12,786 matches
-
pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră că găgăuzii actuali sunt unul dintre popoarele originale ale lumii turcice, în timp ce etnografii și filologii amintesc că în anul 1812, când Bugeacul a trecut din stăpânirea Otomană în stăpânirea Rusească, Turcii și Tătarii musulmani (în parte Nogai) au fost alungați de aici spre Dobrogea și răsăritul Bulgariei, fiind înlocuiți prin Găgăuzi și Bulgari, adică ortodocși, veniți din acele regiuni rămase otomane. Alți Tătari nogai din Bugeac au fost risipiți
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
și fierul. Grecii i-au cunoscut pe georgieni mai ales ca făuritori de arme. După cucerirea Persiei de către Alexandru Macedon, în anul 333 î.Hr., regatul Colhidei și cel al Iberiei au devenit independente. În timpul războaielor dintre diadohi, care au urmat stăpânirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un regim de teroare. Iberia a putut scutura după scurt timp stăpânirea pontică și a unificat toate ținuturile georgiene în afara Colhidei sub stăpânirea sa. În războaiele
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
și cel al Iberiei au devenit independente. În timpul războaielor dintre diadohi, care au urmat stăpânirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un regim de teroare. Iberia a putut scutura după scurt timp stăpânirea pontică și a unificat toate ținuturile georgiene în afara Colhidei sub stăpânirea sa. În războaiele mitridatice, Colhida a fost ca provincie, Iberia ca vasal al Pontului antrenată în lupta împotriva Romei. Între anii 65 și 64 î.Hr. statele georgiene au fost
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
care au urmat stăpânirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un regim de teroare. Iberia a putut scutura după scurt timp stăpânirea pontică și a unificat toate ținuturile georgiene în afara Colhidei sub stăpânirea sa. În războaiele mitridatice, Colhida a fost ca provincie, Iberia ca vasal al Pontului antrenată în lupta împotriva Romei. Între anii 65 și 64 î.Hr. statele georgiene au fost cucerite de generalul Pompei. Colhida a devenit astfel provincie romană, Iberia
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
cele iberice, georgienii au reușit să-și apere timp de patru zile cu eroism granița, într-o bătălie care l-a costat pe Gorgasali viața. Iberia a devenit astfel în secolul al VI-lea provincie persană, în timp ce Lazica căzuse sub stăpânirea Imperiului Bizantin. Deoarece persanii erau angajați în conflictul cu Imperiul Bizantin, iberienii au reușit să creeze mici principate independente, care se aflau într-o stare permanentă de război. În secolul al VII-lea, georgienii au fost nevoiți să facă față
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
pe deasupra și de conflictul cu forțele cruciate. Astfel, în anul 1099 David a ajuns să nu mai plătească tributuri selgiucizilor, după eliberarea tuturor ținuturilor georgiene în afara emiratului Tbilisi și a Hereției. În 1103 el a reorganizat biserica, legând-o de stăpânirea sa prin instituirea unui logofăt domnesc (Mtsihnobart Ukhutsesi) în rangul de catholicos (arhiepiscop). În campania din 1103-1105, armata georgiană a recucerit Hereția și a întreprins raiduri încununate de succes pe teritoriul Șirvanului, care se afla încă sub dominația selgiucidă. Între
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
în anul 1783 und acord cu Ecaterina a II-a a Rusiei, prin care regatul est-georgian acceptă protecția rusă. Țarul Alexandru I al Rusiei va anexa regatul Kartliei printr-un decret din 1801. În 1810 cade și regatul Imereției sub stăpânirea rusă. Imperiul rus va pune în decursul secolului al XIX-lea stăpânire pe toate regiunile georgiene; Guria este anexată în 1828, Migrelia în 1857, Svaneția între 1857 și 1858, principatul Abhaziei în 1864. Noua provincie din sudul imperiului va fi
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
prin care regatul est-georgian acceptă protecția rusă. Țarul Alexandru I al Rusiei va anexa regatul Kartliei printr-un decret din 1801. În 1810 cade și regatul Imereției sub stăpânirea rusă. Imperiul rus va pune în decursul secolului al XIX-lea stăpânire pe toate regiunile georgiene; Guria este anexată în 1828, Migrelia în 1857, Svaneția între 1857 și 1858, principatul Abhaziei în 1864. Noua provincie din sudul imperiului va fi numită de ruși "Gruzia". După Revoluția din Octombrie, provincia Gruzia s-a
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
aruncați în Gulag după ce au fost eliberați din lagărele de prizonieri. În primele faze ale războiului, Armata Roșie în retragere a căutat să interzică inamicilor accesul la orice fel de resurse mai înainte ca germanii sa le poată lua în stăpânire, aplicând tactica „pământului pârjolit” și a distrugerii infrastructurii. Din nefericire, aceste măsuri împreună cu abuzurile armatei germane au cauzat suferințe și o foamete de neînchipuit populației civile rămase în spatele frontului. Uniunea Sovietică a suportat greul luptelor și a avut cele mai
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
XII și atinge apogeul în a doua jumătate a secolului XIV, sub regele Tvrtko. După moartea acestuia, în 1391, statul bosniac intra în criză, fiind cucerit în secolul XV de către imperiul otoman. Procesul de cucerire este finalizat în anul 1481. Stăpânirea otomană a durat până în anul 1878. Semnificativ este faptul că, în această perioadă, mare parte din populația slavă din Bosnia-Herțegovina se convertește la religia islamică. Cu toate acestea pe teritoriul provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
înlăturându-i pe americano-liberieni de la putere. S.K. Doe a condus o grupare de militari nemulțumiți de situația indigenilor africani, superior numeric americano-liberienilor, astfel, ei l-au asasinat pe William Tolbert chiar în casa sa. Doe și acoliții săi au pus stăpânire pe guvern, încheiind ceea ce ei au numit „Prima Republică”. Astfel, după 133 de ani de guvernare americano-liberiană, aceștia au fost înlăturați de către indigeni. Totuși, Doe a strâns legăturile cu Statele Unite ale Americii, scoțându-i definitiv din țara sa pe spionii
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
-IV, iar inagurarea pasurilor transhimalayene după 600 face din Nepal o zonă de tranzit în comerțul intercontinental dinspre China peste Tibet spre India. În evul mediu influența indiană asupra principatelor nepaleze este consolidată după instaurarea în India de nord a stăpânirii islamice a Marilor Moguli (1526) de către refugiații hinduși în căutarea unui nou adăpost. Ctitorul Nepalului modern a fost principele gurkha Prithvi Narayan Shan, în anul 1768. El realizează în anii 1768 - 1769 unitatea statală a Nepalului prin cucerirea principatelor Kathmandu
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
altă parte, prin spiritul de colectivitate și solidaritate foarte puternic în Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosință în timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alăturat și ei cruciadelor deoarece nu puteau rămâne în afara unei lupte care le ar fi adus noi stăpâniri, prestigiu și glorie, dar, de la început, între idealul nobiliar și cel popular a existat o prăpastie. Posibilitatea unor acțiuni militare în răsărit și a unor deplasări de mase a fost creată de însăși situația politică din Orientul Apropiat. În a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
de atrocitățile și exploatarea care a afectat restul țării. De asemenea, regiunile rusești semi-independente au trebuit să lupte și împotriva cruciaților germanici, care au încercat să colonizeze regiunea. La fel cum s-a întâmplat în Balcani și în Asia Mică, stăpânirea nomadă a întârziat dezvoltarea socială și economică a regiunii. Influențele autocratice asiatice au degradat numeroase instituții politice ale statului și i-au afectat cultura și economia într-un mod negativ. În ciuda tuturor acestor fapte, spre deosebire de liderul spiritual al lumii est-europene
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
greutățile pe care le aducea statutul de câmp de luptă. Astfel relațiile lui Brâncoveanu cu imperialii s-au îmbunătățit rapid. Era în interesul lui să mențină relații bune cu ei, întrucât exista perspectiva întoarcerii forțelor, cât și a căderii sub stăpânirea austriacă odată cu încheierea viitorului tratat de pace. Imperialii aveau nevoie de el, întrucât pe timp de război domnul Țării Românești era cea mai bună sursă de informații despre ceea ce se petrecea în Imperiul Otoman, el fiind în legătură permanentă cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
formale și informale pe care le presupunea vasalitatea față de otomani. Averea a fost de altfel și cauza principală a mazilirii sale, sultanul și marele vizir promițându-și mari beneficii (mai ales) de pe urma confiscării averilor mobile. În 1708, Brâncoveanu avea în stăpânire 111 sate și moșii. El avea pe întreaga întindere a țării terenuri agricole fertile, vii, heleșteie și bălți cu pește, pe lângă sume de bani, parte din ei depusă în străinătate, obiecte prețioase („scule”, în jargonul timpului) și bijuterii. Ionescu și
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
tragedii în timpul războaielor dintre turci și austrieci. Peste 50 de sate românești din Serbia și Banat au fost complet distruse de austrieci si de milițiile sârbești în perioada războaielor din secolul al XVIII-lea. Odată cu dezvoltarea comerțului în Balcani sub stăpânirea otomană, vlahii au căpătat un rol important în economia locală. Anumite estimări pentru secolul XIX dau numărul lor la 1,5 milion. Un centru cultural și economic important al vlahilor era orașul Moscopolei, astăzi pe teritoriul Albaniei, care avea în
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
cu limba română, obținând finanțarea școlilor vlahe de către Regatul României, dar ferindu-se să revendice un teritoriu, dată fiind răspândirea răzleață a Vlahilor printre celelalte naționalități și eventualitatea ca statele creștine corespunzătoare, anume Grecia, Bulgaria și Sârbia, ar putea înlocui stăpânirea turcească, ceeace s-a și întâmplat prin Războaiele Balcanice, în 1912-13. Odată deveniți cetățeni ai acestor state, majoritatea Vlahilor au rămas pe poziția lui C. Belimace afirmându-și loialitatea politică față de țările lor, dar pastrându-și în condiții nu totdeauna ușoare
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
pomeniți: Inițial, Regatul Odrisilor era un stat incipient, organizat după modelul satrapiilor persane, denumită Skudra. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrisilor a fost Teres în 480 i.en. în condiții favorabile după ce perșii au fost învinși în războaiele medice, renunțând la stăpânirea spațiului balcanic. Odrisii ar fi păstrat structurile organizatorice ale satrapiei. Spațiul inițial locuit de odrisi era valea Hebrosului, Marița de azi, pe cursul inferior. Sub domnia lui Teres, statul odrisilor nu era foarte întins. Tucidide menționează că mai erau o
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
a trăit până la venerabila vârstă de 92 de ani. Urmașul lui Teres a fost Sitalces (431-424 i.en.), fiind unul dintre cei mai mari regi ai odrisilor. Pe timpul domniei sale, regatul a ajuns la o largă expansiune teritorială, fiind aduse sub stăpânire toate populațiile tracice. Au fost integrați tracii dintre Haemus și Rodopi, la care s-au adăugat geții de dincolo de Haemus. Tucidide a precizat că stăpânea tot litoralul, pornind de la Marea Egee, din dreptul Abderei, continuând cu Marea Marmara și Marea Neagră, până în
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
oraș în urma atacurilor lui Mahmoud din Ghazni. Documentele vremii (secolul al X-lea) arată că sultanul Mahmud din Ghazni a cucerit părțile răsăritene ale Iranului, teritoriul Afghanistanului și nord-vestul Indiei. O parte din teritoriile cucerite au căzut mai târziu în stăpânirea Sultanatului de Rum. În secolul al XI-lea romii proveniți din India se aflau în Sultanatul de Rum de unde au trecut în Imperiul Bizantin, și apoi au pătruns în sud-estul și centrul Europei (secolele XIV-XVI), ca și în nordul Africii
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
ha. Călărășiul este pentru prima dată atestat documentar la 1432 - 1433 cu denumirea de Tuzara. Localitatea Tuzara este pomenită într-un șir de documente domnești ce aparțin diferitor perioade istorice: de la Alexandru cel Bun care a dat moșia Tuzarei spre stăpînire unui boier credincios domnului(înainte de 1430), pîna la Mihai Șutu care a confirmat existența Tuzarei - tîrg stabilind aici diferite rînduieli (28 septembrie 1794). Legenda spune că voievozii Moldovei au descălecat în repetate rânduri, pe meleagurile Tuzarei, acesta constituind un loc
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
de "sârbii albi". Orașul a fost câmpul de luptă a peste 115 conflicte internaționale și a fost dărâmat de 44 de ori încă din perioada antică de numeroasele armate orientale și occidentale. În perioada medievală, orașul se află, succesiv, sub stăpânirea bizantinilor, francilor, bulgarilor, ungurilor și a sârbilor. În 1521, Belgradul a fost cucerit de otomani și a devenit reședința Pasalâcului Belgrad, fiind declarat principalul oraș al Europei Otomane și printre cele mai mari orașe europene. Orașul a devenit capitala Șerbiei
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
Imperiul Român, punând capăt scurtei renașteri a tradițiilor religioase române sub Iulian Apostatul, predecesorul său. În 395 d.Hr., locul a trecut sub guvernarea Imperiului Bizantin. Dincolo de răul Sava de la Singidunum, se află orașul celtic Zemun, care de-a lungul stăpânirilor române și bizantine a împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele două orașe erau legate de un pod). Singidunum a fost ocupat și de mai multe ori devastat de invaziile succesive ale hunilor, sarmaților, gepizilor, ostrogoților și a avarilor
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
630. A fost folosit ca centru al Regatului Gepizilor, la începutul anilor 500, înainte de a fi cucerit de avari. Cand avarii au fost în cele din urmă alungați de forțele Imperiului Carolingian în sec. al IX-lea, a revenit sub stăpânirea bizantinilor, în timp ce Zemun a devenit parte din regatul Carolingian și a fost redenumit în Malevilla. În același timp (în jurul anului 878), prima înregistrare a numelui slav, "Beligrad" a apărut în timpul stăpânirii Primului Imperiu Bulgar. Timp de aproximativ patru secole, orașul
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]