12,003 matches
-
secundară care determină simultan un regent de tip nominal și un regent de tip verbal, adică ceea ce la alți autori este cunoscut sub numele de element predicativ suplimentar”. Elementul predicativ se aseamănă cu atributul prin referirea la nume, deosebirea de atribut rezultând din gruparea cu verbul a elementului predicativ suplimentar și prin posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
numele de element predicativ suplimentar”. Elementul predicativ se aseamănă cu atributul prin referirea la nume, deosebirea de atribut rezultând din gruparea cu verbul a elementului predicativ suplimentar și prin posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial. Subordonarea este realizată cu ajutorul acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de atribut rezultând din gruparea cu verbul a elementului predicativ suplimentar și prin posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial. Subordonarea este realizată cu ajutorul acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă cu regentul nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
complex. Astfel, ea pornește de la ideea că „în propoziția Fetița voioasă aleargă adjectivul voioasă se referă numai la substantivul determinat și arată o calitate, o însușire nelimitată a obiectului exprimat prin substantivul determinat. Acest adjectiv are în propoziție funcția de atribut și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Raportul dintre determinat și determinant este de subordonare. Prin propoziție se realizează o singură comunicare: un obiect delimitat față de altele de același fel săvârșește o acțiune”. În propoziția Fetița
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adaugă un element mai mult sau mai puțin secundar, care explică sau completează dintr-un anumit punct de vedere cele spuse de verb. În acest caz avem de-a face cu un adjectiv cu funcțiune de apoziție explicativă, sau de atribut circumstanțial, dacă ne referim la dubla funcțiune a acestui adjectiv, de determinant și al substantivului și al verbului. Adjectivul voioasă ca apoziție explicativă (atribut circumstanțial) poate fi echivalat, ca orice apoziție explicativă, cu o construcție gerunzială sau cu o propoziție
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acest caz avem de-a face cu un adjectiv cu funcțiune de apoziție explicativă, sau de atribut circumstanțial, dacă ne referim la dubla funcțiune a acestui adjectiv, de determinant și al substantivului și al verbului. Adjectivul voioasă ca apoziție explicativă (atribut circumstanțial) poate fi echivalat, ca orice apoziție explicativă, cu o construcție gerunzială sau cu o propoziție subordonată circumstanțială: fetița, fiind (deoarece este, în timp ce este) voioasă, aleargă. În timp ce adjectivul voioasă ca apoziție poate fi echivalat cu o construcție gerunzială - circumstanțială sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
precedat imediat de substantivul determinat, ci este despărțit de acesta prin alte părți de propoziție. Dacă, stând înaintea verbului, este precedat imediat de substantivul la care se referă, adjectivul apare numai ca determinant direct al substantivului, adică cu funcțiune de atribut: razele slabe străbăteau ...” El poate preceda însă verbul, dacă între substantivul la care se referă și verb apare o altă parte de propoziție, care să neutralizeze legătura directă cu substantivul: Solzi de pește ... în lumina piezișă a soarelui verzi sticleau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu substantivul: Solzi de pește ... în lumina piezișă a soarelui verzi sticleau. Adjectivul predicat circumstanțial poate sta lângă substantivul la care se referă, dar numai înaintea lui și numai când elemente formale indică clar negruparea cu el în unitatea substantiv + atribut. Astfel, din motive stilistice sau cerută de necesitatea versificației, e posibilă topica: De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin. Coșbuc, B. I. 6. Adjectivul zgomotoși, folosit nearticulat în fața unui substantiv cu înțeles hotărât, arată clar negruparea directă cu substantivul în calitate de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Astfel, din motive stilistice sau cerută de necesitatea versificației, e posibilă topica: De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin. Coșbuc, B. I. 6. Adjectivul zgomotoși, folosit nearticulat în fața unui substantiv cu înțeles hotărât, arată clar negruparea directă cu substantivul în calitate de atribut. În cazul când verbul primește un complement direct, numele predicativ circumstanțial apare după acest complement: Dinu ascultase cartea de amenințare cu sprânceana încă mânioasă. Urcară scările mai ușori ca niciodată. Când verbul are o complinire indirectă, numele predicativ circumstanțial poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
exprimă funcția subiectului sau a obiectului în propoziție. Predicatul circumstanțial exprimat prin verbe la gerunziu indică acțiunea secundară a subiectului sau a obiectului, simultană cu acțiunea predicatului. III.4 Complement al calității O altă determinare care ar putea fi considerată atribut circumstanțial este aceea pentru care Ion Diaconescu a propus termenul de complement al calității. Acest așanumit complement al calității se aseamănă formal cu circumstanțialul comparativ, deosebirea dintre aceste două determinări realizându se prin analiza comparativă a unor exemple ca următoarele
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
exprimă. Astfel - arată V. Hodiș numele, unul din cei doi termeni pe care îi determină elementul predicativ suplimentar, poate îndeplini nu numai funcția de subiect, complement direct, complement indirect sau complement de agent, ci și pe aceea de nume predicativ, atribut, circumstanțial de loc, sociativ sau de excepție și chiar pe aceea de element predicativ suplimentar. Constatând că elementul predicativ suplimentar „poate determina orice nume cu orice funcție sintactică în propoziție”, V. Hodiș conchide că referirea elementului predicativ suplimentar „la anumite
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ele sunt complemente circumstanțiale de mod: vine alergând, dacă gerunziul nu poate caracteriza verbul însoțit, ci arată doar o acțiune săvârșită simultan, el este element predicativ suplimentar: vine plângând. * Prin referirea la un nume, elementul predicativ suplimentar pare apropiat de atribut; asemănarea cu atributul se explică însă de fapt prin asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
circumstanțiale de mod: vine alergând, dacă gerunziul nu poate caracteriza verbul însoțit, ci arată doar o acțiune săvârșită simultan, el este element predicativ suplimentar: vine plângând. * Prin referirea la un nume, elementul predicativ suplimentar pare apropiat de atribut; asemănarea cu atributul se explică însă de fapt prin asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
referirea la un nume, elementul predicativ suplimentar pare apropiat de atribut; asemănarea cu atributul se explică însă de fapt prin asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial prin gruparea cu verbul, manifestată și în topică, și prin posibilitatea absenței nuanțelor circumstanțiale. III.6 Atributul predicativ - Atributiva
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de atribut; asemănarea cu atributul se explică însă de fapt prin asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial prin gruparea cu verbul, manifestată și în topică, și prin posibilitatea absenței nuanțelor circumstanțiale. III.6 Atributul predicativ - Atributiva predicativă a) Atributul predicativ Plecând de la comunicarea mă privea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu atributul se explică însă de fapt prin asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial prin gruparea cu verbul, manifestată și în topică, și prin posibilitatea absenței nuanțelor circumstanțiale. III.6 Atributul predicativ - Atributiva predicativă a) Atributul predicativ Plecând de la comunicarea mă privea uimit și decolorată
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
asemănarea cu predicatul. Referirea simultană la un nume și la un verb constituie un punct de asemănare particulară cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial prin gruparea cu verbul, manifestată și în topică, și prin posibilitatea absenței nuanțelor circumstanțiale. III.6 Atributul predicativ - Atributiva predicativă a) Atributul predicativ Plecând de la comunicarea mă privea uimit și decolorată, Gh. N. Dragomirescu apreciază că „adjectivul uimit, invariabil
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu categoria atributului circumstanțial. Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial prin gruparea cu verbul, manifestată și în topică, și prin posibilitatea absenței nuanțelor circumstanțiale. III.6 Atributul predicativ - Atributiva predicativă a) Atributul predicativ Plecând de la comunicarea mă privea uimit și decolorată, Gh. N. Dragomirescu apreciază că „adjectivul uimit, invariabil, are valoare de adverb și determină exclusiv verbul privea; adjectivul decolorată determină același verb, raportându-se însă, în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial (din cadrul atributului). Elementul predicativ suplimentar se deosebește însă de atributul circumstanțial prin gruparea cu verbul, manifestată și în topică, și prin posibilitatea absenței nuanțelor circumstanțiale. III.6 Atributul predicativ - Atributiva predicativă a) Atributul predicativ Plecând de la comunicarea mă privea uimit și decolorată, Gh. N. Dragomirescu apreciază că „adjectivul uimit, invariabil, are valoare de adverb și determină exclusiv verbul privea; adjectivul decolorată determină același verb, raportându-se însă, în același timp, prin acord, și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
adjectivele de tipul celor de mai sus au fost privite în diverse feluri în gramatica românească, Gh. N. Dragomirescu arată că „numele consacrat, în gramatica limbii latine, întrebuințării adverbiale a unui adjectiv (care rămâne variabil) este de obicei cel de ,,atribut predicativ” întrucât, prin dubla lui funcție gramaticală, el reprezintă în propoziție un cuvânt predicativ - adică exprimă, mai mult decât predicatul gramatical, ceea ce se comunică în propoziție” (art. cit., p. 101). De aceea autorul propune ca și în gramatica limbii române
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
101). De aceea autorul propune ca și în gramatica limbii române adjectivele întrebuințate adverbial (exemplu: el vine trist și gânditor), precum și substantivele precedate de prepoziția ca prin care se exprimă calitatea obiectului (exemplu: a venit! ca responsabil ) să fie numite atribute predicative, cu precizarea că „atributul predicativ... nu trebuie înțeles ca un atribut în sensul unui determinant al substantivului ca în cer albastru... ci termenul atribut desemnează de fapt ceea ce se atribuie numelui subiect sau obiect prin efectul acțiunii verbale a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ca și în gramatica limbii române adjectivele întrebuințate adverbial (exemplu: el vine trist și gânditor), precum și substantivele precedate de prepoziția ca prin care se exprimă calitatea obiectului (exemplu: a venit! ca responsabil ) să fie numite atribute predicative, cu precizarea că „atributul predicativ... nu trebuie înțeles ca un atribut în sensul unui determinant al substantivului ca în cer albastru... ci termenul atribut desemnează de fapt ceea ce se atribuie numelui subiect sau obiect prin efectul acțiunii verbale a predicatului”. Acest fenomen, caracteristic limbii
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
întrebuințate adverbial (exemplu: el vine trist și gânditor), precum și substantivele precedate de prepoziția ca prin care se exprimă calitatea obiectului (exemplu: a venit! ca responsabil ) să fie numite atribute predicative, cu precizarea că „atributul predicativ... nu trebuie înțeles ca un atribut în sensul unui determinant al substantivului ca în cer albastru... ci termenul atribut desemnează de fapt ceea ce se atribuie numelui subiect sau obiect prin efectul acțiunii verbale a predicatului”. Acest fenomen, caracteristic limbii române și limbilor romanice, este moștenit din
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ca prin care se exprimă calitatea obiectului (exemplu: a venit! ca responsabil ) să fie numite atribute predicative, cu precizarea că „atributul predicativ... nu trebuie înțeles ca un atribut în sensul unui determinant al substantivului ca în cer albastru... ci termenul atribut desemnează de fapt ceea ce se atribuie numelui subiect sau obiect prin efectul acțiunii verbale a predicatului”. Acest fenomen, caracteristic limbii române și limbilor romanice, este moștenit din limba latină, în care ,,se întrebuințează deseori adjectivul raportat la un substantiv așa
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
formă, predicat, conține totuși de regulă enunțul propriu-zis al propoziției”. În manualele de gramatică uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie în acuzativ obiect direct - ca și în latină: Când ochii tăi încă mari se uită dulci și galeși mă pierd. De n-ați spune cu dreptate,să vă vedem măritate. Sub raportul lexico-morfologic, atributul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]