12,674 matches
-
II-lea l-a numit cardinal, pentru merite teologice deosebite. A murit la München, la 8 decembrie 2005, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Thalbach din Bregenz, sediul Familiei Spirituale "Opus", din care făcea parte. Opera lui Scheffczyk subîntinde toate domeniile teologiei sistematice și cuprinde aproximativ 1.500 de publicații, din care cca. 60 de monografii, 1.000 de articole în reviste și dicționare și peste 400 de recenzii. Multe lucrări sunt traduse în alte limbi: italiană, spaniolă, portugheză, franceză, engleză, olandeză
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
cca. 60 de monografii, 1.000 de articole în reviste și dicționare și peste 400 de recenzii. Multe lucrări sunt traduse în alte limbi: italiană, spaniolă, portugheză, franceză, engleză, olandeză, maghiară și polonă. Și-a dovedit erudiția în domeniul istoriei teologiei prin coeditarea (din 1968), a celebrului manual de istoria dogmelor, "Handbuch der Dogmengeschichte", din care au apărut peste 50 de volume, dintre care două sunt ale lui Scheffczyk însuși: învățătura despre Creație și Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
învățătura despre Creație și Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care sunt analizate caracteristicile tipice ale credinței catolice, deosebindu-le în principii
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care sunt analizate caracteristicile tipice ale credinței catolice, deosebindu-le în principii formative, de conținut și existențiale. Cea mai larg răspândită
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care sunt analizate caracteristicile tipice ale credinței catolice, deosebindu-le în principii formative, de conținut și existențiale. Cea mai larg răspândită lucrare a lui Scheffczyk (publicată în 100.000 exemplare, în diferite ediții și tradusă în diferite limbi) este
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
preocuparea pentru claritatea noțiunilor și capacitatea de a clarifica o temă ținând seama de toate punctele de vedere, însoțită de capacitate de sinteză. Legătura dintre analiză și sinteză este însoțită de relația echilibrată între aspectul istoric și cel filozofic al teologiei. În privința fundamentării metafizice a teologiei lui, Scheffczyk este legat de tradiția metafizică, într-o abordare personalistă. În acest sens, realitatea omului este descrisă ca întâlnire între persoane, ajungând la punctul culminant în prietenia cu Isus Hristos, cu Omul-Dumnezeu, în comuniunea Bisericii
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
capacitatea de a clarifica o temă ținând seama de toate punctele de vedere, însoțită de capacitate de sinteză. Legătura dintre analiză și sinteză este însoțită de relația echilibrată între aspectul istoric și cel filozofic al teologiei. În privința fundamentării metafizice a teologiei lui, Scheffczyk este legat de tradiția metafizică, într-o abordare personalistă. În acest sens, realitatea omului este descrisă ca întâlnire între persoane, ajungând la punctul culminant în prietenia cu Isus Hristos, cu Omul-Dumnezeu, în comuniunea Bisericii. Abordarea personalistă, care aseamănă teologia
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
teologiei lui, Scheffczyk este legat de tradiția metafizică, într-o abordare personalistă. În acest sens, realitatea omului este descrisă ca întâlnire între persoane, ajungând la punctul culminant în prietenia cu Isus Hristos, cu Omul-Dumnezeu, în comuniunea Bisericii. Abordarea personalistă, care aseamănă teologia lui Leo Scheffczyk cu cea a lui Joseph Ratzinger și a lui Hans Urs von Balthasar, ajunge la punctul culminant în tratatul teologic despre har, prietenia personală devenind aici o cheie pentru aprofundarea raportului dintre natură și har. Leo Scheffczyk
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
data de 12 august 1856, în comuna Trohan (jud. Vaslui), în familia unui preot. După studii la Seminarul “Veniamin Costachi" de la Socola (1870-1877), a fost hirotonit preot pentru satul natal (1879-1881), dar rămânând văduv s-a înscris la Facultatea de Teologie din București (1881-1882), apoi la cea din Cernăuți (1882-1886), unde a obținut doctoratul în teologie. Mitropolitul primat Atanasie Mironescu a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române (25 mai 1909). Este numit apoi ca director la Internatului teologic din
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
studii la Seminarul “Veniamin Costachi" de la Socola (1870-1877), a fost hirotonit preot pentru satul natal (1879-1881), dar rămânând văduv s-a înscris la Facultatea de Teologie din București (1881-1882), apoi la cea din Cernăuți (1882-1886), unde a obținut doctoratul în teologie. Mitropolitul primat Atanasie Mironescu a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române (25 mai 1909). Este numit apoi ca director la Internatului teologic din București (1886-1887), profesor suplinitor la Seminarul “Central" (1886-1887), profesor de Morală la Facultatea de Teologie
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
teologie. Mitropolitul primat Atanasie Mironescu a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române (25 mai 1909). Este numit apoi ca director la Internatului teologic din București (1886-1887), profesor suplinitor la Seminarul “Central" (1886-1887), profesor de Morală la Facultatea de Teologie din București (1887-1897), iconom stavrofor (1887). La 27 iunie 1895 este ales arhiereu titular cu titlul “Craioveanul", fiind călugărit la Mănăstirea Cernica sub numele Atanasie. Este hirotonit ca arhiereu la 5 februarie 1895. Din decembrie 1897 îndeplinește funcția de locțiitor
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. A fost ales de patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, și trimis cu o bursă să-și facă licența în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licențiat cu "arista" („magna cum laude"). Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i destinul, la recomandarea Universității din Atena și a Ambasadei române din Grecia, l-a trimis pe tânărul licențiat de la Atena
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
licențiat cu "arista" („magna cum laude"). Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i destinul, la recomandarea Universității din Atena și a Ambasadei române din Grecia, l-a trimis pe tânărul licențiat de la Atena să-și continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (Franța), pentru încă doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors încă o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obținut doctoratul, în anul 1937, cu teza: "Evagrie
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
licențiat de la Atena să-și continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (Franța), pentru încă doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors încă o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obținut doctoratul, în anul 1937, cu teza: "Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura", premiată de Academia de Științe din Atena. Susține examene de echivalare la Facultatea de Teologie din București. A urmat apoi cavalcada profesoratelor
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obținut doctoratul, în anul 1937, cu teza: "Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura", premiată de Academia de Științe din Atena. Susține examene de echivalare la Facultatea de Teologie din București. A urmat apoi cavalcada profesoratelor, cu opriri și promovări rapide: Profesor de Limba latină la Seminarul "Nifon" din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), înlocuindu-l pe celebrul profesor
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
de Științe din Atena. Susține examene de echivalare la Facultatea de Teologie din București. A urmat apoi cavalcada profesoratelor, cu opriri și promovări rapide: Profesor de Limba latină la Seminarul "Nifon" din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), înlocuindu-l pe celebrul profesor Nicolae Arseniev. Astfel, la Varșovia a alcătuit următoarele cursuri în limba polonă: "Introducere generală și specială în cărțile sfinte ale Noului Testament"; "Exegeza Epistolei Sf. Pavel către Galateni" și
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
care „au constatat valoarea lor științifică, didactică, precum și deplina lor concordanță cu învățătura Bisericii Ortodoxe". În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. La Cernăuți și Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul de "Introducere în cărțile Sfinte ale Noului Testament", altul de "Exegeză" și al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în limba română, același raport constată că: „Forma de exprimare
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în limba română, același raport constată că: „Forma de exprimare a autorului în limba română se distinge prin conciziune și claritate". În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București, apoi din anul 1948 la Institutul Teologic Universitar din București. Ca profesor de teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom" (1939-1941); "Originalitatea parabolelor Mântuitorului" (1944-1945); Activitatea Sfântului
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
a autorului în limba română se distinge prin conciziune și claritate". În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București, apoi din anul 1948 la Institutul Teologic Universitar din București. Ca profesor de teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom" (1939-1941); "Originalitatea parabolelor Mântuitorului" (1944-1945); Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena" (1946); "Ierarhia bisericească în epoca apostolică. Anexă: Texte biblice si patristice despre
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
mitropolit al Moldovei. Momentul este pomenit și de mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, într-un recent interviu acordat, ziarului Evenimentul zilei. "În veacul anterior, dar nu e mult de atunci, prin anii '70, a fost ales mitropolit la Sibiu profesorul de teologie Iustin Moisescu. Nu era nici preot și a fost ales mitropolit. Ulterior, a ajuns mitropolit la Iași și apoi Patriarh. Dar inițial era necleric, nehirotonit." O ascensiune deloc inexplicabilă, dată fiind apropierea sa de regimul comunist, crede istoricul Cristian Vasile
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
oraș) Băbeni județul Vâlcea. S-a căsătorit apoi cu Lucreția Popescu, fiica preotului Pavel Popescu, din comuna Braloștița, județul Dolj, la 14 octombrie 1924, după care devine preot în Băbeni. În anul 1925 se înscrie ca student la "Facultatea de Teologie" din București, obținând titlul de licențiat în teologie în anul 1929. În anul următor își dă demisia din învățământul primar și se consacră cu totul slujirii altarului. Remarcând că tânărul preot Ioan Marina dispune de însușiri ce depășeau aria de
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
cu Lucreția Popescu, fiica preotului Pavel Popescu, din comuna Braloștița, județul Dolj, la 14 octombrie 1924, după care devine preot în Băbeni. În anul 1925 se înscrie ca student la "Facultatea de Teologie" din București, obținând titlul de licențiat în teologie în anul 1929. În anul următor își dă demisia din învățământul primar și se consacră cu totul slujirii altarului. Remarcând că tânărul preot Ioan Marina dispune de însușiri ce depășeau aria de activitate al unui preot de sat, PS Vartolomeu
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
sinodală", în două ediții (1968 și 1975); "Noul Testament"; toate cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie, preoți, sau teze de doctorat. În perioada de păstorire a Patriarhului Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
votanți. La 14 martie 1881, Senatul, urmând Camerei Deputaților, votează Legea prin care România devine Regat, Carol I fiind proclamat Rege. În cuvântul rostit cu acest prilej, mitropolitul Calinic a spus: În timpul păstoririi sale, s-au deschis cursurile Facultății de Teologie din București, la stăruințele lui (1881); s-a înființat Tipografia Cărților Bisericești (1882). La 25 martie 1882, în Joia Mare a Sfintelor Paști, membrii Sfântului Sinod sfințesc, pentru prima dată, Sfântul și Marele Mir în Catedrala Mitropolitană din București, fără
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]