119,707 matches
-
amenințare adresată de ostași în noiembrie 1603. În iarna lui 1606 Elisabeta naște cel de-al treilea fiu, Bogdan., iar în vara aceluiași an, în iunie, Ieremia Movilă moare și astfel va începe lupta Elisabetei pentru protejarea tronului Moldovei pentru fii săi. Încă din anul 1599, Ieremia a primit un privilegiu acordat de către Poarta Otomană, în care sultanul consemna că atâta vreme cât va fi plătit tributul, ar putea fi pe viață domn al Moldovei "și după moartea lui îi va urma fiul
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
fii săi. Încă din anul 1599, Ieremia a primit un privilegiu acordat de către Poarta Otomană, în care sultanul consemna că atâta vreme cât va fi plătit tributul, ar putea fi pe viață domn al Moldovei "și după moartea lui îi va urma fiul". Simion însă, a uzurpat tronul lui Constantin, iar Elisabeta împreună cu fiii săi au părăsit țara, fără a apuca să pună o piatră funerară pe mormântul soțului ei decedat. Exilul Elisabetei nu a durat mult, deoarece Simion a încetat din viață
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
acordat de către Poarta Otomană, în care sultanul consemna că atâta vreme cât va fi plătit tributul, ar putea fi pe viață domn al Moldovei "și după moartea lui îi va urma fiul". Simion însă, a uzurpat tronul lui Constantin, iar Elisabeta împreună cu fiii săi au părăsit țara, fără a apuca să pună o piatră funerară pe mormântul soțului ei decedat. Exilul Elisabetei nu a durat mult, deoarece Simion a încetat din viață la 14 septembrie 1607. Astfel, Elisabeta a început lupta împotriva Marghitei
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
apuca să pună o piatră funerară pe mormântul soțului ei decedat. Exilul Elisabetei nu a durat mult, deoarece Simion a încetat din viață la 14 septembrie 1607. Astfel, Elisabeta a început lupta împotriva Marghitei, văduva lui Simion care avea cinci fii: Mihail, Gavril, Moise, Petre și Ion. Cel mai mare, Mihai, în vârstă de 13-14 ani, s-a urcat în scaunul Moldovei la data de 23 septembrie 1607. Elisabeta a fost ajutată de ginerii săi, care adunaseră o armată de 30
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
învins definitiv în decembrie 1607 la Ștefănești, lângă Prut. Elisabeta a triumfat și s-a autointitulat "Doamnă a Țării Moldovei" și nestingherită de răposatul său soț a început să-i umple de daruri pe călugării catolici, iar daniile semnate de fiul său erau semnate "cu ajutorul Doamnei mamei mele, Doamnă și făcătoare de bine". În același timp, văduva lui Simion s-a refugiat cu fiul său Mihăilaș la Târgoviște unde a pus la cale căsătoria acestuia cu Anca, fiica lui Radu Șerban
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
răposatul său soț a început să-i umple de daruri pe călugării catolici, iar daniile semnate de fiul său erau semnate "cu ajutorul Doamnei mamei mele, Doamnă și făcătoare de bine". În același timp, văduva lui Simion s-a refugiat cu fiul său Mihăilaș la Târgoviște unde a pus la cale căsătoria acestuia cu Anca, fiica lui Radu Șerban, domn al Țării Românești. Dar nunta nu a mai avut loc, deoarece Mihail moare și a fost îngropat în Mănăstirea Dealu, alături de Mihai
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
Târgoviște unde a pus la cale căsătoria acestuia cu Anca, fiica lui Radu Șerban, domn al Țării Românești. Dar nunta nu a mai avut loc, deoarece Mihail moare și a fost îngropat în Mănăstirea Dealu, alături de Mihai Viteazul. Marghita, cu fiii săi Gavril, Moise și Ion se refugiază în Ardeal, iar Petru a trecut Nistrul și s-a stabilit la Kiev, unde a devenit mitropolit, începând cu anul 1618. Zilele de liniște ale Elisabetei, au fost tulburate de Marghita, care nu
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
refugiază în Ardeal, iar Petru a trecut Nistrul și s-a stabilit la Kiev, unde a devenit mitropolit, începând cu anul 1618. Zilele de liniște ale Elisabetei, au fost tulburate de Marghita, care nu a încetat a unelti pentru drepturile fiului său Gavril, iar boierii moldoveni credincioși ramurii Simion s-au înfășișat de două ori sultanului chestionând "cum putea suferi el ca Domnul Moldovei să fie impus de poloni?" Elisabeta a reacționat de fiecare dată trimițând pungi pline de galbeni, asigurându
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
la 19 iulie 1612, iar Constantin a fost răpit de către tătari și în drum spre hanul tătar, aflându-se într-o luntre pentru a trece Niprul, s-a înecat în apele râului. Elisabeta, aflată la Ustie, a primit vestea răpirii fiului ei și a ginerelui său, Potocki, soțul Mariei, dar nu a știut de moartea lui Constantin. În septembrie 1612 îi asigura pe călugării din Liov că le va ridica o biserică când se va întoarce fiul său de la tătari. În
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
a primit vestea răpirii fiului ei și a ginerelui său, Potocki, soțul Mariei, dar nu a știut de moartea lui Constantin. În septembrie 1612 îi asigura pe călugării din Liov că le va ridica o biserică când se va întoarce fiul său de la tătari. În februarie 1613 îi scria lui Leon Sapieha, cancelarul Lituaniei să o ajute să-și elibereze fiul, "Măria Sa Domnul, fiul meu iubit, care a căzut în mâinile păgânilor". De abia în toamna lui 1613, la un an
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
Constantin. În septembrie 1612 îi asigura pe călugării din Liov că le va ridica o biserică când se va întoarce fiul său de la tătari. În februarie 1613 îi scria lui Leon Sapieha, cancelarul Lituaniei să o ajute să-și elibereze fiul, "Măria Sa Domnul, fiul meu iubit, care a căzut în mâinile păgânilor". De abia în toamna lui 1613, la un an și câteva luni de la bătălia de la Cornul lui Sas, a primit o scrisoare de la hanul tătarilor prin care a fost
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
1612 îi asigura pe călugării din Liov că le va ridica o biserică când se va întoarce fiul său de la tătari. În februarie 1613 îi scria lui Leon Sapieha, cancelarul Lituaniei să o ajute să-și elibereze fiul, "Măria Sa Domnul, fiul meu iubit, care a căzut în mâinile păgânilor". De abia în toamna lui 1613, la un an și câteva luni de la bătălia de la Cornul lui Sas, a primit o scrisoare de la hanul tătarilor prin care a fost anunțată de moartea
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
fost anunțată de moartea lui Constantin. După aflarea veștii morții lui Constantin, Elisabeta a adunat bani pentru a plăti o armată pentru a porni un război împotriva lui Ștefan Tomșa și a-l pune domn pe cel de-al doilea fiu al său, Alexandru. Până în vara lui 1615 a strâns o armată de aproximativ 12.000 de oșteni care a pornit către Iași avându-i în frunte pe ginerele Wisznowiecki și pe principele Samuel Corecki. La Camenița, armata a fost întâmpinată
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
sa ca domn al Moldovei și îl sfătuia pe Alexandru să se retragă în Polonia. Elisabeta, care deși a fost înștiințată de uneltirile lui Schender Pașa, nu a dorit să le dea crezare, fiind convinsă că turcii îi vor accepta fiul ca domn, se găsea acum din nou în situația de a lua calea Hotinului. În seara zilei de 23 august 1616, calea caravanei Movileștilor, aflată în retragere spre Hotin, a fost tăiată de o ceată de aproximativ 2.000 de
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
, pe numele său real Alexandru-Antonio-Lascar-Cesare Zamfirescu, (n. 18 martie 1892, Roma, Italia - d. 24 februarie 1968, București) a fost un diplomat, prozator și traducător român. Era fiul diplomatului și prozatorului român Duiliu Zamfirescu și al soției acestuia, italianca Henriqueta (născută Allievi). S-a născut în 1892 la Roma, unde tatăl său îndeplinea în acea vreme funcția de secretar II al Legației României. A urmat școala primară și
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
locurile sfinte și altarele și «să-și împodobească cu somptuozitate mănăstirea... pe care a mobilat-o cu toate acele prețioase ornamente care o fac atât de fatuoasă.» Scholastique-Gabrielle de Livron-Bourbonne avea o devoțiune deosebit de mare pentru «Maica Domnului și față de Fiul său Divin,» cât și pentru Sfântul Iosif. Se ruga și la Sfântul Arhanghel Mihail, la Sfânta Barbara (invocată contra «morții neașteptate și contra incendiilor», atribuindu-i mai multe miracole sfintei sale protecții) și la Sfântul François-Xavier. Avea un cult deoasebit
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
limbaj contondent. Scalia s-a născut la Trenton, New Jersey, și a fost singur la părinți. Tatăl său, Salvatore Eugene Scalia (1903-1986), imigrant italian din Sommatino, Sicilia, era student la Universitatea Columbia și lucra ca funcționar când s-a născut fiul său. Scalia-tatăl avea să devină profesor de limbi romanice la Brooklyn College, unde a aderat la curentul formalist New Criticism din teoria literară. Mama sa, Catherine Louise (Panaro) Scalia (1905-1985), s-a născut în Trenton în familia unor alți imigranți
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
să „facă totul să iasă cum trebuie”. În martie 2006, Scalia a ținut o prelegere la Universitatea din Fribourg, în Elveția, unde i s-au pus întrebări despre drepturile deținuților. El a răspuns: „mai lăsați-mă ... eu am avut un fiu pe acel câmp de luptă și ei trăgeau în fiul meu, și eu n-am de gând să dau acestui om care a fost capturat în acel război un proces cu jurați. Adică e o nebunie.” Deși Scalia nu făcea
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Scalia a ținut o prelegere la Universitatea din Fribourg, în Elveția, unde i s-au pus întrebări despre drepturile deținuților. El a răspuns: „mai lăsați-mă ... eu am avut un fiu pe acel câmp de luptă și ei trăgeau în fiul meu, și eu n-am de gând să dau acestui om care a fost capturat în acel război un proces cu jurați. Adică e o nebunie.” Deși Scalia nu făcea referire la vreo persoană anume, Curtea Supremă urma să analizeze
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
discutaseră cazul, iar judecătorul nu economisise deloc bani, deoarece achiziționase bilete dus-întors, cele mai ieftine disponibile. La judecarea cazului, Scalia a făcut parte din majoritatea 7-2 care a acceptat în general poziția lui Cheney. Scalia era un romano-catolic devotat, iar fiul său Paul s-a făcut preot. Nemulțumit de schimbările apărute după , Scalia a început să meargă la parohii îndepărtate, pe care le considera mai în acord cu ideile sale, cum ar fi din Chicago și Washington precum și la versiunea în
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Curții Supreme Salmon P. Chase în 1873. Drapelele din piațeta din fața Curții au fost coborâte în bernă timp de 30 de zile. Trupul lui Scalia a fost depus la Sala Mare a Curții Superme a SUA la 19 februarie 2016. Fiul său, fratele Paul Scalia, a ținut slujba de înmormântare a doua zi la din Washington, D.C. Înmormântarea propriu-zisă a fost una exclusivă, la Fairfax Memorial Park, din Fairfax, Virginia. Moartea lui Scalia - doar a doua a unui judecător în funcție
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
fosta biserică bulgară, compus din profesioniști, nu a mai fost admis să participe la slujbele religioase. Scandalul preluării bisericii bulgare i-a alungat din biserică pe enoriașii bulgari, ca și pe cei ruși și ucraineni. În 2011 Nadejda Ganeva și fiul ei, Velin Ganev, au donat Bisericii Ortodoxe Bulgare proprietatea lor din Snagov pentru construirea unei biserici ortodoxe bulgare și a unui centru cultural și educațional pentru bulgarii din capitala românească. Donația a fost făcută după ce Primăria municipiului București a trimis
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
la castelul Louvre la 17 noiembrie 1667. Conține de versuri alexandrine. Argumentul piesei se rezumă într-o singură frază: Orest o iubește pe Hermiona, care îl iubește pe Pyrus, care o iubește pe Andromaca, aceasta caută să-l protejeze pe fiul său Astyanax râmânând fidelă amintirii soțului său, Hector, ucis în timpul Războiului Troiei. Racine se inspiră din cânturile " Iliadei " de Homer, îndeosebi pentru figura Andromacăi. Istoria ei fusese deja tratată de Euripide în piesele "Andromaca" și "Troienele", aceasta din urmă fiind
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
mai jucate la Comedia Franceză / . Actorii citați în lista de mai jos au fost primii interpreți ai acestor roluri. După Războiul Troiei, în cursul căruia Ahile l-a ucis pe Hector, soția acestuia din urmă, Andromaca, este făcută prizonieră împreună cu fiul său Astyanax de către Pyrus fiul lui Ahile. Pyrus se îndrăgostește de ea, în timp ce, în principiu, trebuia să o ia în căsătorie pe Hermiona, fiica regelui Spartei Menelaus și a Elenei. Structura este aceea a unui lanț amoros cu sens unic
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]
-
Actorii citați în lista de mai jos au fost primii interpreți ai acestor roluri. După Războiul Troiei, în cursul căruia Ahile l-a ucis pe Hector, soția acestuia din urmă, Andromaca, este făcută prizonieră împreună cu fiul său Astyanax de către Pyrus fiul lui Ahile. Pyrus se îndrăgostește de ea, în timp ce, în principiu, trebuia să o ia în căsătorie pe Hermiona, fiica regelui Spartei Menelaus și a Elenei. Structura este aceea a unui lanț amoros cu sens unic: Orest o iubește pe Hermiona
Andromaca (Racine) () [Corola-website/Science/335707_a_337036]