13,247 matches
-
chipul vostru. Deci S.O.S. Aș veni și voi veni cu drag și dor la Suceava pentru o verificare a lucrărilor dar până atunci aș mai vrea să fac, În măsura În care pot, unele completări. Printre altele, În ultima vreme am umblat după locuințe cu plan circular. Norocul sau păcatul a făcut să fie așa ceva la Probota - deci casă cu pereții Împletiți din nuiele, dispuse orizontal, ca la gard, realizând un plan circular, ca la poiata de păsări. Dar era casă, locuința
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și de frumoasele rânduri scrise de personalități, care au vizitat-o. Da, e păcat de colonelul Gheorghiu . Ne străduim, să-i ducem mai departe moștenirea; dar sunt piedici ale unor oameni meschini. Totuși nu ne lăsăm bătuți. Dragă domnule Dimitriu, umblând deunăzi prin cele hârțoage ale mele, căutând ceva, dau peste anexatele hârțoage, care, poate, interesează pentru mentalitatea, atmosfera, care era odată la Flt. Oprește ceea ce socotești mata de cuviință și, restul, În foc. D-na Ungureanu se plânge, că-i
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Încep a căuta cele ce mi trebuie). Vă rog să nu vă supărați pentru detaliile neplăcute de mai sus, deoarece Între timp am avut și un accident din care am rămas cu o coastă plesnită, și numai eu singură pot umbla și căuta reviste sau cărți acolo. Aștept răspunsul dumneavoastră și Încă odată vă mulțumesc pentru album. Cu deosebită considerație, Despina Teodorescu P.S. Ați fost la Broșteni? Ați aflat ceva? </citation> <citation author=”TEODORESCU Ion Gh. ” loc=”Dolhești(i) (Mici)” data
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Cum să definești un oraș în câteva rânduri? De vreme ce nu poți surprinde în două zile decât un mic eșantion din atmosfera și frumusețile Lisabonei, pentru a fi onest, normal este să te limitezi în a descrie locurile pe unde ai umblat. Am pornit în această excursie inedită cu un fel de teamă pentru ce voi descoperi, pentru propriile mele fantasme legate de cel mai fabulos oraș din întregul traseu al Trenului Literaturii. Lisabona - cea mai vestică metropolă a Europei, succedând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
neștire telecomanda până trece arșița. Dar cum să te lași învins de căldură când stai doar două zile aici, dintre care una, cea de mâine, o vei petrece în Muzeul Prado? E un adevărat sacrilegiu să-ți irosești timpul. Așa că umblu să văd, să contabilizez imaginile aproape lichefiate de căldură ale Madridului. Mai întâi merg să văd Plaza Mayor, care pare să fie un fel de simbol neoficial al orașului. „Dacă n-ai văzut Plaza Mayor, înseamnă că n-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ei de scene și întâmplări, de sentimente și atitudini, de reverii și fantasme care au chinuit spiritul creatorului în lungi, infinite zile și nopți de lucru. Dacă, în epocă, majoritatea oamenilor așază, de regulă, realitatea deasupra închipuirilor unui nebun ce umblă cu pensula sau condeiul, atunci, peste secole, tot ce rămâne din implacabila istorie evenimențială, din faptele așa-numiților „contemporani”, din aroganta lor părere despre sine, pe scurt: tot ce supraviețuiește vremurilor sunt amprentele geniului artistic încorporat în cărți și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și că, în general, „funcționează” după un program greu de urmărit. De pildă, aseară, la Bordeaux, pe la 22.30, l-a căutat în camera de la hotel să-i amintească detaliile plecării spre Paris, dar nu l-a găsit. Pe unde umblă?... Chingiz îi răspunde nervos că este un om liber, face ce vrea, iar aici, în Franța, unde a fost de atâtea ori și are un agent literar, chiar nu dorește să fie dădăcit. Turcoaica nu se lasă, ține să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi plăcut să învăț, aș fi suportat poate și un curs ca acesta: Istoria și decesul comunismului în Europa de Est. Am intrat într-o mică piațetă pavată, din interiorul campusului. O placă unde erau consemnate date importante din istoria Universității. Am umblat pe coridoare, am consultat panouri cu anunțuri - majoritatea invitații la concerte și la tot felul de agape. Studenți și profesori grăbiți...); Le Pantheon (am citit corect și expresiv, așa cum o făceam în clasa a 5-a de școală, inscripția: Aux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pierdute de războinici din Asia, care au atacat Castelul Teutonilor. Mărturia unei alte civilizații - îndepărtate, exotice - sub cerul baltic, plumburiu. Părăsesc sala cu arme și, la primul nivel al culoarului ce împrejmuiește curtea citadelei, îmi găsesc în sfârșit grupul, care umblase pe alte poteci. De-acum mă țin de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb impresii pe viu. Vizităm vechile bucătării situate la parter: mese de stejar, grele, scule de gătit butucănoase. Ce muncă, ce forfotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Se numea Costică Mămăligă și preda engleză la primul SRL din Chișinău specializat în „promovarea”, contra plată, a limbilor moderne, deschis la începutul deceniului trecut și botezat Oferta (o denumire ea însăși neobișnuită, un termen „capitalist”, anunțând noile vremuri „desfundate”). Umblam la cursuri împreună cu VASILE GÂRNEȚ și cu Valentina Buzilă, colega noastră de la Editura Hyperion, de unde îmi câștigam pâinea. Noi trei eram singurii români din grupă, restul - evrei ruși din Chișinău. Se pregăteau să emigreze - Gorbaciov tocmai slăbise șuruburile, iar imperiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a primit în al său, spontan, din prima zi, cu trei ani înainte, cum o spuneam - eram gestionar de piese auto și șofer la marele garaj al Ministerului de Finanțe (nu știu de ce, dintr-o eroare a lui Marian Popa, umblă și azi știrea falsă că aș fi fost șofer de taxi!Ă -, numai că în acest caz nu poate fi vorba de un „instinct al solidarității”, deoarece Florin Mugur, cu numele său și al tatălui său, fost gazetar, Legrel, era
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Breban, că dumneata îl lauzi în gura mare pe Platon, în seminarii, în amfiteatru, în discuții intime, peste tot, ce mai! Nu îți dai oare seama că filozofia lui e falsă, idealistă, reacționară, că Platon nu avea dreptate?”. Într-adevăr, umblam la mine cu cele două volume ale lui Cezar Papacostea și, „obraznic”, în loc să-i dau dreptate, l-am privit în ochi pe tovarășul profesor și i-am propus o butadă: - Da, aveți desigur dreptate, dar... nu vedeți ce veche, ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucram; nu rareori, la sfârșitul scrisului, sub fereastra amplei sufragerii unde scriam și dormeam, fereastră ce dădea spre râul Timiș, auzeam pașii și vorbele primilor cetățeni care se grăbeau spre „locul muncii” sau ale țărăncilor din satele vecine Lugojului care umblau să vândă lapte: „Laapce, doamnăă... lapce!”. În același regim am scris și Francisca, și apoi partea mediană, E.B., și Oglinzile carnivore din În absența... Ziua mi-o petreceam ca un om „fără ocupație”, mergând la ștrand, plimbându-mă cu Pax
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
europeni confruntați cu locuitori ai lumii a treia atunci când îi compari cu musulmanii. În Israel, o crimă e o crimă, nici vorbă de pedepse ușoare pentru crima "de onoare", ca în teritoriile ocupate. Femeile sunt considerate egale cu bărbații și umblă cu părul neacoperit. Spre deosebire de coreligionarii lor din Palestina, nu emigrează și nici n-au resimțit nevoia de a forma un mic grup creștin în Knesset, după modelul celui islamic. Nivelul de trai și de libertate a cultului nu le prea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și spre spectacolul străzii te vindecă de misticism. În loc să-l întrebe nici una nici două, pe cel scăpat de la înec: "Ai credință?", pescarul de suflete ar face mai bine să se intereseze dacă-i place să râdă pe sub mustață și să umble creanga. Iată întrebările de fond. Restul e pură frivolitate. Credința derivă din temperament, și nu invers. Datorez în ce mă privește, acestor două vicii, adică ironiei subtile și naivității, reducția mea regretabilă, dar nativă, la starea laică. Ne putem imagina
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un tartor al locului, respiră cruzime: "Faliboga e numele unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește." Un alt personaj, un resemnat, "trăiește în bordei toată viața, ori lângă vite"; într-o zi, piere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al locului, respiră cruzime: "Faliboga e numele unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește." Un alt personaj, un resemnat, "trăiește în bordei toată viața, ori lângă vite"; într-o zi, piere ca o jivină și "nimeni nu-l plânge". Notații de aspect descriptiv lasă loc, în continuare, unui proiect de nuvelă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am dat-o? Da, mămucă. Ai și gătit de lipit prispa? Am gătit. Mira-m-aș! Și dacă-ai gătit, de ce-ai venit aici, ca să-mi stai cu mânile în șolduri? Cloștele le-ai adus în ogradă, ori iar umblă pe toloacă, și a dat iar în pui mâța lui Bâtlan? (...) Cloștile-s în ogradă, mămucă, răspunse Aglăița. Să n-ai dumneata nici o grijă. Cum să n-am grijă, fată hăi? Da ce știi tu de câte sunt și câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o iartă de câte ori face una ca asta. Subiect de nuvelă. FOLTICENI [În timpul alegerilor] La Dolhasca, dimineața, cu câteva zile înnaintea alegerilor, vine Sevastian Moruzi 2 și dă oamenilor de-o cinste, 30-40 de lei. Oamenii în jurul lui, cu toții, pe când Giurescu umbla singur pe peron. După amiază vine Popovici (care e un rafinat, știe cum să se poarte) și cum se coboară începe a se săruta cu oamenii, scoate și dă 40 de lei. Un mehenchiu ia frumușel banii. Zice: "Mă, aiștea-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mă, și eu am fost așa, mă... Dar eu sunt în stare să călugăresc o sută de haiduci ..." " Apoi și eu am fost hoț, zice Răcoare, da aista a fost vătav de hoți..." Starețul mai povestește despre isprăvile lui. Când umblam pe moșie și mă mâniam pe cal, apoi îl apucam de gât, îl turnam la pământ și-l băteam la pântece cu harapnicu' pân-ce nu mai putea..." " Am pus și mi-a făcut un Italian un monument de granit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici călugării supuși mănăstirii Neamțului ne-au ospătat cu dragă inimă cu lapte, cu brânză, cu smântână și cu niște ouă pe care le cumpărasem de la fratele Costache, niște ouă care nu mai aveau mult până să scoată pui. Egumenul umblă cu picioarele desculțe; cel care ne aduce ouă, fratele, vorbește cu glas miorlăitor, furișându-se parcă, înclinându-se cu smerenie, și parcă tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-o mai cumpără nimeni; la mine vra să rămâie... E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-un târziu, coborând spre Agapia din Vale și văzând tabla de zinc a acoperișurilor nouă: Apoi și eu am să umblu după milostenii, ca să învălesc bisericuța mea de la Sihăstrie că acuma acoperișul e vechi și stricat..." La arhondaricul Agapiei, maica arhondăriță îi dă să mânânce un borș cu fasole, după care, bucuros de francul pe care i l-am dat noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zvârle coaja cu dragoste: "Na și vouă!" Fi-ți-ar gura aurită, ca cuibul de pupăză! nufăr plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când s-a întâmplat? Odată, de mult, pe când umblam la vânat printr-o pădure-n munți. Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce în coliba lui singuratecă, unde are o femee tăcută, chinuită, nenorocită pe care el o tiranizează. Bănuește că femeia a trăit cu boerul, stăpânul moșiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai pune umărul și-și mai îndeamnă căluții, și ne face cunoscut că animalele lui așa cum sunt, mici, dar trag, îs voinice, și iuți cum nu le găsești pereche. Tot drumul lung și greu, prin prăpăstioase locuri, e neobosit, și umblă numai pe jos și în urma trăsurii. Îl chiamă Ștefan: uscat, cu mustățile lăsate peste gură și bătute de vânt, tot drumul a fost vesel și a dat dovadă de o putere nedomolită, ca și căluții lui de altminteri. Și drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deasupra amezii. Luceafărul arde deasupra asfințitului. Din când în când se deschid poene. Zăpadă pretutindeni. La canton nu-i foc. Soba faimoasă care fumegă... Moșneagul cu caii care arată că a îmbătrânit "au mai crescut munții" și nu mai poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale lui Boboc: cum a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând ocoale și încărcând pușca, și cânii îl năcăjeau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]