13,022 matches
-
și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu degetul către prietenul lui. Acuma Tapú este cel care se pricepe cel mai bine la legi și ce zice el, ăia contează. Depărta mâinile într-un gest cu care părea că vrea să explice totul. Era discipolul preferat al lui Hiro Tavaeárii... —Ei bine, eu nu accept legea asta, afirmă impasibila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau amazoanele. Nu se putu împiedica să nu zâmbească... Va întâlni oare aici, în inima selvei, ceea ce încetase să mai caute cu atâția ani în urmă? Încercă să se concentreze din nou asupra cărții. Citi aproape o pagină fără să priceapă ce voia să spună autorul și îi sustrase atenția un susur inconfundabil. Își ridică privirea fără să-i vină să-și creadă urechilor: tot nemișcată, exact în aceeași poziție în care rămăsese din primul moment, fata urina fără nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
puțin pregătiți ca și ei. Nu citesc cărți: citesc rezumate ale cărților; nu aprofundează nici o problemă, se conformează cu opinia pe le-o oferă un oarecare reporter de doi bani sau o dezertoare din bucătărie, angajată ca redactor. Inginerul se pricepe la cifre, medicul, la boli, avocatul, la legi... Restul nu este decât o spoială sub care nu există absolut nimic. Și cel mai rău este că le place să schimbe încontinuu culoarea spoielii: să o urască pe Jacqueline Kennedy tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru a scrie despre ea cât doriți. Îi observă stăruitor, așteptă câteva clipe, ca și cum ar fi așteptat ceva de la ei, și adăugă: Credeți că cele întâmplate mi-ar putea fi în vreun fel de folos? Se prefăcură a nu fi priceput: — Ca, de exemplu? — Haideți, zău așa! protestă Cáceres. Nu vă jucați. Dumneavoastră știți la ce mă refer. Povestea asta e foarte încâlcită. Au fost morți și bombardamente și o încercare de atac din partea yubani-lor. Până unde este implicată compania „Southern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
falsă. Cataramă era comandantul unui pluton de TR-iști, absolvenți ai facultății de matematică. Calitatea lui principală era că accepta discuții elevate. Defectul, păcatul, caraghioslîcul erau că se credea as și în domeniile pe care nu avea cum să le priceapă. Diseară se va putea vedea în constelația Taurus, spune un student. Ce să se vadă? sare colonelul. O cometă, răspunde plictisit absolventul. Nu, zău! Și ce este o cometă după tine? Un corp ceresc. Și ce face acest corp ceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun și un castron cu prune îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceva timp, Datcu revine cu un valizoi plin de hîrtii. Jovial, demonstrează că-i mai cinstit decît heruvimii. O să faceți o licitație, evident. Nu vreau implicații nedorite. Sigur, domnule profesor, mă bucur că nu-mi forțați mîna. Dar cine se pricepe la așa ceva acum, în afară de dumneavoastră? Evident că nimeni. Totuși, formalitățile legale sînt necesare. Să nu ne doară capul, adaugă coborînd vocea. Hîrtiile sînt ca la carte. Făcute ca să nu apară concurența. Timpul trece și la fiecare vizită, deși atent supravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tine, spune înfierbîntat Rîmbu. Așa mai merge, parcă. Dar cînd o s-o faci? După. Juri? Da. Diana a presat profesorul să facă act de vînzare-cumpărare, chiar înainte de cununia civilă. Nu te temi c-o să te dea afară? întrebau colegii. Mă pricep la oameni. Totuși, nu se știe ce zace în... Este însărcinată. O să-mi dea afară și copilul? Spre surprinderea tuturor, căsnicia a mers. Copilul era o minune și Rîmbu era fericit. Dispăruse zgîrcenia, avea încă o normă și Diana și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pînă la nuntă nimic, nimic, a decretat fata. Sigur. Și eu vreau să intrăm curați în Sfînta Biserică. La răspunsul acesta nu s-a așteptat și ceva a înțepat-o drept în inimă. Noroc de Dan, care nu era prea priceput în toate cele. În noaptea de după nuntă Dan a făcut ceea ce el credea că trebuie să facă și apoi a căzut într-un somn adînc. Sforăie încetișor și un firicel de salivă curgea abia văzut, la colțul gurii. Doamne, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum? Egoiști jegoși. După ce vă faceți mendrele, uitați de noi și egoismul dă pe dinafară... Adică cum, Claudia? Dan începe să priceapă chestia cu "toți sînteți niște porci" și sîngele i se urcă în ochi și urechi. O palmă răsună în noapte și Claudia aude un țiuit prelung, fără sfîrșit. Își pune uluită mîna la ureche și devine confuză. Se îmbracă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cum. Harpagon avea o suprafață mare de gazon și i se acrise de tuns iarba. Era o sarcină care îi consuma enorm de mult timp și, mai ales, energie. Băi Cozmin, poți tunde iarba? Îhî. Cu mașina? Îhî. Dar te pricepi? Îhî. Harpagon îl ia acasă, îi oferă o bucată de pîine unsă cu margarină și apoi îl instruiește. Cozmin face progrese și, după două zile de încercări, chiar se descurcă, dar supravegheat. Tot era bine. Într-o zi mă plimbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
n-o mai duce mult; abia se mai ține pe picioare și are o vîrstă, nu? Cred că e trecută de optzeci. — Da cin’ mai stă să numere cîți ani are. Uite, am Însemnat aci pă hîrtie, cum m-am priceput și io, ce să scrieți În cerere. Dumneavoastră știți mai bine să potriviți cuvintele să iasă cum trebuie, de, că d-asta aveți carte și mașină dă scris. — Doamna Oprișan, scuză-mă că mă amestec, dar Îți faci păcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mă să mă bălăcesc În zemurile ei scîrboase) — Sigur, aveți dreptate, un bloc e de fapt o familie, trebuie să comunicăm mai mult Între noi, să ne avem ca frații că de asta sîntem vecini cum spui dumneata — Vezi că pricepi, așa zic și io. Ce-i rău? Mai stăm de vorbă, mai bem o cafeluță. Na, că iar m-am Întins la vorbă și am rufele În mașină. Da las că te mai calc io zilele astea. Nopțile devin din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că poate la efort Îl elimină de la sine. — Nu știu, nu știu... s-a dus alde Ghinea după mașină s-o ducă la urgență, da io zic că nu mai rezistă... veniți și dumneavoastră, poate-i faceți ceva că vă pricepeți mai bine. Ce pot să-i fac eu?! — Măcar să stați acolo, vă rog. CÎnd e mai mulți e mai ușor. — Bine, Îmi pun ceva pe mine și cobor. — Vă rog nu ne lăsați, știți unde e, la parter, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ea, ci de mine? Sună. Nici dacă Îmi recunosc lașitatea n-o să mă creadă, o s-o țină pe-a ei, că n-am vrut să cobor pînă la ea și știu eu unde bate cînd Îmi repetă apăsat ca să pricep: „N-ai vrut să te cobori pînă la mine“. Sună. — Ce faci, soro, de nu deschizi, te-ascunzi de mine, așa-i? Doamna Oprișan are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreau să urmăresc arta balerinului, nu gratuitatea unui joc geometric — Oho, dar știu că ai opinii critice. Ai fi bună de cenzor la consiliu. Ia mai zi, ce nu-ți place. — Nu mă lua peste picior, recunosc că nu mă pricep, dar credeam că și emoția, impresia... În sfîrșit, văd că nu ești dispus să iei În considerație părerile unui nespecialist — CÎți ani ai, marchizo? Hai, că mă faci să plîng. Ai uitat cum discutam noi nopți În șir pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească îngrozită preț de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute o cale de săpare înapoi în mare. Întotdeauna am fost mai priceput la chestiile pe termen lung. Clio! am strigat, mult prea tare. Cuplul de bătrâni și alți câțiva oameni de pe plajă se întoarseră și se uitară drept la mine, apoi în larg, spre ea. Clio! am strigat din nou și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am scos dosarul și nici n-am citit foaia de hârtie. N-am făcut nimic vreme de una, două, trei, patru secunde. În cele din urmă, am închis sertarul, m-am lipit cu spatele de fișet și-am încercat să pricep ceva din tărășenia asta ciudată. Nu era vorba doar de zgomote. Din cea de-a doua zi petrecută în lume îmi imaginasem că încăperea în care mă aflam acum conținea toate informațiile, elementele și imaginile sinelui meu pierdut, o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pornit pe înregistrare vreme de câteva ore. Cu cât înregistrarea e mai lungă, cu atât persoana în cauză e mai clară și bucla mai sigură. Acum - iar asta e complicat, Eric, așa că recitește pasajul de câte ori crezi că e nevoie ca să pricepi totul așa cum trebuie; s-ar putea să fie nevoie ca într-o bună zi să înlocuiești chiar tu casetele - persoana care înregistrează prima casetă trebuie să dea trei casete goale și caseta pe care a înregistrat-o persoanei care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cincizeci de ani, avea un păr roșcat-aprins, ochi luminoși și obraji roșii, care puneau în valoare o gură ca o inimă mare, dar aducătoare de belele. O gură de operă, mi-am spus, mare și plăcută. Am început să mă pricep la fețe. Primul pas e să vezi. — Păi, am greșit drumul, am zis. Și n-am zăbovit mult acolo. — O, scumpete. Îmi aruncă un zâmbet dur. — Uită-te la el. De obicei nu acceptăm animale de companie. Lui John - John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o să alerg în cealaltă parte a camerei și o să iau unul dintre scaunele alea, apoi o să-l folosesc ca să sparg una dintre ferestrele din cealaltă parte a secției. O să vii cu mine, luând în drum și laptopul lui Nimeni. Ai priceput? Țigara îmi ridica fuioare de fum în ochi. Am strâns din pleoape și am încuviințat. — Bine. O să trebuiască să alergi cât de tare te țin picioarele. Ai grijă să intri și să ieși repede din lumina lămpii. Aleargă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că era frumoasă sau poate proto-frumoasă - încă mai emana o anumită cruditate feciorelnică, de parcă n-ar fi devenit încă persoana matură care avea să devină. M-am așezat turcește și m-am frecat pe față. — Ascultă, am spus, nu prea pricep ce se întâmplă. E ca și când... viața pe care am avut-o nu era așa. Nu sunt... Aproape că am spus Nu sunt Eric Sanderson. Nu sunt un aventurier, asta încerc să spun. Mă străduiesc să recuperez totul. Nu eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine, gândindu-se dacă să răspundă sau poate doar întrebându-se de ce mă interesa asta. — Primul lucru pe care-l întreabă oamenii de obicei e De ce să-ți faci un tatuaj acolo unde nu-l vede nimeni? Nu, asta am priceput, am zis, mijind ochii. E pentru eticheta pe care ți-o leagă de degetul mare la morgă, nu? Ea zâmbi în barbă, punându-și una peste alta hainele rulate. — Ai vreo plasă sau ceva de genul ăsta? I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hârtii. O parte din mine voia să spună: dar n-o să vină cineva dacă aprindem focul, n-o să cheme cineva poliția? Dar n-am făcut-o în parte pentru că eram prea ostenit și-n parte pentru că simțeam că încep să pricep cum stăteau lucrurile cu ne-spațiul -nu venea nimeni niciodată. În pofida îngrijorării mele în privința lui Ian, încercam un sentiment reconfortant la ideea că voi dormi din nou în același loc cu Scout. Fac parte dintr-o echipă, dintr-o unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-ar întâmpla? — Grupurile informaționale ar prinde viață, mi s-ar răspândi prin minte. Ar prelua controlul și aș fi absorbită de acel ceva. Se gândi o clipă. — Eric, chiar am feștelit-o rău de tot? Încercând în continuare să pricep ce spunea, probabil că nedumerirea mi se citea pe față. Și probabil că era genul corect de nedumerire. — Ce să feștelești? Un zâmbet stins traversă rapid chipul lui Scout. — Ascultă. O să fac o plimbare prin depozit, să văd dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]