12,073 matches
-
nu-i rău. — Păi, vorbind despre locuri, a comentat Markovic, nu știu dacă și dumneata pățești ca mine. În război, supraviețuiești datorită accidentelor de teren. Asta Îți creează un simț aparte al peisajului. Nu crezi? Amintirea locului pe unde ai călcat nu se șterge nicicând, deși uiți unele amănunte. Vorbesc despre pajiștea pe care o vezi așteptând venirea dușmanului, forma colinei pe care o urci sub foc, glodul din tranșeea care te apără de bombardament. Înțelegi ce spun, domnule Faulques? - Perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o dată, cu noi cadraje, până era mulțumită. Lucrurile, o auzise Faulques murmurând odată, sângerează ca oamenii. Una dintre obsesiile ei erau fotografiile găsite În case devastate. Le fotografia așa cum le găsea, fără să le atingă ori să le aranjeze vreodată: călcate În picioare, arse de incendii, atârnate și strâmbate pe perete, cu geamurile ori ramele sparte, albume de familie deschise și rupte. Fotografiile părăsite, spunea, sunt ca petele deschise la culoare pe un tablou tenebrist: nu luminează, ci Întunecă umbrele. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îți poate schimba viața: un drum pe care nu apuci, de pildă, ori pe care mergi mai târziu din cauza unei conversații, a unei țigări, a unei amintiri. În război, desigur, toate acestea au importanța lor. O mină pe care nu calci, la câțiva centimetri de tine. Ori pe care calci. A ridicat privirea, și Faulques l-a imitat. Foarte sus, aproape invizibil la șase-șapte mii de metri Înălțime, se zărea reflexul metalic minuscul al unui avion care lăsa o brazdă de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
apuci, de pildă, ori pe care mergi mai târziu din cauza unei conversații, a unei țigări, a unei amintiri. În război, desigur, toate acestea au importanța lor. O mină pe care nu calci, la câțiva centimetri de tine. Ori pe care calci. A ridicat privirea, și Faulques l-a imitat. Foarte sus, aproape invizibil la șase-șapte mii de metri Înălțime, se zărea reflexul metalic minuscul al unui avion care lăsa o brazdă de condens lungă și dreaptă, de la est la vest. Au
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
minimă. Viața și normele ei sunt acolo. Dacă n-ar fi fost băieții aceia, dacă n-ai fi fost dumneata, ar fi fost altcineva. E o furnică ce Își dă prea multe aere. Și n-are importanță peste ce furnici calcă omul. De jos, el va părea Întotdeauna pantoful Domnului, deși pe ele le omoară geometria. Pașii Hazardului pe un eșichier de șah. - Acum pricep ce spui - Markovic i-a aruncat o privire răutăcioasă. Asta te liniștește, nu-i așa? - Firește
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ea zărise pe jos un caiet rupt și decolorat. Un caiet de școală, cu coperți albastre, câteva file rupte, deschis În iarbă. Luase aparatul fotografic, făcuse doi pași Înainte, căutând un cadraj bun, mai făcuse un pas spre stânga și călcase pe mină. Faulques și-a privit mâinile pătate cu vopsea roșie, apoi s-a uitat la pictura murală din jurul său. Formele se schimbau În contact cu culoarea. Spațiile albe, schița În cărbune pe varul de pe perete nu-i mai păreau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
probabil satisfăcut. - Am văzut mina, a spus. Continua să privească linia alb-albăstruie a orizontului. Când, În fine, s-a Întors către Markovic, farul a luminat o clipă silueta vizitatorului. - Vrei să spui că ai văzut mina Înainte ca fata să calce pe ea, a Întrebat croatul? - Da. Ori, mai bine zis, am intuit-o. - Și n-ai zis nimic? - Am șovăit trei secunde. Doar atât. Trei. Olvido era pe ducă, Înțelegi? Mă părăsise deja. Brusc, am vrut să știu până unde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
că nici nu era acolo. - Ea a făcut doi pași Înainte, a continuat. Exact doi. Voia să fotografieze ceva de pe jos, un caiet de școală. Am văzut că În șanțul de scurgere iarba era dreaptă. Înaltă și intactă. Nimeni nu călcase pe ea. Acum Markovic a plescăit din limbă. Era familiarizat cu iarba călcată În picioare ori neatinsă. - Înțeleg, a murmurat. Nu trebuie să ai niciodată Încredere În așa ceva. - M-am gândit... Bine. Ea se putea opri unde era. Înțelegi? Celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Exact doi. Voia să fotografieze ceva de pe jos, un caiet de școală. Am văzut că În șanțul de scurgere iarba era dreaptă. Înaltă și intactă. Nimeni nu călcase pe ea. Acum Markovic a plescăit din limbă. Era familiarizat cu iarba călcată În picioare ori neatinsă. - Înțeleg, a murmurat. Nu trebuie să ai niciodată Încredere În așa ceva. - M-am gândit... Bine. Ea se putea opri unde era. Înțelegi? Celălalt părea să Înteleagă foarte bine. - Dar s-a mișcat, a spus. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-i strige să se oprească. Dar auzise o detunătură, iar Olvido căzuse pe brânci. - Îți aduci aminte ultimele ei cuvinte? Nu te-a privit Înainte, nici nu ți-a spus nimic? - Nu. Mergea, s-a dus să fotografieze și a călcat pe mină. Asta-i tot. A murit străină de mine, fără să-și fi dat seama că o priveam. Fără să-și fi dat seama că murea. Jarul țigării lui Markovic s-a stins. Dispăruseră și licuricii, iar silueta compactă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sat, despărțirea miresei de cei dragi, se face cu multă duioșie, cu lacrimi și Îmbrățișări. Apoi se duc la biserică unde are loc cununia religioasă. În timpul cununiei religioase, unii nuntași mai bine dispuși Îi șoptesc mirelui: ,, Vezi să nu te calce mireasa pe picior. Există credința că dacă mireasa, În timpul cununiei religioase, calcă bărbatul pe picior, acesta va fi toată viața sub papucul ei. De la biserică, alaiul nunții se Îndreaptă spre casa ginerelui. Cel dintîi care intră În curte este
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și Îmbrățișări. Apoi se duc la biserică unde are loc cununia religioasă. În timpul cununiei religioase, unii nuntași mai bine dispuși Îi șoptesc mirelui: ,, Vezi să nu te calce mireasa pe picior. Există credința că dacă mireasa, În timpul cununiei religioase, calcă bărbatul pe picior, acesta va fi toată viața sub papucul ei. De la biserică, alaiul nunții se Îndreaptă spre casa ginerelui. Cel dintîi care intră În curte este ginerele. Urmează mireasa. Sunt primiți de părinții ginerelui cu pîine, sare și vin
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Desfășurarea ulterioară a evenimentelor le-a confirmat Într-o proporție covârșitoare: „... ce-aș mai vrea să văd mutra tipilor de la N.R.F. și de la Figaro, a găștii demagogilor, a jidăniei și a tuturor celor care m-au umilit și m-au călcat În picioare”. Deasupra tuturor acestor zbateri și incredibile torturi fâlfâie aripa neagră a morții. Născut prea târziu, Într-o Franță dezeroizată, Într-o Europă fără identitate, nu-i mai rămâne decât să trăiască pe cont propriu tragedia unicității spiritului său
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și moarte. Sigur, talentul meu e capabil Încă de dezvoltare și aprofundare. Dar nu și credința mea. Pe de altă parte, mi-e teamă de umilințele inutile ale exilului, de ascunzătoare sau de pușcărie. Nu mă interesează să văd Franța călcată În picioare, ca și Italia, de către turiștii yankei, de spoliatorii evrei, de hoardele comuniste. La ce bun să-mi iau avânt doar ca să sar mai bine. Aș face mai bine să mă omor În liniște În mijlocul cărților mele, la timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
într-un anume fel ea definește adevărul care marchează "începutul" existenței omului-căzut-în-păcat; căci, pe de o parte, potrivit revelației biblice existența actuală a spiței umane este rezultatul unui reușit act de înșelare a încrederii: actul prin care cei dintîi oameni, călcînd interdicția ce le condiționa existența edenică, au încercat să fie asemenea lui Dumnezeu; iar, pe de altă parte, cuvîntul i-a fost dat omului nu numai pentru a comunica, ci și pentru a-și putea ascunde gîndurile, oprind astfel cunoașterea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a ajuns să fie o componentă a paradigmei acceptate a cercetării în unele ramuri ale psihologiei, în special în studiul personalității. Hazardul etic al inducerii în eroare a fost remarcat încă din 1954 de către Vinacke (1954). Alți autori i-au călcat pe urme (de ex. Stricker 1967) însă, din cîte știu eu, abia în 1969 a fost evaluată prima dată eficacitatea înșelătoriei (Newberry 1973; Stricker et al. 1969). Descoperirile lui Stricker și ale altora relevă un model similar aceluia din sfera
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale țării au Început să apară odată cu trecerea anilor, din ce În ce mai mulți artiști naivi bătînd la porțile afirmării. Dacă inițial nume ca cele amintite se bucurau de binemeritatele aprecieri ale comentatorilor artei naive, să nu-i uităm pe cei care le calcă pe urme, pentru că, “... lăudînd pădurea, adîncimea și semeția ei, te gîndești, desigur, și la fiecare dintre copacii ei, chiar dacă nu ți-i poți reprezenta, individual, pe toți”. Această remarcă ne-a Îndreptățit să considerăm absolut necesară investirea unor eforturi de
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
ai s-o duci bine. Un lucru numai am să-ți spui: Vezi tu muntele acela de colo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap. Acel munte este moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop: și cine calcă pe moșia lui, nu scapă nepedepsit." (Petre Ispirescu, Aleodor Împărat) (c) " Nimeni n-a băgat de seamă că tocmai pe fundul vasului în care s-a spălat carnea, între crăpătura doagelor, au rămas două bucățele din creierii mielușeilor. Când apoi
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
după cum se dusese." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (b) " Ieșind din baie, el luă legătura cu hainele, și o porni la sănătoasa călare pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura ca vântul și se ducea ca gândul. Cum călcă peste pragul porții, începu casele, curtea și grădina a se cutremura și a urla așa de groaznic, încât se auzi până la zâne și zânele îndată se întoarseră acasă." (Petre Ispirescu, Făt-Frumos cu părul de aur) (c) "Și atunci, odată se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Râdeau, râdeau întruna. Degeaba își strângeau buzele ca să-și oprească râsul, căci se tăvăleau pe jos, hohotind și chicotind." (P. L. Travers, Mary Poppins) (d) "Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile, călcă lut și lipi cuptorul, îl humui ți-l griji, de-ți era mai mare dragul să-l privești! Apoi își spălă frumușel mâinile de lut și porni iarăși la drum." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (e) " Când văzu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Ura, drăguța mea, / Țăranul e pe câmp. / El are o nevastă, / El are o nevastă, / Ura, drăguța mea, / El are o nevastă..." (i) " În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miazănoaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (j) " Inspectorul se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mării care a fost distrusă de hoardele prădătoare. După ce au încheiat vizita de jaf în țara Aluta hoardele au atacat Valahia unde le-a ieșit în cale Bazaram-bam, adică banul Basarab care era stăpîn pe o parte din aceste meleaguri călcate de atîtea puhoaie de cotropitori. Numirea de bessarabeni nu vine de la familia ce va domni mai tîrziu în Valahia așa cum susțin istoricii noștri, ci de la cuvintele bes, neamul get pomenit în mai multe itvoare antice și sarabi care au fost
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
getul Zuraso, getul Guero, getul Zamio, getul drept-credincios(mare preot) Gormio, getul Seizo, getul Maniso, getul Berisoe, getul Do-gie, getul Carpodo, getul Parioso, getul Montueo, getul Guroeso, getul Peluet și turnată de conducătorul boero Bisto. Cît despre cei care vor călca în picioare această poruncă vor fi aspru apăsați(pedepsiți cu moartea). Conducătorul le va da miști și le va striga: jeg viu ia-i!” Cred că numele corect al conducătorului este Bisto pentru că boero era un titlu sau funcție care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prăbușit. Când nimeni nu poate ocupa un post în învățământ, cultură, presă, când nimeni nu are dreptul de a se înscrie la doctorat dacă nu este membru de partid, este limpede că principiile competenței, al pregătirii și meritelor personale sunt călcate în picioare și că discriminarea este în floare. Or, tocmai împotriva acestei stări de lucruri reacționează oamenii de cultură români cu conștiință umanistă, pluralistă și liberală, prin memorii, scrisori, intervenții, sesizări din public, inserate uneori și în presă. Chiar și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dreptate. în același timp sunt pentru privirea lucidă a unei situații dramatice. Pentru dobândirea de către tot mai mulți a unei conștiințe limpezi a ceea ce s-a întâmplat la noi: un adevărat genocid cultural. Drepturile omului și drepturile culturii au fost călcate prea mult timp și brutal în picioare. Distrugerea sistematică a unei întregi tradiții și, poate și mai grav, pervertirea, reinterpretarea și redefinirea sa abuzivă în spirit ceaușist: totalitar, șovinist, protocronist, cu tăieturi și răstălmăciri grosolane de tot ce vreți: texte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]