13,837 matches
-
îndată după 1990. Eugen Lovinescu a murit în 1943 și a fost înmormântat la București; în 1993, la împlinirea a 50 de ani de la moartea sa, urna cu cenușa sa a fost adusă și depusă în cavoul familiei Lovinescu din Cimitirul Grădini, cu consimțământul fiicei sale, Monica Lovinescu. Monica Lovinescu a decedat la 20 aprilie 2008, la Paris, trupul său fiind incinerat la 24 aprilie. În anul 2008, urnele cu cenușa soților Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost aduse la
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
a fost mai rapidă decât se plănuise, ceea ce a transformat accidentul inițial într-un succes. Plajele din Normandia mai sunt încă denumite pe hărți cu numele de cod din timpul invaziei aliate din 1944. În regiune se află mai multe cimitire militare întinse - cimitirul american de la Colleville-sur-Mer, candian de la Bény-sur-Mer, german de la La Cambe, polonez și alte câteva. Străzile localităților de lângă plaje au primit numele unităților care au luptat aici, plăci memoriale amintind de luptele mai grele din zonă. În puncte
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
rapidă decât se plănuise, ceea ce a transformat accidentul inițial într-un succes. Plajele din Normandia mai sunt încă denumite pe hărți cu numele de cod din timpul invaziei aliate din 1944. În regiune se află mai multe cimitire militare întinse - cimitirul american de la Colleville-sur-Mer, candian de la Bény-sur-Mer, german de la La Cambe, polonez și alte câteva. Străzile localităților de lângă plaje au primit numele unităților care au luptat aici, plăci memoriale amintind de luptele mai grele din zonă. În puncte importante precum Pointe
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Panteonul din Paris, odată cu cele ale abatelui Grégoire și cele ale lui Gaspard Monge, la 12 decembrie 1989. În fapt, sicriul care ar fi trebuit să conțină rămășițele pământești ale lui Condorcet era gol: înhumat în groapa comună a vechiului cimitir din "Bourg-la-Reine", dezafectat în secolul al XIX-lea, rămășițele sale nu au fost niciodată găsite.
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
ortodox ce datează, conform tradiției, de la mijlocul secolului al XIV-lea. Biserica a fost ridicată inițial în satul Volovăț, fiind ulterior strămutată în satul Putna din comuna omonimă aflată în județul Suceava. În prezent, edificiul religios se află localizat în cimitirul satului, la aproximativ 1 km distanță de Mănăstirea Putna, și are hramul "Intrarea Maicii Domnului în Biserică", sărbătorit la data de 21 noiembrie. Partea de răsărit a bisericii este datată din primii ani ai secolului al XV-lea, și, prin
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
lemn de la Putna, "„chilii pentru mine, chilie pentru prosforință, o școală mare și o scoală mică, tot subt un acoperământ”". Până în anul 1786, biserica de lemn a fost schit dependent de Mănăstirea Putna. Începând de atunci, biserica de lemn din cimitirul satului a devenit biserică parohială a localității. Ultima etapă de construcție a avut loc în anul 1871. Atunci pronaosul a fost prelungit cu o structură rectangulară din bârne de molid, încheiate în cheotori nemțești, prevăzută cu ferestre mari laterale. Intrarea
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
în lumea academică prin revelarea documentelor aflate în Gheniza din Cairo - o colecție unică de peste 100.000 de pagini de texte evreiești din secolele al 10-lea - al 19-lea, depozitată în magazia specială denumită Ghenizá (un fel de depozit - "cimitir" al cărților și actelor, de obicei considerate având un caracter sacru), a Sinagogii Ibn Ezra din cartierul Al Fostat din capitala egipteană. Această descoperire a produs o adevărată revoluție în amploarea cunoștințelor și a izvoarelor despre iudaismul din Evul Mediu
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
sculptură și de mulaje în metal; adesea a prezentat personaje asemănătoare celor din picturile sale. Wifredo Lam a murit la 11 septembrie 1982, la Paris. La dorința lui, urna cu cenușa i-a fost adusă la Havana și depusă la cimitirul Col n. Prin cele peste o sută de expoziții pe care le-a prezentat în marile capitale ale lumii, el și a asigurat încă din viață o reputație bine stabilită. În lunile aprilie-iunie 2007, la Muzeul Național de Artă al
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
cu Mihai Eminescu. Însă, Lecca și Bolintineanu au deschis la final calea unor mari figuri ale culturii românești. După 1870, bolnav fiind de Parkinson, artistul s-a retras din viața artistică. A murit în 1887 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Familia lui Constantin Lecca a fost urmașa unei vechi familii de negustori și meseriași din zona Brașovului, familie care a fost atestată documentar timp de aproape două secole în acte păstrate în arhive sau care au fost
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
și nu a mai lucrat, activitatea sa fiind definitiv încheiată. În ultima perioadă a vieții sale a trăit pe strada Amzei nr. 19 din București izolat și uitat până în data de 14 octombrie 1887, când a decedat, fiind îngropat la Cimitirul Bellu. După decesul lui Constantin Lecca, presa vremii de atunci nu a reacționat cu niciun articol comemorativ. Abia în anul 1888, Iuliu I. Roșca a publicat un articol în revista "Biblioteca populară". Tot Roșca a publicat în anul 1890 un
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
din Câmpulung au pictat, într-o perioadă care se derulează pe aproape zece ani, mai multe biserici: Biserica Curtea Veche (1852), Biserica Sfânta Ecaterina din București (1853), Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București (1862), Biserica Mănăstirii Radu Vodă (1863), Capela Cimitirului Bellu și Biserica Răzvan Vodă din București și Biserica din Negoiești. Prin ajutorul pe care l-a avut din partea lui Petrache Poenaru, Lecca a făcut copii după fresca portretelor ctitorilor de biserici. Acestea au fost trimise ulterior la marea majoritate
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 (în vremea starețului Hrisostom Apostolache) și sfințită în anul 1967. Între timp, prin grija Arhiepiscopiei Iașilor, vatra schitului s-a extins, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic. În cadrul mânăstirii se află și cimitirul călugărilor. În anul 1991, schitul Bucium a fost ridicat la rangul de mănăstire de către mitropolitul Daniel Ciobotea, formând o comunitate monastică cu 16 viețuitori. Aici se află în prezent Casa Roznovanu (reședință mitropolitană), un frumos parc dendrologic și principala fermă
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
o periodă în care lumea s-a schimbat, din punct de vedere tehnic și politic, cu o viteză care îți taie răsuflarea". Höchsmann-Maly a decedat la 28 august 2003 în Wiehl-Drabenderhöhe și a fost înmormântată la 5 septembrie 2003 în cimitirul din Drabenderhöhe.
Irmgard Höchsmann-Maly () [Corola-website/Science/311323_a_312652]
-
fiind prima femeie profesor universitar din țările nord-europene. A murit la 10 februarie 1891, în vârstă de numai 41 de ani, în urma unei pneumonii, după întoarcerea dintr-o călătorie pe care o făcuse la Genova. Sofia Kovalevskaia este înmormântată în cimitirul "Norra begravningsplatsen" din Solna, Suedia. Printre cele mai importante contribuții științifice ale Sofiei Kovalevskaia se numără:
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
târât pe străzi, cu fața în jos, iar apoi spânzurat sau aruncat la groapa de gunoi. În plus, toate bunurile persoanei respective erau confiscate. În trecut, biserica creștină excomunica persoanele care încercaseră să se sinucidă, în timp ce sinucigașii erau înmormântați în afara cimitirelor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Marea Britanie, tentativa de suicid era considerată echivalentul crimei cu premeditare și putea fi pedepsită cu spânzurătoarea. În Europa secolului al XIX-lea, nu s-a mai crezut că suicidul este provocat de păcat
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
scriitor și poet. Seria lui de poezii "Luftskibet" ( "The Airship") a fost inspirată de zborul cu balonul a colegului său fizicianul și, pentru o perioadă, magicianul Étienne-Gaspard Robert. Hans Christian Ørsted a murit în 1851 și a fost înmormântat în Cimitirul Assistens din Copenhaga. În cinstea lui, numele său a fost dat unității de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, căreia îi corespunde, în vid, o inducție magnetică de 1 gauss. Astăzi Oerstedul este unitate tolerată pentru că în sistemul internațional unitatea pentru
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
mai întâlnită legendă se spune că primul vampir a fost creat de un demon. Multe ritualuiri elaborate au fost utilizate pentru a identifica un vampir. O metodă de a găsi mormântul unui vampir implică conducerea unui băiat virgin printr-un cimitir, sau al unui armăsar virgin. De obicei aceștia erau de culoare neagră, dar în Albania sunt de culoare albă. Găurile care apar în pământ peste mormânt au fost luate drept că un semn de vampirism. Cadavre bănuite că ar fi
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
politic important și nici nu i se va da vreo comandă militară. Nu a mai făcut decât să ocupe postul minor de primar al Savigny-sur-Orge, un orășel de lângă Paris. Mareșalul Davout a murit în anul 1823 și este înmormântat la cimitirul Père Lachaise, în zona Avenue Masséna-Avenue Suchet, unde se odihnesc, printre alții, și mareșalii Ney, Murat, Suchet, Masséna.
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
10 adventiști și reformați. Purtând hramul „Înălțarea Domnului”, biserica de lemn din Săcalu de Pădure, monument înscris în lista Monumentelor Istorice din 2010, este situată pe locul cunoscut de localnici sub toponimul de „Grui”, într-o fostă livadă, folosită ca cimitir. Biserica este înregistrată de conscripția lui Buccow, din anii 1761-1762, cu care ocazie sunt conscrise și cele 101 de familii ortodoxe. Biserica constituie ctitoria preotului Popa Chiril, venit din Moldova, care împreună cu Cengher Simion, epitrop primar, potrivit inscripției: ,anno 1809
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
la care arhitectul Tudor Oteleșanu prezintă lucrarea: „Contribuții la cunoașterea arhitecturii bisericilor de lemn din Transilvania”. În anul 1975, luându-se în considerare valoarea sa artistică, biserica este declarată monument de arhitectură, sub nr. 6820, ca patrimoniu. Accesul în incinta cimitirului, unde se afla biserica, este asigurat printr-o intrare adăpostită de un foișor de lemn. Mărginită de un ancadrament de lemn masiv, bogat decorat, ce se încheie printr-o arcuire, intrarea este formată dintr-o foaie de ușă compusă din
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
Mănăstirea Bulzului, aparținătoare de Pătrângeni pentru că până la începutul sec. XX în toate statisticile aceste două sate apar sub denumirea de Pătrângeni. Siminica Ioan povestea că tatăl său era prieten cu călugării, din mănăstirea așezată în partea dreaptă a intrării în cimitirul satului, unde prin anii 1960 se mai vedea încă bine pietre din temelie. Se crede că primele începuturi au fost chiar sub ,Bulzul, cel înalt numit și ,Degetul lui Dumnezeu”, loc de rugăciune și comuniune cu Sfânta Treime, la poalele
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
acuzații de complot pus la cale aici împotriva domnilor fanarioți este demontată și transportată de către monahul Isaia Orbul la nou înființatul schit de la Buciumi. Însă după 130 de ani, frumoasa bisericuță va lua din nou drumul pribegiei, fiind așezată în cimitirul mănăstirii Bogdana de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu. În 1925 această biserică va fi distrusă parțial de un incendiu, dar va fi refăcută în același stil de starețul Glicherie Lovin, mai târziu duhovnicul mânăstirii Adam. Schitul Buciumeni în anul 1750 devine metoc
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
lăutarul" făcând aluzie la posibilitatea că tatăl lui Iacob era poate David Rizzio, nu lordul Darnley. S-a spus că David a fost înmormântat la Canongate Kirkyard, ceea ce este puțin probabil, deoarece se trata de reînhumarea unui catolic într-un cimitir protestant. Istoricul protestant George Buchanan, a scris în 1581 că David Rizzio a fost înhumat inițial în afara zidurilor abației și apoi regina ar fi poruncit să fie îngropat în mormântul tatălui ei Iacob al V-lea al Scoției. Când se
David Rizzio () [Corola-website/Science/312324_a_313653]
-
1950 și 1958 biserica mănăstirii a fost restaurată de PF Justinian Marina. Începând cu 1992, sub stăreția arhim. Lavrentie Gâță, se ridică o nouă stăreție. În prezent, au loc ample lucrări de restaurare la clădirile aflate în afara cetății. Biserica din cimitir, cu hramul Sf. Ioan Evanghelistul, datează din 1804, fiind ctitorită de frații Toma și Constantin Crețulescu.
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
de acum din țiglă și tablă pentru turn. Aceste modificări survenite determină aspectul de azi al acoperișului. Locuitorii satului Totoreni ocupă partea stângă a bisericii iar cei din Băleni partea din dreapta. Același algoritm se folosește și la îngroparea morților în cimitir. are planul dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, cu cinci laturi, decroșată. Lungimea bisericii este de aproximativ 1100 cm. Particularitatea bisericii este prispa de pe latura sudică ce se întinde pe toată lungimea naosului de aproximativ 525 cm. "Perindelele" se termină odată cu
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]