14,383 matches
-
matadorul pentru a excita taurul în ultima fază a coridei. 217 Ungaria Subcarpatică, integrată Slovaciei în 1918. 218 Regina Elena a Italiei era sora Reginei mame a Serbiei, ambele fiind fiicele Regelui Nikita al Muntenegrului. 219 Surse iugoslave și românești tind să dovedească implicarea serviciilor secrete franceze în organizarea atentatului. Regele Alexandru a fost ucis pe cînd mergea la Paris pentru a obține acordul Franței în vederea semnării unui pact de neagresiune cu Hitler. Unul din motivele îndepărtării lui Titulescu a fost
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
circulație mare și, sprijiniți de opera lor, au intrat în circuitul mondial. Reprezintă o altă dispută (sic!) din ce literatură au ajuns să facă ei parte, însă globalizarea prin exil vreau să cred că nu este chiar idealul spre care tindem, chiar dacă experiența românească în domeniu nu este prea încurajatoare pentru cei care vor să se facă auziți din țară”. La cine face aluzie? La ce anume se gândește și, conform obiceiului pământului, îl trece sub tăcere? Probabil că la colegul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
homosexuale ca fiind esențiale pentru acest proces. Freud a legat, de asemenea, paranoia de narcisism, investirea exagerată a energiei psihice în propriul eu, cu consecințe asupra stimei de sine și asupra propriei identități; el sublinia sensibilitatea exacerbată a paranoicilor, care tind să se simtă răniți la cea mai mică provocare, la așteptările lor că vor fi abuzați ori umiliți în orice situație, la grija și preocuparea permanentă față de vreun atac la propria persoană, la pregătirea unor contra-argumente și reacții de apărare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și logică, chiar dacă pornind de la premise false, ea poate atrage "înțelegerea" celor din jur și ca atare poate "trece" neobservată. Sistemul delirant este format dintr-o serie de convingeri personale despre lume, care influențează și chiar domină convingerile subiecților ce tind să acționeze în raport de aceste convingeri, dar ar fi greșit să credem că toți pacienții acționează doar în conformitate cu ele. Unii dintre ei (este vorba, de exemplu, de acei pacienți care solicită de bună voie sprijinul psihiatrului) înțeleg natura delirantă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
conține un sâmbure de adevăr. Nici impermeabilitatea delirului la raționament sau experiență nu îl distinge de eroare sau de opinie (Mullen 1997: 21), dar, în timp ce erorile normale sunt locuri comune în perimetrul grupului din care facem parte, erorile subiectului paranoic tind să fie extrem de idiosincrasice. Originea lor se află într-o disrupție și schimbare a funcției mintale, ceea ce schimbă fundamental modul de a înțelege și apropria lumea. Faptul că paranoicul nu își schimbă opinia când este pus în fața argumentelor contrare nu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
joacă un oarecare rol în dezvoltarea bolii. Un studiu comparativ al activității diverselor regiuni ale creierului la subiecți cu paranoia și la subiecți sănătoși a evidențiat diferențe în funcționarea creierului între reprezentanții celor două grupuri, ceea ce arată că primul grup tinde să reacționeze ca și cum s-ar confrunta cu condiții amenințătoare. Aceste comportamente se manifestă la persoanele normale doar în anumite condiții, în situații unde amenințarea este mai precis conturată. Cu dovezi privind activitatea creierului și moștenirea familială, există șanse pentru stabilirea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
decizii de probabilitate în comparație cu grupul de control, sunt tot atât de siguri ca și ceilalți în ceea ce privește acuratețea deciziilor luate, atribuie evenimentele negative din viața lor unor cauze externe și au dificultăți în a descifra intențiile și motivațiile altora. Persoanele predispuse la paranoia tind să își vadă propria viața ca o serie continuă de evenimente amenințătoare și, de aceea, interpretările lor despre ceilalți și despre ei înșiși sunt deformate. Teoriile psihanalitice plasează paranoia într-o rană receptată în narcisismul timpuriu, în perioada primelor interacțiuni
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paranoico-critică" este, așadar, un proces prin care artistul descoperă noi și unice modalități de a vedea lumea din jurul său; ea se materializează în abilitatea artistului sau privitorului de a percepe imagini multiple, în cadrul aceleiași configurații. Noile imagini ale "iraționalității concrete", tinzând spre "posibilitatea" lor fizică și actuală, depășesc domeniul fantasmelor sau al reprezentărilor psihanalizabile. Scopul declarat al artistului este ca, folosind metodele psihologului ori filosofului, ca și instrumentele pictorului realist, să confere forța realității concrete viselor, viziunilor, ori imaginilor hipnagogice. Aspectul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la FC Național, după-amiaza la Steaua; de ce n-ar fi posibil ca, alături de o derivă a continentelor, să asistăm și la o derivă a cartierelor Capitalei, în care vilele din centru alunecă amețitor spre maidanele periferiei? în fine, fiindcă tot tindem să ne îndreptăm spre o lume fără frontiere, Petrolul fuzionează cu Astra. S-a reunificat Germania, există un singur Vietnam, probabil că, într-o zi, se vor reuni și cele două Corei. De ce nu le-ar urma exemplul Ploieștiul? Să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
o valoare cât mai apropiată de unitate; • raportul volumelor fazelor implicate în lucru trebuie să aibă o valoare acceptabilă. Gradul de separare Pentru o extracție într-o singură etapă, gradul de separare este dat de diferența dintre fracțiunile extrase. Acesta tinde către unitate în cazul unei separări bune și către zero în cazul unei separări nereușite. Factorul R - cromatografic În cromatografie, estimarea procesului de separare se bazează pe diferențele între mobilitățile componenților din amestecul de analizat. Parametrul care reflectă aceste mobilități
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
simbolurile, care, spre diferență de arhetip, imuabil și universal, sunt fluctuante și chiar ambivalente, ceea ce le provoacă o anumită fragilitate (creatoare, însă) în raport cu timpul (istoric), cu diferențele culturale, cu diversele contexte în care apar. Din această cauză, cel puțin simbolul tinde să devină semn, pentru că trece din registrul bogat al semanticii (la care cercetarea de față se raportează) în cel al semiologiei funcționale − după interpretarea lui Durand, în aceeași lucrare (54). Procesul de memorare nu este așadar constrâns să rămână la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în cadrul lui îl joacă structura mitică, tocmai datorită registrelor sale narative și simbolice, determinate și funcționale în baza schemelor. Mitul este, în perspectivă antropologică, ... un sistem dinamic de simboluri, de arhetipuri și scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme, tinde să se realizeze ca povestire. Mitul este deja o schiță de raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în cuvinte și arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul favoriza ideea și simbolul zămislea denumirea, putem spune că mitul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ale mitului, la arhetipuri/figuri și la simboluri, a dezvoltat un imaginar cu vocație formativă, de exemplaritate, dar a și creat, pentru acest scop, noi reprezentări ale vieții, "oglindă" pentru modul comun de înțelegere din fiecare perioadă istorică. Memoria colectivă tinde permanent să rețină, dinamic și creator, o imagine coerentă a existenței comunității, pentru ca aceasta la rândul ei să poată lăsa moștenire reprezentarea unei identități complexe; de aceea, ordinea impusă cetății și individului de către instituțiile puterii a ajuns să inspire, în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu trebuie neapărat să determine atitudini radicale. Are un caracter fluctuant, poate fi latentă sau poate deveni incomodă conjunctural, pentru că ține de registrul prejudecăților; poate să genereze chiar și comportamente discriminatorii. Este, așadar, mult mai apropiată de gândirea stereotipală. Noțiunea tinde să devină marginală în vocabularul științific actual, dat fiind că a fost invocată indeterminat în a doua jumătate a secolului trecut în științele sociale și în cele economice, în care dinamica terminologică la acest moment impune termeni mai stabili semantic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
distincte, secolele VIII-IX și XIV, respectiv iconoclasmul și isihasmul. Pentru că ambele mișcări au avut un suport instituțional, au ajuns să fie adevărate confruntări de putere în spațiul public, mai ales la nivelul discursului, textual și vizual; de aceea, problema imaginii tinde să rămână în cercetarea de față reperul teoretic major pentru discuția din jurul transformărilor imaginarului colectiv bizantin (până în pragul crizei istorice finale, din secolul XV, care va duce la slăbirea și, în cele din urmă, la dizolvarea imperiului creștin oriental sub
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cel cosmic: existența divină este purificată de semnele greșelii, de temporalitate, pentru a o transforma într-un reper imobil și pentru ca sufletul uman să nu mai fie nevoit să reia ciclul revenirilor, ci să iasă definitiv din timp și să tindă către eternitate. Pentru a se salva, individul "trebuie să se situeze în cadrul unei ordini generale, să restabilească pe toate planurile continuitatea dintre sine și lume" (Vernant, Mit și gândire 156), memoria fiind pentru el o modalitate generală și colectivă de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în cazul auguștilor, ci colectivă și egalitară. Roma poate că nu și-ar fi dorit și nu ar fi pretins altceva, pentru că ea însăși era o putere triumfalistă, uneori concurenta propriului autocrat; instituția imperială însă, prin întreg vocabularul ceremonial, a tins către un alt orizont al apoteozei. Grecii așezau înaintea eroului gloria Atenei; în schimb, principele divus a devenit prin voința lui emblema supremă a cetății eterne, devansând-o (inclusiv în cazul împăraților la a căror moarte a fost decretată legitim
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a devenit însă posibilă așezarea de plăci comemorative sau de posibile amplasamente funerare simbolice pentru cei 12 apostoli. Prin acest "cortegiu" sacral imobil, non-figural, proiectat totuși cu prudență pentru mausoleu și nu pentru procesiunea publică, înmormântarea împăratului Constantin I a tins către modelul unei apoteoze pseudo-christice. În analiza pe care o face pe baza surselor istorice, Gilbert Dagron înregistrează eșecul acestei tentative, de suprapunere a rolurilor celor doi "divini", precum și a funcțiilor celor două spații. Mai întâi, Constantiu II transformă rotonda
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ușurință de Constantin I, dat fiind că el însuși era fondator (prin reiterarea funcției, dar și prin cuceriri și construcții) și unic conducător al imperiului (după renunțarea la tetrarhie). Quintesența puterii romane, anunțată de primul principe și către care au tins toți marii împărați-militari și edili, a ajuns prin programul celui dintâi împărat creștin la decantarea sa completă. Æternitas este într-adevăr un numitor comun al celor două lumi, romană și constantinopolitană, dar nu și o cale unică. Diferențele, când apar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
arché − cum înțelegea și Platon acest din urmă concept, în legătură cu care i-a influențat decisiv pe teologii creștini (Tatakis 30-34); și tot ca la el, "imaginea" divinului este Lógos-ul, ca Virtute întrupată (logiké). Doar că, la iudeo-creștini, aceasta tinde să capete o identitate bine definită, cea christică. După enunțarea Crezului de la Niceea (Bitinia), în anul 325, va fi posibilă reprezentarea doctrinară a lui Christos nu numai ca întrupare a divinului, ci și ca om. Aceste două ipostaze, divină și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
încă tributare artei portretistice romane, ulterior, cele din spațiul oriental al lumii creștine și în special frescele sau icoanele pe lemn vor abandona complet noțiunea de mímēsis în spirit aristotelic și vor reinterpreta imaginea mai curând într-un spirit pseudo-platonician, tinzând către o formă unică, i-reală și, ca soluție grafică, hieratică și impersonală (după canonul icoanei, transcris de Dionisie din Furna în Erminiile sale). Recuperarea esteticii artei antice se va realiza abia începând cu sfârșitul evului mediu italian, atunci când reprezentările
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din aceste înțelesuri, dar ea va fi urmată adesea de noi ascunderi care, la rândul lor, vor fi destrămate de alte analize meditative ale celor dispuși să-și proiecteze gândul dincolo de semn, dincolo de cuvintele scrisorii divine. Cele mai multe sensuri primordiale descoperite tind să se re-ascundă urmând a fi din nou aflate și înfățișate în alte forme de expresie. Puține sunt sensurile cardinale lumii care, odată descoperite, scoase din ascundere și înfățișate, rămân permanent în această stare de înfățișare, de expunere deschisă în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
acțiunea firească a acesteia. Ca instrument palpabil, fizic, material, balanța sau cumpăna poate să nu își mai exercite rolul propriu, acela de a fi unealtă prin care greutățile sunt controlate întru echilibru și împăcate, sunt conciliate într-un balans ce tinde spre neutralitatea mișcării, fiind determinate la poziționări aproximativ egale, niciuna nesituându-se prea jos sau prea sus în raport cu cealaltă. Într-un astfel de context, cumpăna își pierde identitatea de cumpănă în sensul că nu mai cumpănește, nu mai echilibrează aproape
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în-greunat, cel investit cu ancorarea decisivă în fermitatea solului, cu apăsarea spre el. Greutatea pe care ți-o asumi te încetinește și epuizează în verticalitatea ta somatică exercitând asupra ta presiunea așezării corporale într-o nouă configurare, cea orizontală. Ea tinde să te prăbușească, să te așeze paralel orizontului, iar efortul tău vizează înfruntarea cu această mișcare de cădere impusă dinspre resorturile fizice ale omogenității pămânului. Această situație poate inspira formularea a trece peste greutățile destinului, dar trecerea în plan figurat
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
își ating un punct terminus, o bornă de terminare. Spre exemplu, a sta o zi întreagă relaxat într-un fotoliu fără să fi angrenat în niciun gen de activitate pare a fi o staționare în absența oricărui demers ce ar tinde spre propriul și firescul său sfârșit. Această aparență stă la baza acuzațiilor ce pot surveni, într-o astfel de situație, din partea celoralalți semeni cum că pierdem vremea în afara oricărei implicări întru acționare. Totuși, câte gânduri și trăiri ne poartă, adesea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]