11,971 matches
-
Yimaxe "Yima", dar și din tradiția religioasă a zoroastrismului, În cadrul căruia devine mai ales un atribut al regalității. Nu are o paralelă clară În India antică, dar pare să aparțină Într-un fel sau altul, ca aojah „putere” și vareèah „prestigiu, forță”, aceluiași complex ideologic al noțiunilor vedice legate de diferitele puteri divine și umane (Gonda, 1962, pp. 38 sqq.), cum ar fi tejas, energia luminii și a focului, sau ojas și varcas, corespondente indiene antice ale termenilor aojah și vareèah
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale unei societăți dominate Încă de aristocrațiile militare turbulente și de clerul profesionist care o slujea; la fel ca În religia vedică (Renou, 1953, p. 6), preotul era specialist al sacrului, al jertfelor și practicilor rituale care urmărea să Întărească prestigiul și puterea unei elite dominante. Așadar, tocmai pe acest fond social se găsesc rădăcinile noii viziuni dualiste și ale viziunii escatologice particulare, legate de existența individuală: după moarte, dreptatea, aproape absentă din lumea celor vii, va putea, În sfârșit, să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Iran. Istoria parsismului este cea a unei minorități care, În ciuda dificultăților, a problemelor serioase și a perioadelor În care a avut de suferit mai ales din cauza intoleranței autorităților musulmane - dar nu numai -, a reușit să câștige o poziție Înaltă, prestigiu și privilegii substanțiale. În 936 d.Hr. (Hodivala, 1925, pp. 70 sqq.; pentru dată cf. Cereti, 1991, pp. 13 sq.), o comunitate mică din satul Sanj³n din Iranul nord-oriental (Khorasan), a ajuns și s-a stabilit În Gujarat după ce stat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Surat, Thana, Chaul, Naosari: Menant, 1898, pp. 15 sq.; Boyce 1979, p. 167), de la intervenția Împăratului Moghul Hum³y¿n, În 1534, până la cea a fiului său Akbar, În 1572. Mai ales odată cu domnia Împăratului eclectic Akbar (1556-1605), zoroastrismul dobândește un prestigiu deosebit: un preot din Naosari, Meherji Rana, este chemat la curte unde, În 1597, ajunge și un dast¿r din Kerman, Ardashșr Noshiriv³n, pe care safavidul Ș³h ‘Abb³s Îl trimite În India pentru a răspunde cererii omologului său Mogul (Modi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înmormântărilor jocuri păgâne cu măști - așadar, În Boemia nu exista obiceiul rugului funebru În barcă. 7. Sacerdoțiultc "7. Sacerdoțiul" Izvoarele noastre fac de mai multe ori aluzie la existența unor preoți păgâni, care trebuie să fi dobândit mare putere și prestigiu din moment ce Ibn Fadl³n observă că nici măcar un rege nu se putea opune atunci când unul dintre aceștia cer o victimă sacrificială, indiferent că era vorba despre un animal sau despre o ființă umană. Este posibil să fi existat printre preoți, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era condus de un preot față de care ceilalți preoți de pe insulă, care conduceau alte temple ale aceluiași zeu, aveau rang și putere mai mici; de altfel, se poate presupune că superioritatea preotului din Arcona era pur și simplu legată de prestigiul excepțional al acelui templu. Pe lângă aceasta, exista și un sacerdoțiu feminin, nu doar la nivelul de jos al vrăjitoriei, ci chiar În cazul exercitării unor funcții importante. Avem, de exemplu, informații despre o profetesă care, În 1209, era În fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei și aflat în căutarea experienței originare, poate fi asemuit marilor damnați ai lumii și, cum spune Constantin Ciopraga, marilor nefericiți. Dacă nu și-ar fi umbrit prestigiul cu simpatizarea legionară, destinul tragic al lui Mircea Streinul, frânt prea repede, autorul unei opere impresionante până la numai 35 de ani câți i-a hărăzit soarta, o mare speranță a literaturii interbelice, ar fi putut fi ridicat el însuși de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
țară și din străinătate. Dacă nu publică deloc literatură propriu-zisă, în schimb studiile de pedagogie, filosofie, estetică, istorie și istorie literară sunt bine reprezentate și au adesea o remarcabilă ținută academică. Printre colaboratorii revistei s-au numărat câțiva autori de prestigiu, ca Ion Pillat (Tradiție și modernism, Specificul românesc în lirica noastră modernă, Poezia pură la Eminescu), Tudor Vianu (eseul Artă și natură), istoricul literar D. Popovici și clasicistul D. M. Pippidi. Alți colaboratori: Ovidiu Papadima, Mircea Mancaș, Aug. Z. N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285491_a_286820]
-
permanență - „În dezbatere: filmul românesc”, „Panoramic românesc”, „Opinii”, „Epoca noastră”, „Cinemateca”, „Televiziune”, „Pe ecrane”, „Actorii”-, precum și portretele de cineaști (regizori, scenariști, operatori) realizate cu consecventă în cadrul analizelor consacrate creației originale. Îndeosebi „rubricile de autor” au consolidat, în perioada de referință, prestigiul revistei. Printre ele: „Cronică cineideilor” de Ov. S. Crohmălniceanu, „Un spectator temperat” de Teodor Mazilu, „Film și literatura” de Gelu Ionescu, „Dezacord” de Valentin Silvestru, „Travelling-avant” de Radu Georgescu, „Epoca noastră” de Mircea Alexandrescu și Radu Cosașu, „Sondaj în cineunivers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu mă identific - și mă identific irațional - cu tot ce-mi aparține venind de dinaintea mea. Trupul meu, chiar fără să-mi placă, îl iubesc pentru că este al meu; locul nașterii, numele, tribalitatea etc. sunt deopotrivă acceptate pentru că au, toate, aura prestigiului suprem: prestigiul eului meu. Mintea pe care o am, bună-rea, este a mea; limba în care am vorbit de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întâi sunt ai mei. Tot ce este „al meu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
identific - și mă identific irațional - cu tot ce-mi aparține venind de dinaintea mea. Trupul meu, chiar fără să-mi placă, îl iubesc pentru că este al meu; locul nașterii, numele, tribalitatea etc. sunt deopotrivă acceptate pentru că au, toate, aura prestigiului suprem: prestigiul eului meu. Mintea pe care o am, bună-rea, este a mea; limba în care am vorbit de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întâi sunt ai mei. Tot ce este „al meu“ este cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e de ales, nimic nu e de evitat. Nehotărârea este povara singurătății noastre în fața prestigiului inaparent al oricărei soluții. Într-un univers omogen - al binelui (sau al răului) care nu comportă grade - indecizia ar fi starea subiectivă perpetuă. Gândul că orice aș face e bine, e la fel de bine, reprezintă, din punctul de vedere al purei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
călăul și victima sa); ei sunt dependenți - și se iubesc - în numele libertății și al eliberării lor. Puterea celui puternic trebuie să fi fost deci recunoscută ca stadiu al libertății sale. Recunoașterea puterii, în virtutea căreia ea se poate apoi exersa, este prestigiul. Prestigiul este indicele libertății dovedite prin raportarea la altul. Prestigiul, în virtutea căruia puterea poate funcționa, se bazează pe autoritatea dobândită ca împlinire a libertății. Cel care a ajuns în punctul cel mai înalt al libertății, cel care a ajuns cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și victima sa); ei sunt dependenți - și se iubesc - în numele libertății și al eliberării lor. Puterea celui puternic trebuie să fi fost deci recunoscută ca stadiu al libertății sale. Recunoașterea puterii, în virtutea căreia ea se poate apoi exersa, este prestigiul. Prestigiul este indicele libertății dovedite prin raportarea la altul. Prestigiul, în virtutea căruia puterea poate funcționa, se bazează pe autoritatea dobândită ca împlinire a libertății. Cel care a ajuns în punctul cel mai înalt al libertății, cel care a ajuns cel mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în numele libertății și al eliberării lor. Puterea celui puternic trebuie să fi fost deci recunoscută ca stadiu al libertății sale. Recunoașterea puterii, în virtutea căreia ea se poate apoi exersa, este prestigiul. Prestigiul este indicele libertății dovedite prin raportarea la altul. Prestigiul, în virtutea căruia puterea poate funcționa, se bazează pe autoritatea dobândită ca împlinire a libertății. Cel care a ajuns în punctul cel mai înalt al libertății, cel care a ajuns cel mai departe înaintea sa și dincolo de sine, are puterea de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii, ci, dimpotrivă, ea va încerca să imite toate secvențele puterii autentice ca devenire în spațiul libertății. Constrângerea se învăluie în atributele autorității și ale recunoașterii ei, și cu cât prestigiul agentului puterii pervertite este mai scăzut, cu atât el vorbește și cere să i se vorbească mai mult despre prestigiul și excelența sa. Cu cât este mai slabă recunoașterea autorității, cu atât mai multe trebuie să devină dovezile de adeziune la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
puterii autentice ca devenire în spațiul libertății. Constrângerea se învăluie în atributele autorității și ale recunoașterii ei, și cu cât prestigiul agentului puterii pervertite este mai scăzut, cu atât el vorbește și cere să i se vorbească mai mult despre prestigiul și excelența sa. Cu cât este mai slabă recunoașterea autorității, cu atât mai multe trebuie să devină dovezile de adeziune la puterea pervertită. Și cu cât este mai mică dependența în spațiul libertății, cu atât mai mult, în spațiul puterii pervertite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
legea educă libertatea. Ea reface scenariul paideic ca scenariu al puterii la scara unei societăți întregi. Întrucât în ea sunt acumulate depunerile de libertate ale generațiilor succesive, ea este mai liberă - și deci mai puternică - decât fiecare individ în parte. Prestigiul și autoritatea legii vin din gradul de libertate pe care ea îl închide în sine. Tocmai în virtutea gradului său sporit de libertate ea poate să educe și să devină sporitoare. Pentru că în ea este acumulată, prin transferuri succesive, libertatea multora
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poată fi asemănat cu altul. Se poate întâmpla ca instinctul libertății să fie atât de anemic în noi, încât fiecare pas pe care trebuie să-l facem în viață să ne pară un calvar. Alegerea poate să capete un asemenea prestigiu în ochii noștri, încât să evităm constant să ne expunem riscului ei. Povara deciziei poate să ajungă atât de mare, încât să nu fim capabili să hotărâm nici măcar în privința noastră. Răspunderea în fața fiecărui gest poate să ni se pară atât
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al XIX-lea, revelarea perspectivelor acestora și justificarea agresivității tinerilor naționaliști. Legăturile acestea dintre trecut și prezent, dintre istorie și politică, au fost stabilite prin intermediul istoriei. Cel de al doilea factor care a stimulat rolul istoricului în politică a fost prestigiul de care se bucurau savanții în rîndul națiunilor din Balcani. Într-o societate predominant țărănească, în care intelectualitatea, deloc numeroasă, se afla încă în primele stadii de dezvoltare, cuvîntul știință avea o rezonanță mistică, chiar magică. Științific însemna eo ipso
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
piedici în calea strădaniilor lor, așa încît migrau spre București. Goga spunea: Pentru noi, soarele răsare la București". "Sămănătorul" se adresa învățătorilor de țară. Iorga devenea apostolul noului crez care izvora din confuzia intelectuală a sfîrșitului de veac. Înstrăinarea și prestigiul scăzut al literaturii române îi deranjau pe tinerii intelectuali. Limba română literară fusese reconstituită nu cu multă vreme în urmă, făcînd dificilă crearea unor opere importante. Intelectualii erau nerăbdători. S-a auzit un strigăt: "avem nevoie de un roman românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
desfășurat activitatea în fiecare vară, cu excepția anului 1913 și a perioadei de după 1914. Pe la 1922, ea a devenit "Universitatea Populară Nicolae Iorga". Editura lui Iorga, Datina românească funcționa neîntrerupt. Oamenii de știință străini care vizitau România făceau pelerinaje rituale acolo. Prestigiul lui Iorga constituia o garanție a faptului că profesorii erau de calitate, iar materialele includeau istoria, istoria culturii, literatura, geografia, economia națională și chiar și stenografia. Studenții și profesorii dezbăteau subiectele predate. Se organizau excursii prin împrejurimile pitorești și erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pună pe picioare. Creditele agricole au constituit principalul subiect al demagogiei politice interbelice. În loc să-i ajute pe noii țărani individuali, liberalii au declanșat la începutul anilor '20 un program de industrializare forțată, care va fi suportat de țărănime. În 1918, prestigiul Franței victorioase (și al altor democrații victorioase) era atît de mare, încît toate noile state naționale din Europa centrală și de sud-est adoptaseră sisteme democrate; așa cum a făcut și România. Toate aceste schimbări erau consfințite de noua constituție din 1923
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și, ceea ce contează mai mult, era lipsit de voință politică. Cu toate că luase atitudine împotriva Partidului Liberal și a Partidului Național Țărănesc, din punct de vedere politic, Iorga devenise un sihastru. El făcea parte din categoria ușoară, avea un foarte mare prestigiu ca savant, așa că legăturile lui cu Prințul Carol au fost ignorate. Iorga a fost numit senator fără să se țină cont de faptul că partidul său obținuse procentajul necesar reprezentării în Cameră. Ca membru al Senatului, Iorga participa la viața
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]