11,815 matches
-
Bivolaru, Ion Ronda, Ana Luca ș.a. Lui Dimitrie Stelaru i se acordă o atenție deosebită. După o prezentare entuziastă făcută de Eugen Jebeleanu, unde este caracterizat drept „prieten al fantomelor din vis, mâhnit - dar și lipsit de gravitate - pelerin al singurătăților stranii, familiar al demonilor de pe tărâmurile lui Edgar Allan Poe”, Stelaru va figura frecvent la rubricile „Poeții tineri” și „Cartea cu poezii” (Icar, Drumuri fără drumeți, Cadavrul de aur, Omul nou, Cei trei, Dinspre vest, Orbi ș.a.). E de semnalat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
treia, a căror pondere a crescut ca urmare a creșterii speranței de viață în întreaga lume, li se caută soluții. Astfel, la Universitatea din Chicago, la ,Institute for Mind and Biology, s-a lansat în anul 2001 proiectul ,, Izolarea socială, singurătatea și procesul de îmbătrânire", care a fost sprijinit financiar de Institutul Național pentru Îmbătrânire SUA (National Institute on Aging). Prin această cercetare multidisciplinară care a presupus experimente pe animale, observarea unui număr de 240 de persoane în vârstă, analize sociodemografice
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Institutul Național pentru Îmbătrânire SUA (National Institute on Aging). Prin această cercetare multidisciplinară care a presupus experimente pe animale, observarea unui număr de 240 de persoane în vârstă, analize sociodemografice ș.a. în Chicago, s-a conturat o imagine diferențiată privind singurătatea ca rezultat al fondului genetic, al rolului familiei și al vecinătății. Îngrijorarea provine de la prognozele statisticienilor, care apreciază că în anul 2010 în SUA vor trăi cu 40% mai multe persoane singure decât în anul 1998, din care cele mai multe vor
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
de săptămână, prin programarea unei zile de ,,wellness" sau prin petrecerea concediului la mânăstiri cu scopul compensării timpului petrecut în marile aglomerații, în blocajele de mașini de pe străzi sau într-un mediu agitat la locul de muncă. Această nevoie de singurătate se deosebește esențial de sentimentul însingurării chiar dacă ai o familie la care nu apelezi pentru că nu vrei să-i deranjezi sau de teama să nu fi respins și de sentimentul însingurării al persoanelor fără familie. De altfel, psihologii au evidențiat
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
esențial de sentimentul însingurării chiar dacă ai o familie la care nu apelezi pentru că nu vrei să-i deranjezi sau de teama să nu fi respins și de sentimentul însingurării al persoanelor fără familie. De altfel, psihologii au evidențiat tendința ca singurătatea să fie percepută ca un eșec social și personal [13]. Persoanele de vârsta a treia sunt de asemenea un grup cu risc pentru sărăcie ca urmare a scăderii veniturilor prin ieșirea la pensie, a creșterii cheltuielilor pentru îngrijirea sănătății, chiar dacă
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
al micilor întâmplări pe care le trăiește un tânăr intelectual român care, în timpul regimului comunist, iese pentru prima oară „afară”: traficul de mărunțișuri, stresul trecerii prin vamă, „botezul societății de consum” (prima sticlă de Coca-Cola), mirajul și bucuria libertății, fricile, singurătatea. Fără o miză literară specială, scrierea își conservă o miză personală și autenticitatea de document al unei stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de adaptare, pierderea candorii, apoi singurătatea, spaima, durerea, misterul („Omul va părăsi cuvântul/ Infecția lirică își va coase limba/ Trecătorul demn de sensurile noi și posibile/ Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema fundamentală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid spre lumea nevăzută a ființei și pe care poetul știe să le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi cum sună-n sânge târziul unsprezece”), stări depresive bântuite de fiorul plumburiu al transcendentului. Iubirile, de vor fi fost cândva, s-au destrămat, și dacă poetul le invocă e pentru că singurătatea („Murim atât de singuri și o dată” - Moartea calei) face ca spectrul „trecerii” să fie încă mai inchietant sub orizontul unei insuportabile zădărnicii. O mântuire, în noianul acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
comunicare rămâne totuși, și aceea este creația. Teatrul, pentru actorul Damian, modelarea pietrei, pentru sculptorița Simina, se conturează ca un tărâm izbăvitor. Însă e o izbăvire părelnică, de fapt, sorgintea unei damnațiuni fără apel. Dacă nu se pot „vindeca” de singurătate, acestor bărbați și acestor femei cu intimitatea confiscată nu le este hărăzită nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
se conturează ca un tărâm izbăvitor. Însă e o izbăvire părelnică, de fapt, sorgintea unei damnațiuni fără apel. Dacă nu se pot „vindeca” de singurătate, acestor bărbați și acestor femei cu intimitatea confiscată nu le este hărăzită nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul lui Nero. Despărțirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
se reface circular, în întregul ei: o lume pervertită unde, de la vodă la slugă, toți simulează și disimulează, unde toți se află permanent în rol, iar șansa fiecăruia depinde de performanța în arta ipocriziei. Momentele de atonie intervin numai în singurătate, în deplină siguranță, după ce sunt luate infinite precauții. Unul ca Andronache Tuzluc este sortit pieirii pentru că joacă descoperit, ignorându-și, din oboseală poate, adversarii. Cu talent de comediograf, F. scrutează adunările, zaiafeturile, locuri unde personajele își fac apariția sub privirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
dezmeticirii după decembrie 1989. Revenirea sa - după mai bine de un deceniu și jumătate - nu s-a putut realiza decât prin renunțarea la vechile unelte de prozator. Apariția unei plachete cu șaptezeci și șapte de sonete intitulate livresc La steaua singurătății (2003) se vrea o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile, datate între 1998 și 2003, sunt frumoase, corecte formal și aduc în schema lor clasică sentimente, meditații, contemplații vechi și mai noi. Autorul lasă impresia că intră în concurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
în concurs cu alți sonetiști, iubind, cam ca Shakespeare, sau exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai multă pudibonderie. SCRIERI: 1100 de zile risipite, Cluj-Napoca, 1975; Soarele de pe Ararat, Cluj-Napoca, 1981; Colina zorilor, Cluj-Napoca, 1987; La steaua singurătății, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Magda Ursache, „1100 de zile risipite”, CRC, 1975, 5; Voicu Bugariu, Notație și semnificație, LCF, 1975, 16; Laurențiu Ulici, Sentimentul cuvintelor, RL, 1975, 17; Mihai Dinu Gheorghiu, Psihologie și compoziție, CL, 1975, 6; Valentin Tașcu, „1100
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să le înțeleagă în solitudinea reflexivă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
Determinări, București, 1970; Codice, București, 1974; Ianuarii, București, 1976; Împărăția de seară, pref. Ion Caraion, București, 1979; Trecerea, București, 1981; Dogma, București, 1984; Împărăția de seară-The Realm of Dusk, ed. bilingvă, tr. Charlotte Margaret Dear, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1984; Singurătatea din urmă, București, 1986; Intrarea în legendă, introd. M.N. Rusu, București, 1990; Copil la Curțile Române, București, 1995; Cina cea mare, București, 1998. Repere bibliografice: Negoițescu, Scriitori, 388-392; Piru, Panorama, 179-182; Ilie Constantin, Mihail Crama, „Determinări”, RL, 1970, 31; Haralambie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
Eram speriată! Eu nu am vrut o petrecere mare, dar părinții mei au insistat să invităm pe toți vecinii și câțiva colegi de la școală. Eram fericită în ciuda gândurilor mele în care mă împiedicam și împleticeam ori de câte ori aveam un moment de singurătate. Baloane, decorațiuni, jocuri. Deschideam cadouri când am auzit-o pe mama: - Emi! - căci așa îmi ziceau părinții de la Emilia. Eram complet zăpăcită pot spune, dar apoi am putut distinge silueta domnului Vali. - Felicitări, domnișoară! Ai 18 ani, acum. Știi ce
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
limitat În trecut, iar rolul eroului se democratizează. El devine un exemplu, fie și contradictoriu, Întrucât este excepțional, și un apărător pentru cetate și pentru toți cetățenii, asemenea lui Filoctetxe "Filoctet", care, În tragedia omonimă a lui Sofocle, renunță la singurătatea lui aristocratică și, Într-un anumit fel, sălbatică, părăsește insula Lemnos și se conformează schemei egalitariste a cetății, luând parte, alături de ceilalți ahei, la cucerirea Troiei 3. În acest cadru se poate ca lumea miceniană să fi fost un punct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a cadrului spiritual mereu reevaluat, destule elemente și sintagme eminesciene încorporate. Pe de altă parte, valențele unor prelucrări nuanțate ale motivelor populare se impun în Cântece din fluier (1960), prima carte personală din exil, unde se instituie un dialog al singurătății pe plaiul veșnic invocat, înfrățit cu celestul („Revarsă-ți harul tău pe plaiuri,/ Pe coama munților, pe ape./ Aprinse rugi din mii de naiuri/ Mireasma inimii-n năstrape//[...]// Întâiul cântec, Doamne, iată-l.../ Ning flori de rai și clopoței./ Tu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
-i cu spini și ciumăfăi,/ Hăulind a dor din zare-n zare,/ Ca demult, când am pornit, flăcăi,/ Cu icoana țării-n chiotoare...”). Eul liric se complace adesea în ipostaza pastorală, numărându-și zilele ca pe mioare și viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar baciul care „culege steaua” - intrarea în atemporal, descifrând sensurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
În viziunea lui P., prezentă și în poemul Rumânească, se invocă iarăși un „neam al nevoii” și se preconizează recuperarea unui drum al ispășirii spre țară („Crucea Ta o duc în spate,/ Drum al vântului și-al ploii/ Dor pribeag, singurătate.../ Și cum urc cu Tine-n pripă,/ Tu Te scrii în pieptul meu,/ Zbor cu moartea-ntr-o aripă,/ Scump altar Lui Dumnezeu.”). Cântece din fluier adună poeme datând din anii ’50-’51, din care doar puține și-au găsit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e de ales, nimic nu e de evitat. Nehotărârea este povara singurătății noastre în fața prestigiului inaparent al oricărei soluții. Într-un univers omogen - al binelui (sau al răului) care nu comportă grade - indecizia ar fi starea subiectivă perpetuă. Gândul că orice aș face e bine, e la fel de bine, reprezintă, din punctul de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mult. Miza hotărârii mele poate să răspundă unei absențe, unei eschive, unei întârzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui, de părăsirea mea. Orice hotărâre adevărată este de aceea o faptă a singurătății și a riscului. A riscului. Atât hotărârea cât și nehotărârea se desfășoară în raza riscului. Dar în vreme ce nehotărâtul se blochează în fața lui și nu va compune niciodată cu el, cel ce se hotărăște și-l asumă din plin. Asumându-l
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate genera saga unui erou sau martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită decât de cel ce o suportă. Dar pentru că nu comportă fapte, ci doar stări, ea nu se poate exprima decât liric; ea devine atunci
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]