sau sulful). Cețurile variate troposferice și stratosferice se află deasupra straturilor de nori principale. Acestea din urmă sunt formate prin condensarea hidrocarburilor grele policiclice (sau a hidrazinelor), care sunt generate în stratosfera înaltă (1-100μbar
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
de mulți alți compuși simpli ca apa, metanul (CH), hidrogenul sulfurat (HS), amoniacul (NH) și fosfina (PH). Abundența acestora în adâncimea troposferei (sub 10 bari) indică faptul că atmosfera lui Jupiter este bogată în carbon, azot și posibil și în oxigen. Gazele nobile argon, krypton și xenon se află în cantități mari raportat cu cele prezente pe Soare, în timp ce neonul este rar. Alți compuși chimici prezenți sunt "arsina" (AsH) și "germana" (GeH) Cel mai înalt strat atmosferic conține mici cantități de
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
cu: Metalele sunt aranjate, în Seria reactivității chimice, în ordinea descrescătoare a reactivității lor. Pe baza acestei serii se poate stabili dacă o reacție între un metal și un compus este posibilă, ținând cont de faptul că: Metalele reacționează cu oxigenul pentru a forma "oxizi"; reacția de ardere se desfășoară din ce în ce mai greu pe măsură ce metalul se află mai spre coada seriei reactivității. Cu excepția aurului și a platinei, metalele reacționează cu halogenii pentru a forma "halogenuri". În urma reacției cu sulful rezultă "sulfuri": Reacția
Reacțiile metalelor () [Corola-website/Science/324545_a_325874]
-
psihiatric este un răspuns adaptativ în urma unui traumatism fizic sau emoțional intolerabil și nu poate fi considerat patalogic dacă nu este însoțit de alte trăiri sau simptome. Explicații fiziologice Inițial s-a stabilit o legătură între EAM și anoxie (lipsa oxigenului). Această legătură s-a făcut datorită asemănărilor dintre EAM și G-LOC(G-force induced Loss Of Consciousness) atunci când un pilot de avion se înalță cu repeziciune forța centrifugă îl apasă pe scaun cu o forță de câteva ori mai mare decât
Experiențe aproape de moarte () [Corola-website/Science/324656_a_325985]
-
Consciousness) atunci când un pilot de avion se înalță cu repeziciune forța centrifugă îl apasă pe scaun cu o forță de câteva ori mai mare decât forța gravitațională, acest lucru făcând ca sângele să îi coboare în picioare. Creierul rămânând fără oxigen va produce dispariția viziunii periferice, micșorându-se câmpului vizual și având senzația de tunel până când subiectul își pierde conștiința. După unul dintre principalii cercetători care s-au ocupat de acest fenomen, doctorul în medicină și filozofie Raymond Moody, pacienții care
Experiențe aproape de moarte () [Corola-website/Science/324656_a_325985]
-
World"). După o secetă îndelungată, râurile s-au transformat în mici șiroaie și pământul în praf, forțând oamenii să se îndrepte spre oceane în căutarea apei. Seceta este cauzată de deșeurile industriale aruncate în ocean, care formează o barieră de oxigen permeabilă din polimeri saturați cu catenă lungă care previne evaporarea și distruge ciclul de precipitații. În "The Crystal World" ("Lumea de cristal", 1966) este descrisă o imagine copleșitoare a copacilor cristalizați, a frunzelor transformate în bijuterii, a păsărilor sculptate în
J. G. Ballard () [Corola-website/Science/324704_a_326033]
-
are loc evoluția mamiferelor, păsărilor și a dinozaurilor. Cenozoicul este timpul mamiferelor, și mai recent, a oamenilor. Paleozoicul este un timp din istoria Pământului în care au evoluat forme complexe de viață, de la cele care au înghițit prima gură de oxigen pe uscat și apoi diversificarea tuturor formelor de viață. Paleozoicul este împărțit în șapte perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer și Permian. Cambrianul se întinde de la 540 de milioane de ani în urmă la 485 de milioane de ani și
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
decât planul în care se află atomii de plumb, iar cele albastre reprezintă grupările de azotat care se află la aceeași distanță sub planul atomilor de plumb. În această configurație, fiecare atom de plumb este legat de douăsprezece atomi de oxigen (lungimea legăturii fiind de 281 pm). Toate lungimile legăturilor de azot-oxigen sunt identice, de 127 picometri. Interesul în cercetarea structurii cristaline a azotatului de plumb a fost parțial bazat pe posibilitatea unei rotații interne libere a grupelor de azotat în interiorul
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
E de +0.956 V. Azotatul ar funcționa la temperaturi mari în condiții acide, în timp de azotatul de plumb funcționează cel mai bine în soluții apoase neutre. Când este încălzit, azotatul de plumb se descompune în oxid de plumb, oxigen și dioxid de azot, acompaniat de trosnituri și pocnituri. Acest fenomen este cunoscut sub numele de decrepitare; Datorită acestei proprietăți, azotatul de plumb este folosit, câteodată, în pirotehnie, de exemplu ca artificii. Azotatul de plumb este foarte toxic, iar ingerarea
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
arde, dar s-a dovedit că este imposibil. După aceea, combustibilul a devenit alb din cauza radiațiilor. Următorul mod de stingere folosit a fost folosirea dioxidului de carbon. Și acesta s-a dovedit ineficient deoarece focul era atât de fiebinte încât oxigenul fusese consumat deja înainte de a atinge focul. După aceea s-a încercat cu apă deoarece pe 11 octombrie focul atinsese mai mult de 1300 de grade Celsius, fiind consumate peste 12 tone de uraniu. Acest lucru era periculos deoarece putea
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
<includeonly></includeonly><noinclude> ul este un tip de cuptor metalurgic folosit la producția de metale industriale în general la elaborarea fontei. În furnal se adaugă încontinuu minereu de fier și combustibil, întimp ce aerul (câteodată îmbogățit cu oxigen) este suflat în pântecul furnalului, pentru ca reacțiile chimice să aibă loc prin furnal și astfel materialul coboară jos. Produsele finite deobicei sunt fonta lichidă și zgura lichidă de furnal care sunt evacuate prin găuri din creuzet, și gazul de furnal
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
istorie naturală, din 1833 până în 1848. Printre elevii lui, a fost și Ignacy Domeyko (1802-1889). În 1810 publică un memoriu despre procedeul de conservare inventat de Nicolas Appert, în care scrie despre o teorie eronată, explicând că încălzirea modifica structura oxigenului, aceasta fiind cauza întreruperii procesului de fermentație. Explicația lui Appert era faptul că cea care ’’omora’’ fermenții era căldura. Cel care îi va da dreptate lui Appert va fi Louis Pasteur, în timpul cercetărilor pe care pe efectua asupra ’’generării spontanee
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
Bordeaux în 1866, apoi la Sorbona (1869-1886), a studiat mai întâi efectele altitudinii pe animale, apoi la alpiniști și în timpul zborurilor cu baloanele cu aer cald. Bert a descoperit că principala cauză a răului de altitudine este conținutul scăzut de oxigen din atmosferă (hipoxie) și că efectele diferitelor gaze respiratorii dizolvate în sânge, sunt direct proporționale cu presiunile lor parțiale și nu cu concentrațiile acestora în fluxul sanguin. În anul 1878 pe baza observațiilor anterioare și pe numeroase experimente cu animale
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
identică cu problemele pe care le au și scafandri. El a studiat diferitele componente ale aerului și apoi ce se petrece într-o atmosferă în care aerul este comprimat, iar concluziile sale sunt că peste adâncimea de aproximativ 15 metri, oxigenul pur devine toxic și atacă sistemul nervos central conducând la convulsii (hiperoxia acută sau efectul Paul Bert); azotul este foarte puțin solubil în sânge la presiune atmosferică, însă devine solubil din ce în ce mai mult odată cu creșterea adâncimii; dacă revenirea la suprafață este
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
care poate conduce la paralizie sau chiar moarte. De aici Paul Bert trage concluzia că revenirea la presiunea normală trebuie să se facă lent pentru a permite azotului să fie eliminat treptat. Totodată Bert menționează pentru prima oară necesitatea utilizării oxigenului pur pentru reducerea timpului de decompresie. În același an Paul Bert publică rezultatele experimentelor sale în lucrarea "La Pression Barometrique" ("Presiunea barometrică"), ce a stat la baza dezvoltării ulterioare a aeronauticii, construcțiilor de tunele, scufundare etc. În ianuarie 1886 este
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
celebra firmă Siebe, Gorman & Co, producătoare de echipament de scufundare și de protecție. Ajuns în funcția de manager general, Davis dedică mare parte din timp cercetării și dezvoltării acestor aparate și definitivează în anul 1906 primul aparat de respirat cu oxigen pentru salvări din mină. La începutul primului război mondial, urmând atacurilor germane cu gaze din anul 1915, Davis concepe o mască cu un aparat de respirat care sunt imediat fabricate în producție de masă și trimise pe front. Împreună cu Leonard
Robert Davis () [Corola-website/Science/322807_a_324136]
-
cu un model mai performant produs de asemenea la Siebe, Gorman & Co. devine membru al Admiralty Deep Sea Diving Committee în anul 1933 și împreună cu Leonard Hill, John Scott Haldane și G.C.Damant pune la punct tabele de decompresie cu oxigen pentru scufundări până la adâncimea de 91 m, care vor fi utilizate cu camera submersibilă de decompresie. Sediul firmei Siebe, Gorman & Co este bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial și sediul se mută la Chessington, o locație mai amplă
Robert Davis () [Corola-website/Science/322807_a_324136]
-
loc în timpul Proterozoicului; una a început cu puțin după începuturile erei și încă patru în timpul Neoproterozoicului, atingând punctul culminant în timpul glaciațiunii numite "Pământul de Zăpadă" ("Snowball Earth"). Unul din cele mai importante evenimente din timpul Proterozoicului a fost acumulare de oxigen în atmosfera Pământului. Deși oxigenul a fost eliberat de fotosintezele din era precedentă, nu a putut construi nimic semnificativ până când chimicale precum sulful și fierul neoxidat eu fost eliberate; acum aproximativ 2,3 miliarde de ani în urmă, oxigenul era
Proterozoic () [Corola-website/Science/322027_a_323356]
-
început cu puțin după începuturile erei și încă patru în timpul Neoproterozoicului, atingând punctul culminant în timpul glaciațiunii numite "Pământul de Zăpadă" ("Snowball Earth"). Unul din cele mai importante evenimente din timpul Proterozoicului a fost acumulare de oxigen în atmosfera Pământului. Deși oxigenul a fost eliberat de fotosintezele din era precedentă, nu a putut construi nimic semnificativ până când chimicale precum sulful și fierul neoxidat eu fost eliberate; acum aproximativ 2,3 miliarde de ani în urmă, oxigenul era probabil doar 1% sau 2
Proterozoic () [Corola-website/Science/322027_a_323356]
-
de oxigen în atmosfera Pământului. Deși oxigenul a fost eliberat de fotosintezele din era precedentă, nu a putut construi nimic semnificativ până când chimicale precum sulful și fierul neoxidat eu fost eliberate; acum aproximativ 2,3 miliarde de ani în urmă, oxigenul era probabil doar 1% sau 2% din cantitatea lui actuală. Straturile roșii, care au fost colorate de hematite, indică o creștere în atmosferă a oxigenului după 2 miliarde de ani; acestea nu se găsesc în rocile mai vechi. Acumularea oxigenului
Proterozoic () [Corola-website/Science/322027_a_323356]
-
și fierul neoxidat eu fost eliberate; acum aproximativ 2,3 miliarde de ani în urmă, oxigenul era probabil doar 1% sau 2% din cantitatea lui actuală. Straturile roșii, care au fost colorate de hematite, indică o creștere în atmosferă a oxigenului după 2 miliarde de ani; acestea nu se găsesc în rocile mai vechi. Acumularea oxigenului a avut loc probabil datorită a doi factori: umplerea cu chimicale (sulf și fier-neoxidat) și creșterea în zăcămintele de cărbuni, care a închis componentele organice
Proterozoic () [Corola-website/Science/322027_a_323356]