14,286 matches
-
nu-mi reproșa anumite inconsecvențe: de fapt nici eu nu știu ce caut; sau, mai bine zis, nu știu exact ce formă trebuie să aibă ceea ce caut, care de fapt nu e decât această unică dorință: să te văd cel puțin un pic mul țumit, pentru ca să pot fi și eu mulțumit alături de tine. Son amour n’était pas de l’amour, mais de l’habitude; et son habitude n’était pas du repos, mais toute inquiétude! Notiță a lui Mihai ...Omul mediu... este
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de toate. Adeseori ne ducem la Brașov. Timpul a fost admirabil toată săptămâna. Noaptea dormim cu ferestrele deschise și tot e cald. Dar căldura de aici, spre deosebire de București, e plăcută, mângâietoare. Iată deci modul nostru de viață. Mai citim un pic, dar foarte puțin. 10 august 1954 De o săptămână la Satulung... Viață vegetativă, compusă aproape numai din instincte primare: foame, oboseală, soare, curvăsăraie, diferite jocuri de noroc până la abrutizare... Preocupări literare: corespondență și puțin Herodot (foarte puțin). Astă-noapte l-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu mine însămi, și nu cu planta. Cele patru trenuri circulau cu ferestrele larg deschise, călători în mâneci scurte stăteau în dreptul lor, iar eu le făceam semne cu mâna. Mă apropiam cât mai mult de șine să văd măcar un pic din fețele lor. În tren se aflau orășenii cei buni și curați, la unele doamne zăream sclipind bijuterii și roșul unghiilor lăcuite. După trecerea trenului, rochia care-mi fluturase mi se lipea iarăși de trup, capul mi-era încețoșat de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trenului, rochia care-mi fluturase mi se lipea iarăși de trup, capul mi-era încețoșat de curentul de aer brusc întrerupt și-mi simțeam dureros ochii în cap, ca după aterizarea forțată a unui carusel zburător. Globii oculari, parcă un pic ieșiți în afara frunții și răciți de curentul de aer, erau prea mari pentru găvanele lor. Respirația mi-era lâncedă, pielea de pe brațe și picioare jegoasă, plină de julituri, unghiile verzui și maronii. Cerul văii era un gunoi mare albastru, izlazul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cunoști ambele feluri de a privi, ele ți se adună laolaltă în creier. Privirea feminină și cea masculină se află dezghiocate, în crin se leagănă unul într-altul, contopindu-se, o femeie și un bărbat. Obiectul provoacă pe dinăuntru un pic de teatru pentru că el însuși nu se cunoaște exact. Ce devine crinul în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un nas de femeie pe-o față de bărbat, un cerul-gurii lunguieț și verzui sau o mănușă albă sau un guler de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sufletele morților, lumea nu-i mai mare ca o batistă. Ne trimiteau seara târziu la cimitir, când arșița zilei se domolise, puțin înainte să se facă întuneric beznă, pentru că florile de pe morminte trebuie stropite abia când se mai răcorește un pic. Îndărătul capelei cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
furnalelor, proletari cu vătraie lungi și cu fețele cu osatură geometrizată, cu bărbia înțepenită atât de infam într-un triunghi, încât toate aceste creaturi păreau să îndrepte spre privitor boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de perete, închizând un pic ochii pentru a-mi stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine târându-se de-a lungul pervazului, pentru ca, ajuns la colț, la capătul pervazului, să cadă pe jos
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
început, trecutul, prezentul și viitorul. N-am avut altă intenție decât să vorbesc despre timpul Ingăi Wenzel care dormea în drum spre Rimini. și despre Inge Wenzel ca manechin, expusă în magazine în raioanele de confecții pentru femei, poate un pic și despre fratele ei Jakob din raioanele pentru bărbați. Dar cămașa de noapte se acoperă cu un alt timp și tergiversează povestea cu manechinul. Întâmplările și persoanele de altădată nu se modifică esențial în memoria mea, nu se răstoarnă în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care ajunsese bilețelul scris de ea, cel prins de clanța ușii. A trebuit să-i repet totul de mai multe ori, în timp ce ea mă totîntrerupea, zicând: „Ești absolut sigură?“. și: „Zău că ești nebună“. și: „Da’ ia gândește-te un pic“. Până ce m-am răstit la ea, după care amândouă am tăcut îndelung, mestecând cu lingurița în ceștile de cafea. Aburul cafelei i se-nfășura în jurul mâinii, iar ea mi-a zis: „Ia te uită ce umbre- vezi, sunt și în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de garanție deplin. De aceea, activiștii se străduiau ca la aparițiile lor publice să imite chiar și gesticulația lui Ceaușescu. Acesta, supremul purtător de cuvânt al regimului, absolvise patru clase primare și nu numai că avea probleme cu semnificatele un pic mai complexe și cu gramatica cea mai elementară, dar pe deasupra mai avea și un defect de vorbire: la alternanțele de vocale și succesiunea rapidă de consoane, limba i se împiedica - dictatorul molfăia. Încerca să-ți abată atenția de la acest defect
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cerut să mi-l spună în dimineața următoare a fost dacă vreunul dintre ei s-a uitat la fulgii ce „locuiesc în nori“. Aici fusesem eu copilul - chiar privisem fulgii. Ba, pe drumul spre grădiniță, spre a mai prinde un pic inimă,cântasem eu însămi în cap, mutește, Schneeflöckchen. I-am întrebat jenată dacă-și amintesc de cântecul de ieri. Dar un băiat a spus: „Tovarășa, trebuie mai întâi să cântăm Imnul“. I-am întrebat: „Vreți să-l cântați sau trebuie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la fel ca-n ziua precedentă, pe dată s-au așezat în semicerc, cu mâinile lipite de coapse, lungindu-și gâturile, privind țintă în sus și pornindu-se iar pe cântat. Până ce-am zis: „Bine, și-acum să repetăm un pic cântecul nostru de iarnă“. Dar o fetiță a spus: „Tovarășa, trebuie să cântăm tot Imnul“. N-ar mai fi avut nici un rost să-i întreb iarăși dacă vor sau trebuie s-o facă, așa că am spus doar: „Atunci cântați-l
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aceeași florărie. Florăreasa, o femeie în jur de cincizeci de ani, și-a amintit de mine a doua oară. Ca să mă răsplătească pentru că revenisem în prăvălia ei, a ales pentru mine din căldare cele mai frumoase gura-leului, a ezitat un pic și m-a întrebat: „De unde sunteți de baștină, sunteți cumva franțuzoaică?“. Pentru că nu-mi place cuvântul „baștină“, am ezitat și eu, între noi s-a lăsat o tăcere înainte să spun: „Nu, vin din România“. A zis: „Ei, ce-are
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
încă de-acum zece ani să taxeze chestiuni din urmă cu doisprezece ani drept lucruri de demult. Am pățit asta până acum cu fiecare carte a mea. Ce-i drept, criticii literari germani își formulează ideea la un mod un pic mai complicat decât vânzătorii germani de covrigi ori aspirine, dar preferințele lor se-ndreaptă totuși în aceeași direcție. Ca și ceilalți, vor și ei să vadă accentul actual în cărțile mele. Mă îndeamnă să termin odată cu trecutul și să m-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu una umedă, apoi cu una uscată. E plină de dungi, n-ai șters-o decât cu cârpa umedă, ai fost șleampătă, ai vrut să scapi mai iute de treabă. Chiar crezi că nu se vede, nu te gândești nici un pic la Cheia cerului?“. Bineînțeles că mă gândeam la ea, și cu deosebire atunci când făceam treabă de mântuială. Dar continuam s-o fac de mântuială, pentru că-mi ziceam că lui Dumnezeu tot nu-i poți face în toate pe plac, altminteri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o lași cu gura căscată Cum făceai tu altădată? Sau când ți-e dor de-o femeie Străbați căile lactee Spilcuit și fain berbant În costumu-ți elegant? O tu, frate-al meu mai mic, Te-ai mutat de-aici un pic Și purtat de alizeu Te-ai urcat la Dumnezeu. De lacrimi e sec izvorul Zi de zi îți ducem dorul Am vrut să te-nveselesc În limbajul pământesc. Dar fără tine-i foarte greu Fratele meu, fratele meu... În cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcut câte o trăistuță în care ne-a pus câte o felie de mămăligă și o sticlă cu apă. Înghesuială inimaginabilă. O călătorie îngrozitoare cu același tren al foametei care-l adusese și pe tata în Banat. Nu exista niciun pic de respect, de stimă, de considerație. Dominantă era legea junglei: cel mai tare câștigă, cel mai slab pierde! Am ajuns în halta Gelu. Tata ne-a așteptat în gară și ne-a dus la căsuța lui moș Danilov, apoi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
N-are rost să te opui s-a răstit un securist și a îndreptat ostentativ pistolul spre pieptul lui. Somația a fost făcută cu voce tare, sonor, fără menajamente, așa că ne-am trezit cu toții, și mama și noi, copiii. Nici un pic de bun-simț, gingășie ori delicatețe din partea acestor intruși. Țineau pistoalele îndreptate spre niște copii nevinovați și înfricoșați dormind pe dușumea alături de mama lor. Ce-i, Vasilică? Ce se întâmplă? Cine sunteți și ce vreți de la soțul meu? Lăsați-l în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puternic aromitoare și letargică a fumului sfințit de tămâie de la muntele Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și letargică a fumului sfințit de tămâie de la muntele Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
reușit să intru în dialog cu oameni cu care, în mod normal, în afara incintei unității militare, aș fi avut relații bune, ba chiar foarte bune. Cred că și ei au simțit același lucru, la sfârșitul celor șase luni și un pic de servit patria. (Pasaj adăugat ulterior: odată cu trecerea timpului, cel mai mare "merit" (cu ghilimele) pe care îl acord timpului petrecut în armată este acela că am putut intui ce este acela un sistem concentraționar, care sunt regulile sale de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plat". De remarcat faptul că el, hoțomanul, știa ce se va întâmpla cu noi încă din 1955. Iar ultimul paragraf al cărții: "Civilizația noastră este condamnată să moară. Motivul este simplu, rece, implacabil, fizic: orice gest modern, civilizator, aduce un pic mai multă organizare, o entropie a sistemului global mai mare". Dezintegrare prin organizare. 18 februarie 2003 Lungă discuție cu profesorul Georges Nivat, astăzi la prânz. Discuția noastră mi-a dovedit ceea ce bănuiam de multă vreme: atât el, cât și alți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
succes. Pe deplin conștientă de farmecele sale naturale. Inteligentă, în tinerețe a încercat tot și a cunoscut tot (generația nebună, "cioraniană" a anilor 90, locuind prin ultimele mansarde ale Bucureștiului). Face parte din categoria femeilor care după treizeci și un pic de ani, cu fler și inteligență, se opresc asupra unui "băiat bun", care nu pune nici o problemă de cuplu și contribuie cu convingere la construcția "cuibului" în care va sosi copilul atât de așteptat. În cele mai multe dintre cazurile pe care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
stricată într-o parcare, în cel mai mare oraș al Canadei. Cioran cred că s-a înșelat atunci când a numit Parisul "garaj apocaliptic". Toronto este orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic de "suflet" în arhitectură: centrul, ca în mai toate marile orașe nord-americane, este sufocat de zgârie-nori. Periferii multiculturale, ca să folosesc termenul politic corect al mizeriei uneori extreme, întinse pe zeci de kilometri. Periferii middle class, formate din case de carton
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Este un rinocer care încă mai trăiește la grădina zoologică din San-Diego, servind, așa cum o spun ghidurile turistice, la "reproducerea speciei", unul dintre ultimii din rasa sa capabil de acest suprem efort. 23 martie 2005 Insomnie. Ora 3 și un pic din noapte. Deschid televizorul și, la aceasta oră imposibilă, pe un canal ce-și spune "canal lingvistic" este reluat programul TVR Internațional din data de 11 martie. După aproape un an de abstinență audio-video românească, efectul acestei emisiuni urâte ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]