12,874 matches
-
Îndreptățit să urce Într-o bună zi pe tronul francilor. și bancherul avea mult respect pentru cape tele Încoronate, chiar dacă știa cât de goale erau buzunarele lor. Spre mirarea lui, Bodo primi noutatea cu oarecare indiferență. Jupânul Urs nu mai pricepu nimic. Să afli că ești prinț de sânge, fiu de rege și să nu ți ieși din minți de bucurie? Dar tânărul, după ce se Înroși ușor și tăcu câteva clipe, spuse: — N-are a face! Rege nu voi putea fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ai necinstit-o și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mi-e martor că mă voi strădui să domnesc așa cum ar fi făcut-o fratele meu. Doar Într-o privință nu-l voi urma, pentru că sunt Încredințat că a greșit. Viața, obiceiurile, timpurile s-au schimbat și el n-a priceput asta... De Îndată ce voi sfârși cu bârlogul acesta al trădării și după cuvenita vreme de doliu, căsătoriei voastre nu-i va mai sta nimic În cale. Căci oamenii nu-și aleg singuri părinții care le dau viață, dar Își aleg singuri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
După întâlnirea cu George în fața episcopiei, am luat-o spre Luțca, Sagna, Bâra, apoi Boghicea. El dorea o căruță care să accentueze aspectul rustic al casei de vacanță și auzise că pe acolo, (la Boghicea, mai exact) putea găsi meșteri pricepuți la adaptarea artizanală a clasicelor vehicule rurale. Chiar pe podul peste Siret mi-a sunat telefonul; mă gândeam că directorul sau altcineva n- o fi știind unde sunt. Întoarcerea la serviciu ar fi însemnat încă vreo 16 kilometri, și ratarea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a oferit să ne treacă el peste Siret. Numai că, iar surpriză neplăcută! Fiind duminică, podarul era liber, iar podul plutitor se legăna prins de celălalt mal. Omul a strigat unui pescar de dincolo, care a ajutat cât s-a priceput: l-a dezlegat, însă s-a oprit după aproximativ o treime din lățimea apei. Eu și George, încurcați, nu știam ce vom face, fiind flămânzi și fiindcă deja era târziu. Dimineață, eu băusem un ceai și mâncasem niște gem de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
da" din toată inima, nu din interes. Locuința era frumoasă și încăpătoare. Bapțea s-a acomodat repede cu ginerele ei. Îl iubea ca pe propriul ei fiu. Avea și motive. Tata era un polițist deosebit de apreciat, disciplinat, cinstit și foarte priceput în profesiunea lui. Nu existau ordin, sarcină sau misiune pe care tata să nu le îndeplinească prompt, ireproșabil. În nopțile când patrula prin sector era adesea solicitat de colegii lui din alte cartiere pentru a le da o mână de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unde își stabilise reședința. Așa au trecut ani de zile, într-o succesiune de alternanțe neîntrerupte a anotimpurilor, până în vara aceasta. Dar cum timpul în desfășurarea sa eternă aduce inevitabil și anumite modificări, Haiduc așa se numește eroul nostru a priceput și el, cu mintea lui de patruped, anumite disfuncționalități în sistemul pe care-l considera ireproșabil și perpetuu. Bunăoară, observase că în crăticioara lui nu i se mai punea cu regularitate apă proaspătă, fapt ce-l determina să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apoi scotea câteva lătrături puternice, până când bunica îi punea apă, nu însă fără a-l "gratula" cu vorbe de ocară: Și ai măi jăboi, și, țâ s-o făcut săti?? Na! ie di crapâ-n tini șî tacâ-ți fleoanca!! Nu putea pricepe cum de s-a modificat comportamentul stăpânei față de el. De ce oare? Ce s-a întâmplat? Nu-i nimic și-a zis el în sinea lui -, stăpânii mei sunt, în fond, oameni de treabă, au și ei ciudățeniile lor. Și le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să murmure o rugăciune în poloneză, apoi și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit de mama. Dar nu pricepea nimic. Pesemne că efortul depus de minusculul său creier de batracian tembel pentru deslușirea textului a fost atât de intens, încât era cât pe ce să dea ortul popii, cauza fiind o pustiitoare comoție cerebrală. Mama, în ciuda faptului că trecuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bordeiului a durat mai mult timp și ne-a solicitat un volum de muncă mai mare, mai multă pricepere și o anumită experiență, pe care noi nu o aveam. Mircea era singurul dintre noi care era mai răsărit și care pricepea cât de cât ce anume trebuie făcut. În rest, noi, ceilalți, eram lipsiți de cele mai elementare cunoștințe privind activitatea pe care Mircea se străduia să o ducă la bun sfârșit. Pe de altă parte, prin bunăvoința și la intervenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îți îngheață sângele în vine: Dumnezeu a murit în Bărăgan și trimite de îndată la locul, timpul și intensitatea unei pătimiri colective de proporții. Am să prezint foarte pe scurt povestea relatată în cele două caiete ale cărții, așa cum am priceput-o eu. Ea începe în Cernăuți, înaintea izbucnirii celui de-al doilea Război Mondial. Un tată polițist și o mamă casnică, amândoi tineri, frumoși și încrezători în viață, alături de cei patru copii ai lor, trăiesc, pentru foarte puțin timp, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fiind niște oameni foarte tineri, nu exclud să le placă și stilul meu, non-standard, de mă îmbrăca, coafura etc. Probabil și umorul și faptul că discut cu ei, la cererea lor, orice fel de problemă la care m-aș putea pricepe de la subiecte de cercetare și cărți la textele literare pe care unii le scriu, sau faptul că s-au certat cu prietena/ prietenul, părinții etc. Rezumînd, cred că celor mai mulți din studenți, multe mii, cu care am avut ocazia să lucrez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acea direcție. Urma are să arate, cîtă va fi ea. Urma scapă, ori nu, turma. A.B.M-am simțit bine în casa sufletului tău, îți mulțumesc. Am loc, întotdeauna, pentru oaspeți în casa sufletului meu. Uneori poate că nu mă pricep să îi onorez cum se cuvine. Dar poftă și dorință de oaspeți am mai întotdeauna. Cred că acel lucru, practicat și de Nichita Stănescu, numit "casă deschisă", nu e nici mai mult, nici mai puțin decît "operă socială". Și încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Este doar unul din motivele pentru care Uniunea Scriitorilor a coborât, în prea multe cazuri, sub orice nivel admisibil de autoritate profesională. Ca să devii membru al Uniunii Compozitorilor, trebuie să ai, înainte de orice, un atestat profesional inatacabil. Altfel, nu te pricepi să scrii nici măcar un portativ pentru un așa-zis "imn" al cutărei galerii de derbedei. Ca să fii membru al Uniunii Artiștilor Plastici, trebuie să te pricepi să faci, mai întâi, o copie a unui desen celebru; meserie pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Uniunii Compozitorilor, trebuie să ai, înainte de orice, un atestat profesional inatacabil. Altfel, nu te pricepi să scrii nici măcar un portativ pentru un așa-zis "imn" al cutărei galerii de derbedei. Ca să fii membru al Uniunii Artiștilor Plastici, trebuie să te pricepi să faci, mai întâi, o copie a unui desen celebru; meserie pe care o înveți, cu atestat, numai într-un atelier sau într-o facultate de specialitate. Ca să devii membru al Uniunii Arhitecților, trebuie să știi să proiectezi o casă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o monodramă, "Salbe", combinând poemele mele (care n-au decât 17 sau 31 de silabe) cu câte un vers de Eminescu sau Bacovia. Lui Vasile Spătărelu îî sugerasem să compună un Requiem, dar m-a refuzat, reproșându-mi că nu pricepeam ce înseamnă pentru un compozitor pericolul apropierii de Mozart. A realizat un ciclu impresionant, în tehnica muzicală dodecafonică. Edy Terenyi, după ciclul încredințat vocii și pianului, a complicat aparatul muzical, adăugând percuția. Am participat la primele audiții ale acestor lucrări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am început să scriu despre muzică. Pentru că nu puteam să fac gazetărie și să nu scriu, dar nici să nu fac compromisuri, am început să scriu cronică muzicală. Ulterior, mi s-a dat și rubrica despre plastică, cu toate că nu mă pricepeam. Anumiți muzicologi mă întreabă uneori de ce nu mă înscriu în Uniunea Muzicologilor din România, dar aș vrea să se știe nu sunt un muzicolog, ci am fost doar amator, a fost o perioadă de trecere. A venit apoi relaxarea, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Întretăiere de șosele În fața cărora nu știu pe unde să o iau. Un agent de circulație postat Într-o cabină Înaltă e disperat de Întârzierea mea. Ne facem doar semne zadarnice. Când mă uit Înapoi și văd convoiul de mașini, pricep disperarea lui. O mașină veche, descoperită, trece pârâind pe lângă noi. E plină de studenți. Și-au pus pe cap un polog și Înaintează spre cascada de apă ce-i lovește din plin. Drumul pe care mi l-am ales mă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
vinului bun. Pe toate mesele stau carafele de vin. Francezii beau vârtos, deși nu cunosc catrenul lui Păstorel Teodoreanu, acest prinț al vinului, cum l-a numit fostul meu profesor, actual coleg, I. C. Teodorescu. Acel ce stă și se socoate Pricepe dacă-i om cu minte Cum că necazul stă la spate Cât ai paharul dinainte 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 147 Sau Sifonul inodor și incolor A Înscris un trist capitol În istorie Căci ce-i
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
buruienile!... Și nu numai! Să înțelegi elementele și rostul lor: pământul, aerul, focul, apa... eterul... toate sunt... natură! Protejează iarba și buruienile! Ocrotește creația! - Cred că înțeleg! Dar poluarea...Vântul, fulgerul și tunetul, ploaia, zăpada, înghețul... Da, da! Încep să pricep unde bați! Le acceptăm, le înțelegem și le iubim în egală măsură... - Vezi? Ai devenit înțelept! Cu toții am fost creați să stăpânim și să ne bucurăm deopotrivă de această planetă, pe această planetă. Planeta este vie și noi suntem în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un termen abstract, de neînțeles și deci... intangibil. Orizont de așteptare îndepărtat și confuz, am conchis eu, pentru mine însumi. I-am vorbit persoanei în cauză despre Spirit, despre bucuria ce provine din interior și despre puterea lui Kundalini; a priceput ceva, dar mentalul i-a rămas la fel de înțepenit. Fiind cunoștințe vechi, i-am amintit și despre marea cumpănă prin care am trecut și pe care am traversat-o cu ajutorul acestei forțe ce izvorăște din noi, pe care am depășit-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
magazin am ales mai multe seturi de brățări. Foarte frumoase, din sticlă sau metalice, cu prețuri cuprinse între 20 și 30 de rupii setul, aceasta însemnând foarte puțin peste jumătate de dolar. Bineînțeles, totul negociat la sânge, cât m-am priceput eu. Fiind în ajunul Crăciunului se găseau de cumpărat globulețe, beteală și jucării. Nu miau părut a fi la fel de frumoase ca acelea din magazinele românești, așa că nu m-au interesat prețurile. Magazinele mai erau aprovizionate din belșug cu tot felul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dura ? V.A. : Am vorbit chiar de curând cu cineva care a fost foarte apropiat de Ceaușescu. Și mi-a confirmat că da, Ceaușescu chiar știa că soția lui era pregătită să-i ia locul... A.M.P. : Eu nu mă pricep la istoria regimului comunist și tot ce am scris eu despre Revoluție ș.a.m.d. se bazează pe metodele mele de cercetare. Deci nu știu, n-am infor‑ mații privilegiate. Cu certitudine, Ceaușescu a fost un utopist. Asta l-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
tar‑ div aduși în fața justiției. A.M.P. : Ăsta e un exemplu încurajator, pentru că îi scot la vedere și-i găsesc pe torționarii care mai sunt în viață. E un gest pedagogic, nu trebuie băgați în pușcărie, doar condamnați public, ca să priceapă ceva generațiile tinere. Eu nu l-am înțeles pe Iliescu niciodată în chestia asta. E absolut normal că au crescut bănuielile contra lui și s-a ajuns să se spună că el a pus și a tras în noi în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
făcut rău. Astăzi, pe terenul Ăla, a venit un investitor din altă țară, care tot fabrică de porci a făcut acolo. Și noi importăm carne de porc din Ungaria, când asta era o chestie tradițională la noi. Ciorbea nu se pricepea, nu avea niciun fel de discernământ. Și primea sfaturi standard, care uneori se potriveau, alteori nu. Aveam dreptate în ’90 că am criticat partidele astea. Ce-ar fi trebuit să facă ele între ’90 și ’96, când am câștigat ? SĂ
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]