12,341 matches
-
centrul Universitar Cluj-Napoca. Revista "Napoca Universitară" a fost înființată de Andrei Marga, ca replică la revista Echinox. Din redacție făceau parte Tudor Cătineanu (redactor șef), Dan Baciu și Șoo Iștvan (redactori șefi adjuncți), Augustin Cupșa și Eugen Georgescu (secretari de redacție), Mircea Pele, Crstina Bohaciu, Ioan Gavra, Adriana Iuhaș, Iustin Lupu, Antoniu Malczanek, Adrian Moroianu, Dan Ioan Muntiu, Vasile Păcuraru, Monica Ropan, Wilhem Schmits, Dan Ioan Vâcla, Mihai Zaharia (reporteri), Ioan Cuciurcă (prezentare grafică), Alexandru Țintișan (tehnoredactor) și Varga Attil (fotoreporter
Napoca Universitară (revistă) () [Corola-website/Science/314655_a_315984]
-
al paginilor în limba maghiară. Revista publică articole informative pentru studenți, poezii, interviuri, articole culturale și sportive, numeroase fotografii și caricaturi, precum și decrete prezidentiale și articole de mulțumire aduse „tovarășului” Nicolae Ceaușescu. Din articolul editorial al primului număr reiese că redacția își propune, printre altele: „ca "Napoca Universitară" să devină un punct de divergență al energiilor, un for de dezbatere și atitudine, un cadru de manifestare a libertății și responsabilității studenților noștri, un amfitreatru pentru clocviul generațiilor”. În 1990 revista "Napoca
Napoca Universitară (revistă) () [Corola-website/Science/314655_a_315984]
-
subtitlul „"Revistă literară"”, a fost o revistă al cărei prim număr a apărut la 1 iulie 1902, la Budapesta, de către studenții români organizați în Societatea academică „Petru Maior”. Apărea în zilele de 1 și 15 ale lunii și își avea redacția și administrația la tipografia „Poporul Român” de pe strada Vörösmarty 60/a, unde se și tipărea.Comitetul de redacție a fost alcătuit din Al. Ciura redactor-șef, Aurel P. Bănuț editor și redactor responsabil și Octavian Goga, Ion Lupaș, Ion Montani
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
Budapesta, de către studenții români organizați în Societatea academică „Petru Maior”. Apărea în zilele de 1 și 15 ale lunii și își avea redacția și administrația la tipografia „Poporul Român” de pe strada Vörösmarty 60/a, unde se și tipărea.Comitetul de redacție a fost alcătuit din Al. Ciura redactor-șef, Aurel P. Bănuț editor și redactor responsabil și Octavian Goga, Ion Lupaș, Ion Montani, Dionisie Stoica, Ion Lapedatu, Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca și George Zaria, membri. În 1904 Octavian C. Tăslăuanu
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
și stagiar la cotidianul Corriere della Seră, devenind ulterior redactor și apoi corespondent. Tot în 1928 absolvă facultatea realizând o teza de licență cu titlul: „"Natură juridică a Concordatului"”. 1928 - la data de 10 iulie Buzzati își începe activitatea la redacția cotidianului Corriere della Seră. Va rămâne fidel acestei publicații în cadrul căreia va avansa pe scara ierarhică până la moartea să 1930- realizează primele schițe ale românului Barnabo, omul munților care îi va fi publicat în 1933, ăn în care este trimis
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
la data de 9 iunie 1940-1942 - este corespondent de război la bordul crucișătoarelor "Fiume" și "Trieste" participând la bătăliile de la capul Teulada și Matapan și la prima bătălie de la Syrte. Va publica Cei Șapte Mesageri (nuvele) și este rechemat la redacția principala din Milano 1945 - a doua ediție a românului Deșertul Tătarilor este publicată și marchează începutul notorietății autorului iar în 1949 traducerea în limba franceză a românului îi deschide porțile recunoașterii internaționale. Tot în 1949 publică Paura alla Scală 1954
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
și alte texte muzicale, probabil din cauza unor dificultăți de tipărire, dar producția muzicală stă în atenția ei și o prezintă în notele bibliografice (nr. 6, p. 128). Paginile literare întrețin și o serie de rubrici mărunte: „Însemnări”, „Bibliografie”, „Răspunsuri”, „Poșta redacției”, cum fac dealtfel și alte publicații. Cititorii sunt informați în primele două rubrici asupra activității unor colaboratori ai revistei și asupra apariției cărților mai importante, literare și științifice. Rubricile Răspunsuri și Poșta redacției sunt destinate începătorilor, care căutau să-și
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
de rubrici mărunte: „Însemnări”, „Bibliografie”, „Răspunsuri”, „Poșta redacției”, cum fac dealtfel și alte publicații. Cititorii sunt informați în primele două rubrici asupra activității unor colaboratori ai revistei și asupra apariției cărților mai importante, literare și științifice. Rubricile Răspunsuri și Poșta redacției sunt destinate începătorilor, care căutau să-și facă intrarea în literatură. Paginile literare ,poartă și un timbru de actualitate”, scrie Andrei Bârsan, aducând schițe, notițe, și ilustrații din primul război mondial, ținându-i astfel la curent cu toate evenimentele vremii
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
toate evenimentele vremii. Articolul acestuia , publicat după apariția ultimului număr, apare ca un bilanț la sfârșit de activitate. Explicațiile pentru încetarea apariției Paginilor literare sunt numeroase. Principala cauză este pusă pe seama situației care se creează după intrarea României în război, redacția pierzând astfel legătura cu colaboratorii săi din alte orașe, precum și condițiile nefavorabile muncii intelectuale au dus la destrămarea grupării ardelene și încetarea activităților revistei. Sunt puține reviste, chiar cu o apariție mai lungă, în paginile cărora să întâlnești număr de
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
1938, cu subtitlul "Organul sindicatului funcționarilor particulari din Cluj". Articolul programatic spunea: ,Organul nostru va tinde să fie un îndrumător și apărător în toate cauzele juste ale funcționarilor particulari, fie ele de ordin moral, material sau social” Din colectivul de redacție au făcut parte Ioan Muntean (redactor responsabil) și Bazil Târnoveanu. După 2 ani de la apariția revistei s-a înființat "Banca Funcționarilor particulari din Cluj". Directorul și inițiatorul acesteia a fost Victor Chirilă iar Silviu Millea a fost vicepreședinte.
Funcționarul particular () [Corola-website/Science/314734_a_316063]
-
sub conducerea prozatorului de origine transilvăneană Augustin Buzura. 1924 ianuarie - apare la Cluj (până în iulie 1924, patru nr. în total) revista Cultura. Științe - Literatură - Arte, cu articole publicate în limbile română, maghiară, franceză și germană. Director: Sextil Pușcariu; secretar de redacție: Dr. Valeriu Bologa; comitetul de redacție este alcătuit din: Yves Auger (pentru partea franceză), Lucian Blaga (pentru partea română), Georges Kristof (pentru partea maghiară) și Oskar Netoliczka (pentru partea germană). Publicatia își propune “să creeze o legatură între trei etnii
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
Augustin Buzura. 1924 ianuarie - apare la Cluj (până în iulie 1924, patru nr. în total) revista Cultura. Științe - Literatură - Arte, cu articole publicate în limbile română, maghiară, franceză și germană. Director: Sextil Pușcariu; secretar de redacție: Dr. Valeriu Bologa; comitetul de redacție este alcătuit din: Yves Auger (pentru partea franceză), Lucian Blaga (pentru partea română), Georges Kristof (pentru partea maghiară) și Oskar Netoliczka (pentru partea germană). Publicatia își propune “să creeze o legatură între trei etnii diferite în esență, dar unite în
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
Ady Endre, George Vâlsan, George Oprescu și alții. Fără a reprezenta o continuare directă a publicației interbelice clujene, revista "Cultura" își reia apariția în 2003 în cadrul Institutului Cultural Român, înlocuind în structura ICR revista Dilema, desființată din cauza unor dispute între redacție și conducerea Institutului. Din redacția revistei "Cultura" în 2004-2005 făceau parte Cristian Teodorescu (redactor-șef), Dorin Liviu-Bîtfoi, Cristina Rusiecki, Cătălin Sturza, Adriana Mocca, Claudia Tița (secretar general de redacție), Florina Pârjol, Cornelia Maria Savu, Cătălin D. Constantin, Adrian Majuru și
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
Oprescu și alții. Fără a reprezenta o continuare directă a publicației interbelice clujene, revista "Cultura" își reia apariția în 2003 în cadrul Institutului Cultural Român, înlocuind în structura ICR revista Dilema, desființată din cauza unor dispute între redacție și conducerea Institutului. Din redacția revistei "Cultura" în 2004-2005 făceau parte Cristian Teodorescu (redactor-șef), Dorin Liviu-Bîtfoi, Cristina Rusiecki, Cătălin Sturza, Adriana Mocca, Claudia Tița (secretar general de redacție), Florina Pârjol, Cornelia Maria Savu, Cătălin D. Constantin, Adrian Majuru și Nicu Ilie (art design). Apariția
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
înlocuind în structura ICR revista Dilema, desființată din cauza unor dispute între redacție și conducerea Institutului. Din redacția revistei "Cultura" în 2004-2005 făceau parte Cristian Teodorescu (redactor-șef), Dorin Liviu-Bîtfoi, Cristina Rusiecki, Cătălin Sturza, Adriana Mocca, Claudia Tița (secretar general de redacție), Florina Pârjol, Cornelia Maria Savu, Cătălin D. Constantin, Adrian Majuru și Nicu Ilie (art design). Apariția publicației a fost suspendată în 2005, după ce la conducerea ICR a fost numit Horia-Roman Patapievici. La finalul lui 2005, revista "Cultura" și-a reluat
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
deja excelent limba engleză terminând studiile în drept. În căutare de muncă va ajunge în St. Louis, Missouri, unde va fi angajat de Carl Schurz ca reporter la ziarul în limba germană „Westliche Post“. În 1873, când a plecat de la redacția ziarului, Pulitzer era deja editor și partener în proprietatea ziarului. În primăvara anului 1871 se va căsători în biserica „Protestant Episcopal Church“ cu Kate Davis, o damă din înalta societate din Washington. O perioadă va fi corespondent la ziarul „New York
Joseph Pulitzer () [Corola-website/Science/314742_a_316071]
-
un tiraj de 600.000 de exemplare. În ziar apar articole senzaționale, concepute briliant, reportaje despre corupția regimului sau alte afaceri dubioase. Printr-o propagandă reușită, Pulitzer va obține fondurile necesare pentru construirea soclului Statuii Libertății. În lupta de concurență, redacțiile altor ziare, ca de exemplu „New York Sun“, îl vor ataca în anul 1890 personal pe Pulitzer, care bolnav probabil de diabet se retrage din lumea presei, în anul 1890, la vârsta de 43 de ani, aproape orb. Totuși el va
Joseph Pulitzer () [Corola-website/Science/314742_a_316071]
-
de exemplu „New York Sun“, îl vor ataca în anul 1890 personal pe Pulitzer, care bolnav probabil de diabet se retrage din lumea presei, în anul 1890, la vârsta de 43 de ani, aproape orb. Totuși el va controla mai departe redacția ziarului, cu care comunică sub o formă codificată. În anul 1895 va apare tiparul colorat, prima imagine tipărită color va fi un băiat cu tricoul galben „The Yellow Kid“. În anul 1895 William Randolph Hearst cumpără ziarul „New York Morning Journal
Joseph Pulitzer () [Corola-website/Science/314742_a_316071]
-
Este important de știut că Berman a lucrat ca fotoreporter corespondent pentru agențiile de presă Associated Press și Scandinavian Newspaper Press. De altfel, înmormântarea sa (în octombrie 1941) a putut fi organizată în condiții decente datorită unui cec expediat de redacția „New York Times”. În anul 1946, Sindicatul Ziariștilor a instituit, în memoria sa, Premiul „Iosif Berman” pentru cel mai bun reportaj fotografic. Un alt omagiu este textul “În memoria reporterului fotograf” semnat de cel ce l-a cunoscut și prețuit, Geo
Iosif Berman () [Corola-website/Science/313605_a_314934]
-
de-al doilea război mondial. Deși era majoritatea timpului în străinătate, Matila Ghyka își menținea prezența în viața culturală din România. Astfel, participă la înființarea revistei "Simetria", acțiune inițiată de arhitectul George Matei Cantacuzino. Ghyka face parte din comitetul de redacție al revistei, împreună cu Octav Doicescu, Paul Emil Miclescu (primul număr are pe frontispiciu - toamna 1939), mai târziu întrând în comitetul de redacție și Tudor Vianu, Marica Cotescu, Haralamb Georgescu, Titus Evolceanu, Ștefan Constantinescu, Mac Constantinescu Revista "Simetria" a fost cea
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
participă la înființarea revistei "Simetria", acțiune inițiată de arhitectul George Matei Cantacuzino. Ghyka face parte din comitetul de redacție al revistei, împreună cu Octav Doicescu, Paul Emil Miclescu (primul număr are pe frontispiciu - toamna 1939), mai târziu întrând în comitetul de redacție și Tudor Vianu, Marica Cotescu, Haralamb Georgescu, Titus Evolceanu, Ștefan Constantinescu, Mac Constantinescu Revista "Simetria" a fost cea mai bună publicație de teorie a artei din literatura noastră de specialitate ("cf".Mihai Dim. Sturdza, op.cit.). În iulie 1940, imediat după
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
ani Soroca, (secția fără frecvență, limba și litaratură), apoi se transferă la Institutul Pedagogic din Chișinău, facultatea de litere (fără frecvență), pe care o absolvă în 1958. În același an, prin ordinul ministrului învățământului din RSS Moldova este trasferat la redacția săptămînalului "Cultura Moldovei", în calitate de director, secția școli, unde a colaborat aproximativ cinci ani. Debutează în literatură conferindu-i-se premiul I la un concursul republican (proză). Din acest moment profesează jurnalistica, îmbinând-o cu creația literară (proză scurtă) "Aventurile celor
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
1977). În anii de studii a activat ca secretar al Comitetului de conducere al Cenaclului literar universitar „Mihai Eminescu”, având, în legătură cu această activitate, câteva „altercații ideologice” cu secția nr.1- KGB. Între anii 1977-1987 a activat ca secretar general de redacție și redactor de secție la săptămânalul „Literatura și Arta”. Aici, împreună cu poetesele Leonida Lari și Nina Josu, susținuți de poetul și redactorul-șef Victor Teleucă, organizează cenaclul literar-artistic „Dialog”, ulterior devenit cenaclu alUniunii Scriitorilor din Moldova, fiind condus de poetul
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
Leonida Lari și Nina Josu, susținuți de poetul și redactorul-șef Victor Teleucă, organizează cenaclul literar-artistic „Dialog”, ulterior devenit cenaclu alUniunii Scriitorilor din Moldova, fiind condus de poetul Nicolae Dabija. Începând cu 1987 și până în 1994, este secretar general de redacție și redactor-șef adjunct la revista săptămânală pentru copii și adolescenți „Florile Dalbe”. În 1994 este numit redactor-șef al aceleiași reviste. În 2000 a primit medalia „Meritul civic”. În 2010 i s-a înmânat înalta distincție „Ordinul de Onoare
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
numele de "". Amândoi s-au născut în Odessa. În urma unei călătorii în Statele Unite, au editat cartea "America fără etaje" (în , 1936). Ilf și Petrov au debutat separat, cu scurte povestiri publicate în presa sovietică. S-au cunoscut în 1925 în redacția publicației Gudok (Sirena), organ al sindicatului feroviarilor unde a publicat și Mihail Bulgakov. Primul roman (1928) a cunoscut un uriaș succes dar a generat reticență din partea editorilor sovietici, astfel că publicarea celui de-al doilea (1931) se spune că a
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]