12,966 matches
-
să picteze și îl sfătuiește să execute copii după lucrările marilor maeștri. La doi ani de la întâlnirea cu Beaumont, Constable vizitează pentru prima dată Londra. Aici îl cunoaște pe gravorul John Thomas Smith (poreclit Antiquity Smith, pentru că îi plăceau scenele antice), care tocmai pregătea o carte despre peisaje rurale și care îl roagă pe tânărul pictor să realizeze câteva ilustrații pentru lucrarea sa. Întors la East Bergholt, Constable se hotărăște să se dedice serios studiului artelor. La 3 februarie 1799, Constable
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
care participanții se năpustesc asupra unui taur. O alta temă răspândită este dată de viața marină, exemple grăitoare în acest sens fiind "Fresca cu delfin" sau "Vaza cu caracatiță" (ambele datate în aceeași perioadă). Cu excepția a câtorva fragmente, picturile grecești antice nu au supraviețuit timpului. Avem reprezentări naturale ale unor scene mitologice în cadrul ceramicii, iar din epoca elenistă picturi sub formă de mozaic. Romanii au dus la perfecțiune tehnica mozaicului, mai ales pe pardoseli, și a frescelor pe pereți. Sunt reprezentate
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
sens îl constituie frescele realizate în cadrul bazilicii Santa Maria del Carmine (Florența) în jurul lui 1427 de către Masaccio (1401 - 1428), unul din marii inovatori ai acestei perioade. Aici sunt vizibile fina observație a comportamentului uman și o bună cunoaștere a artei antice. În lucrarea "Alungarea din paradis", a aceluiași autor, Adam și Eva au figuri triste; reprezentarea Evei amintește de celebra sculptură antică "Venus pudica". Operele unor mari sculptori și arhitecți conduc la elaborarea principiilor perspectivei liniare, care permite pictorilor ca reprezentărilor
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
marii inovatori ai acestei perioade. Aici sunt vizibile fina observație a comportamentului uman și o bună cunoaștere a artei antice. În lucrarea "Alungarea din paradis", a aceluiași autor, Adam și Eva au figuri triste; reprezentarea Evei amintește de celebra sculptură antică "Venus pudica". Operele unor mari sculptori și arhitecți conduc la elaborarea principiilor perspectivei liniare, care permite pictorilor ca reprezentărilor bidimensionale să le confere iluzia spațiului tridimensional. Cei mai mulți pictori ai perioadei timpurii a Renașterii, printre care Paolo Uccello (1397?-1475), Piero
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
-1461), Giovanni Bellini (1430?-1516) și Giorgione (1478?-1510) devin celebri prin strălucirea culorilor în ulei folosite. Maeștrii acestei perioade au fost: În secolul al XV-lea, influența Renașterii italiene se extinde și asupra vestului Europei, dar se pierd reminiscențele antice. Atenția este acum îndreptată în întregime asupra ființei umane și a redării meticuloase a detaliilor naturale. În secolul următor, se extind și conceptele referitoare la arta antică și la perspectiva liniară. Unul dintre cei mai importanți pictori olandezi ai secolului
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
influența Renașterii italiene se extinde și asupra vestului Europei, dar se pierd reminiscențele antice. Atenția este acum îndreptată în întregime asupra ființei umane și a redării meticuloase a detaliilor naturale. În secolul următor, se extind și conceptele referitoare la arta antică și la perspectiva liniară. Unul dintre cei mai importanți pictori olandezi ai secolului al XV-lea este Jan van Eyck (1390? - 1441), care, ajutat si de fratele său, Hubert, realizează polipticul de la Ghent (1432, Biserica Saint Bavon, Ghent). Cele 24
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
XVIII-lea are loc o revoluție în pictură, când exuberanța stilului rococo este înlocuită de sobrietatea neoclasicismului. La aceasta a contribuit un anumit context istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în Italia și Grecia, au scos la lumină diverse clădiri antice, care au servit drept inspirație pentru arhitecții englezi și francezi. De asemenea, în 1755, istoricul de artă german Johann Joachim Winckelmann (1717-1768) publică celebrul său eseu "Gedanken über die Nachahmung der Griechischen Werke in der Malerei und Bildhauerkunst" ("Gânduri asupra
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
în concordanță cu idealurile Revoluției franceze. Astfel, lucrări ca "Jurământul Horaților" (1784 - 1785, Luvru) insuflă patriotism sau altele ca "Moartea lui Socrate" (1787, Metropolitan Museum of Art), promovează stoicismul și sacrificiul de sine. Nu numai subiectele făceau parte din istoria antică și mitologia clasică, dar și modul de redare amintea de sculptura acelei perioade. Succesorul strălucit al lui David a fost Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), a cărui seninătate a tonului și a liniei, dar și atenție acordată detaliului - cum este
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
este marcată de o perioadă de progres și prosperitate în cadrul lumii antice. În arhitectură, ca material de construcție, se utiliza cărămida nearsă. Ceea ce i-a impresionat cel mai mult pe călătorii antici în Mesopotamia erau dimensiunile gigantice ale construcțiilor. S-au construit palate înconjurate de ziduri de apărare, intrarea făcându-se pe
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
este marcată de o perioadă de progres și prosperitate în cadrul lumii antice. În arhitectură, ca material de construcție, se utiliza cărămida nearsă. Ceea ce i-a impresionat cel mai mult pe călătorii antici în Mesopotamia erau dimensiunile gigantice ale construcțiilor. S-au construit palate înconjurate de ziduri de apărare, intrarea făcându-se pe rampe, dar interiorul cetății oferea toate condițiile de trai (apă, hrană). Ca inovație, mesopotamienii au realizat palatul tip zigurat ce
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
Arta Egiptului antic cuprinde pictura, sculptura și arhitectura dezvoltate de civilizația din valea Nilului din timpurile preistorice (c. 5.000 î.Hr.) până în momentul cuceririi romane (31 î.Hr.). Egiptul antic a cunoscut continuitatea istorică cea mai durabila dintre toate civilizațiile mediteraneene ale antichității. Condiția
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Arta Egiptului antic cuprinde pictura, sculptura și arhitectura dezvoltate de civilizația din valea Nilului din timpurile preistorice (c. 5.000 î.Hr.) până în momentul cuceririi romane (31 î.Hr.). Egiptul antic a cunoscut continuitatea istorică cea mai durabila dintre toate civilizațiile mediteraneene ale antichității. Condiția geografică (regiune izolată datorită zonei deșerturilor și unificată prin intermediul Nilului), opacitatea față de influențele culturale exterioare, toate acestea au dat naștere unui stil artistic specific, caracterizat prin
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Condiția geografică (regiune izolată datorită zonei deșerturilor și unificată prin intermediul Nilului), opacitatea față de influențele culturale exterioare, toate acestea au dat naștere unui stil artistic specific, caracterizat prin continuitate. Ca parte componentă a civilizației egiptene, în toate formele sale, arta Egiptului antic este consacrată în primul rând faraonului, glorificării acestuia, considerat urmaș al zeilor, și are un profund caracter religios și funerar. Înca de la început, credința egipteană în viața de după moarte impune ca cei decedați să fie înmormântați alături de bunuri materiale, în
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
decorată a perioadei predinastice devine mai simplă în perioada Vechiului Regat. Bijuteriile de aur sau din pietre semiprețioase au ca teme diverse forme animale sau vegetale, care constituie o sursă de inspirație constantă de-a lungul întregii istorii a Egiptului antic. Cu excepția câtorva piese rare - cum ar fi tronul din lemn încrustat cu aur al reginei Hetepheres I (soția lui Sneferu si mama lui Kheops) - puține piese de mobilier au dăinuit până în zilele noastre. Totuși arta funerară ne oferă suficiente informații
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
soția sa au fost sculptate direct în stâncă. Alte asemenea construcții se aflau lângă Theba, în vecinătatea Văii Regilor, unde faraonii, începând cu Tutmes I, și-au ridicat edificiile funerare. Se înregistrează al treilea și ultimul apogeu al civilizației egiptene antice, după care urmează declinul. În artă pătrund influențele asiatice, caracterizate prin moliciune și suplețe, înlăturând rigiditatea severă. Frumusețea înlocuiește adevărul, vigoarea și forța cedează locul farmecului și seducției plastice. În perioada dinastiilor XVIII - XX, faraonii sunt mari constructori de edificii
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
și delimitat de patru statui colosale care îi poartă efigia. Faraonul Amenophis al IV-lea (numit și Akhenaton) a înlocuit religia politeistă cu religia monoteistă și a mutat capitala la Amarna. Domnia acestuia constituie un moment important în evoluția artei antice egiptene, încât putem vorbi de "stilul amarnian". Pe locul unde s-a situat acest oraș s-au descoperit numeroase vestigii (palate, temple, reședințe confortabile) care dovedesc rafinamentul și luxul la care a ajuns arta. Printre marile realizări ale acestei perioade
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
esteticul se remarcă și în arta bijuteriilor, a coafurii, cosmeticii, a obiectelor de mobilier, a jucăriilor. Ca și în celelalte arte, și aici este vizibil rafinamentul aristocratic la care s-a ajuns în această ultimă perioadă de apogeu a civilizației antice egiptene. Obiectele uzuale de la curtea regală sau utilizate de cei înstăriți demonstrează o tehnică foarte elaborată, plină de rafinament. Astfel obiectele funerare descoperite, în 1922, la mormântul lui Tutankamon, confecționate din alabastru, abanos, fildeș și pietre semiprețioase, sunt combinate într-
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
la vechile tradiții, în Perioada Târzie se înregistrează o aparentă înviorare morală și artistică în peisajul istoric al Egiptului, aflat în epoca declinului său. Se copiază statuile din perioada Regatului Vechi, basoreliefurile caută să se inspire din cele care împodobesc anticele mastabale. Dar ultima licărire a artei egiptene, nu va regăsi forța și vigoarea vremurilor străvechi. În aceasta perioadă, geniul civilizației egiptene a apus definitiv, mistuindu-se în decadență. Suveranii kușiți (veniți din Napata) ai celei de-a XXV-a dinastii
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Toate formele de artă, mai ales sculptura și prelucrarea bronzului devin adevărate industrii. Se stabilesc contacte cu grecii și evreii, care conduc la propagarea artei egiptene. A XXVI-a dinastie "saită" se încheie cu invazia persană, moment din care Egiptul antic își pierde definitiv independența. Totuși, ulterior, sub Dinastia Ptolemeică, ca și sub cea romană, modul de construire al templelor rămâne fidel arhitecturii tradiționale egiptene. În 332/331 î.Hr., Alexandru cel Mare întemeiază orașul Alexandria. Ulterior, aici construiește Farul din Alexandria
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Dinastia Ptolemeică, ca și sub cea romană, modul de construire al templelor rămâne fidel arhitecturii tradiționale egiptene. În 332/331 î.Hr., Alexandru cel Mare întemeiază orașul Alexandria. Ulterior, aici construiește Farul din Alexandria, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. După cucerirea de către romani, Egiptul, prin artă și cultură, avea să impresioneze Imperiul Roman, exercitând o puternică influență asupra civilizației acestuia. Astfel la Roma, se dezvoltă cultul lui Osiris și Isis. Romanii bogați din Egipt își conservau trupurile, după moarte
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
influență asupra civilizației acestuia. Astfel la Roma, se dezvoltă cultul lui Osiris și Isis. Romanii bogați din Egipt își conservau trupurile, după moarte, în mumii. Artiștii pictau portretul persoanei decedate și îl atașau sicriului, la fel ca măștile din Egiptul Antic. Arta antică egipteană a exercitat o influență considerabilă asupra tuturor civilizațiilor cu care a venit în contact. Artiștii greci îi datorează foarte mult, ca și cei romani, influențați de diversele opere și obiecte de tezaur egiptene aduse la Roma.
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
civilizației acestuia. Astfel la Roma, se dezvoltă cultul lui Osiris și Isis. Romanii bogați din Egipt își conservau trupurile, după moarte, în mumii. Artiștii pictau portretul persoanei decedate și îl atașau sicriului, la fel ca măștile din Egiptul Antic. Arta antică egipteană a exercitat o influență considerabilă asupra tuturor civilizațiilor cu care a venit în contact. Artiștii greci îi datorează foarte mult, ca și cei romani, influențați de diversele opere și obiecte de tezaur egiptene aduse la Roma.
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
din Cyrene (în , "Eratosthenes"; cca 276 - cca 195 î.Hr.) a fost un matematician, poet, atlet, geograf și astronom antic grec, care a aparținut școlii din Alexandria. A fost membru al Academiei din Alexandria și este considerat fondatorul geografiei matematice. A fost apreciat de Arhimede pentru activitatea sa. S-a născut la Cirene și a avut ca profesori pe Aristeu
Eratostene () [Corola-website/Science/315206_a_316535]
-
ale cărui lucrări poartă încă de pe atunci amprenta unui stil particular, își dă repede seama că sistemul de învățământ din Academia vieneză nu este pe măsura așteptărilor sale. Baza procesului educațional, rămasă aceeași de două secole, pune accent pe idealul antic de frumusețe. Profesorul lui, Christian Griepenkerl (1839-1916), maestru al picturii istorice și portretist iscusit, este un conservator și adversar al artei moderne. În acest timp însă, Schiele este fascinat de lucrările lui Gustav Klimt și ale altor artiști care formează
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
(armeana: Կիլիկիա, greacă: Κιλικία, turcă: Kilikya) este denumirea antică a unei regiuni din sudul Anatoliei. În prezent se numește Çukurova. Este delimitata de Munții Taurus în nord, Marea Mediterana la sud și de Siria la est. Trecătoarea prin munții Taurus, care leagă de platoul central anatolian, purta în antichitate numele
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]