13,496 matches
-
închinat d-lui Nichifor Crainic. Cred că vreme de jumătate de ceas d-l Iorga a dezbătut acest lucru, adresându-se tuturor cu o pasiune demnă de o cauză mai bună. La "Casa Scriitorilor", Liviu Rebreanu a avut iarăși o ciudată atitudine într-o discuție asupra evenimentelor în curs (ocuparea Norvegiei de Germani și bătălia navală din Marea Nordului). Parcă nu l-ar bucura operațiile aliaților; nu vrea să creadă nimic din comunicatele lor; comunicatele englezilor sunt pentru d-sa minciunoase etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cuvântul e gândirea exterioară și gândirea cuvântul lăuntric. Frica e cea mai grozavă dintre suferinți, pentrucă atacă în primul rând rațiunea și paralizează inima și spiritul. Cea mai mare parte dintre impii nu sunt decât evlavioși revoltați. Iluzia cea mai ciudată a omului este credința că "timpul trece". Timpul e țărmul; trecem noi și ni se pare că se mișcă el. Roata cea mai rea face zgomotul cel mai mare. Rațiunea se compune din adevăruri pe care trebuie să le spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și oleacă de școală. A naufragiat aici l-au luat nevoile și vinul înainte și trăește mizerabil, într-o cocioabă, cu acea Ileană, care din când în când îi face câte-un copil. Giovanni, acasă, își face uneori o petrecere ciudată. Stă de vorbă cu Ileana, mistificând-o și bucurându-se singur. Într-o zi, Botoi i-a rupt haina și l-a mușcat, în ogradă la mine, pe când trecea să iee vin dela Vidrașcu. Acasă, se face supărat. Iaca, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
monstru, adică un boboc de gâscă. După aceea ciobanul, suindu-se în piatră, a văzut într-un loc, dimineața, la răsăritul soarelui, un sobor de dumbrăvenci în tufani, între mesteceni. Suindu-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată că din piatra cenușie, bătând întâi în trandafiriu și apoi învinețindu-se, a prins a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat laba dreaptă apoi umărul și o parte din cap, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mândra-n cale Cu fotă și cu paftale. Vino, mândro, la izvor, Ca să-ți cânt de dulce dor. De nu vii, să știi că mor. Dar mândruța n-a venit. La izvorul cel vrăjit, Am pus fruntea ș-am murit. Ciudată poezie populară comunicată de Barbu Lăzăreanu 3 Măi bădiță Gherasim, Cu drag mi te-aș pune-n sin, Și de drag te-aș sămăna Și de drag te-aș secera Și te-aș face stog în prag Și te-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Sévigné5. Pg. 156.cap.V. Nici o epocă n-a fost mai celebrată și mai admirată decât domnia lui Ludovic XIV-lea. Corespondența D-nei de Sévigné răcorește întru câtva admirația noastră. În fie ce clipă scrisorile ei ne raportează istorisiri ciudate care ne pun pe gânduri. Când se găsesc într-o societate ce ne e zugrăvită atât de delicată, de nobilă și de cuviincioasă, atâtea aventuri scandaloase, atâtea rușinoase dezordini, atâtea căsnicii prost alcătuite, atâtea averi ce nu se susțin decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-am cu cine petrece. Cel cu care-am petrecut A pus fruntea la pământ, Zace, singur, în mormânt. Ichim Rusu 20.II. [1953]*1 Astă noapte, în tren fiind și dormind un somn deseori întrerupt am avut un vis ciudat și frumos. Se făcea că eram în trecere prin Pașcani, orășelul în care am copilărit și care, în cursul ultimului război, a fost distrus de artileria hitleristă. Au fost bombardate numai ulițele negustorilor evrei și casele amestecate cu pământ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe c altfel decât muntenii: e un c moale, dar se aude distinct. Vorba aceasta se poate transcrie "ciuboțăle" dar orice copil care a urmat cursul elementar rostește corect "ciuboțele". A transforma o rostire regională în dialect e cel puțin ciudat iar "șiboțăli" e o glumă ce n-are nimic cu știința. Limba literară a Românilor e destul de veche. Operele cronicarilor moldoveni sunt dovadă că graiul lor, care e și al poporului, nu e dialectal. Cantemir arată în Descrierea Moldovei că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prin solul său: “Și bine ar fi ca și tu cu creștinii să ai pace și împreună cu toți domnii creștini să stai împotriva păgânilor”. Ceea ce Ivan nu avea să facă, din care cauză Ștefan considera că “Ivan este un om ciudat; el stă liniștit la el și își învinge dușmanii, iar eu, veșnic pe cal, nu pot să îmi apăr țara”. Sunt, așadar, suficiente documente care ne îngăduie să cunoaștem modul în care gândea omul politic, care erau anumite stări de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
când este descris în opoziție cu carul infernal al Sâlei: „Avea șeauă, și-avea frâu/ Chiar din o falcă de zmeu;/ Frâul e din năpârcele/ Oacheșe și frumușele,/ Tot din gură încleștate/ Și din coadă înnodate,/ Cum mai negre și ciudate”. Aflat la vârsta transformării, înarmat cu „trofee” ce sporesc puterea calului său, „pruncul” cu ochi negri, ca oricare alt erou ce face incursiuni în Haos, va actualiza modelul mitic și prin istețime. Etimologic vorbind, numele compus Bogdan-Damian/ Dămean/ Dimian conține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vacă grasă/ Și-o fată frumoasă”. Monstrul („hală”) creează un fior intens, caracteristic unei „hierofanii a sacrului natural, material”, care nu poate apărea decât în așa- numitele haunted places, peșteri, izvoare, sau cum vom vedea în baladă mai departe, pietre ciudate care, potrivit lui Wunenburger, dau naștere sentimentului sacrului. Personaj specific genezei, șarpele lui Iovan este similar lui Midgard din cosmogonia germanică și lui Ananta din filosofia orientală, căci înconjoară axa lumii. Prin atemporalitatea sa, „hala” este și legătura cu strămoșii mitici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor. Din nou femininul este cel care asigură eroului accesul în sacru; între fata sălbatică și Iovan există „elemente de legătură prin prezența acelor componente htoniene” de natură ofidiană. În basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din tribuna oficială, alături de ambasadorii acreditați în România și participarea, tot pentru prima oară, în lojile rezervate șefilor misiunilor diplomatice, acreditați la București, la lucrările celui de al XIII-lea Congres al PCR. Aceste două evenimente mi-au lăsat impresii ciudate, pe care voi încerca să le sintetizez cât mai detașat de evenimentele trăite în anii ce au urmat. Defilarea unităților militare se vedea de la înălțimea tribunei oficiale, grandioasă, dar mai puțin amenințătoare comparativ cu sora ei mai mare din Piața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în favoarea sancțiunii, eu și Oprișan împotrivă. Votul dumneavoastră va fi cel hotărâtor. Probabil, înainte de ședință, o să vă spună ambasadorul, eu am vrut doar să vă zic care este, pe fond, lucrătura. Nu discutasem cu nimeni despre opiniile mele și despre ciudata prietenie de șpriț a ambasadorului cu șoferul lui, dar constatasem prelungitele convorbiri pe terasă, cu paharele pline de whisky, ale celor doi. Nu mă îndoiam că toate convorbirile de taină, privirile conspirative și comportamentul de vulpe vicleană ale lui Dobre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
treacă de două ori pe aici și să nu-l ajutăm să-și îmbogățească orizontul cultural, mai ales că este pasionat de cultura hispanică." Sper să am plăcerea să-i mulțumesc direct pentru amabilitatea Domniei Sale, atât de diferită de atitudinea ciudată a omologului său de la Lima. Ai avut probleme, acolo? Destule, o să-ți povestesc mâine pe drumul spre Escorial. Până atunci, te anunț că la prânz ești invitat la masă la ambasador. O să te rog să ne oprim undeva să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
oră de agitație a celor convocați să fie prezenți pe aeroportul din Otopeni cu aproape o oră înainte de aterizarea navei prezidențiale ce transportase pe președintele României și delegația oficială care îl însoțea în vizita efectuată în Iran. Mi se părea ciudată divizarea nemascată a CPEx-ului, nu prea înțelegeam ce justifica separarea "savantei" și a apropiaților ei în salonul oficial, bine încălzit, față de ceilalți, mai puțin agreați, care își consumau timpul "făcând cuie" afară, cu plimbări neliniștite între ușa de intrare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cer, așterne sub fiecare brazdă a cernoziomului, cu care se crede înfrățit, câte o poemă cu visurile-n cerul de năvală”, simțindu-se împăratul lui. Poezia lui capătă o adâncime atunci când poetul „proiectează pe fondul de ingenuitate eseniană, de singurătate ciudată, logodită cu taina, la ruptura de veacuri, în Viziune”. „S-au rupt zilele clare ale istoriei. Sub fruntea de vis moare o epocă. Ca un mugure biciuit de fiorul crivățului.” George Călinescu îi situează creația poetică în „lirica proletariană modernă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
câte un buchețel al primilor ghiocei și primelor brândușe culese în acel sfârșit de martie. Lăudândune fiecare cu realizarea proprie, eu am pus capăt acestei rivalități reducându-mi la tăcere fratele. Am așezat ca supliment... estetic și de bogăție obiectul ciudat și frumos, auriu-lucitor capturat la trecerea mea pe lângă ruinele vagoanelor-victime ale bombardamentului precedent; semăna cu un cartuș nu mai mare. În virtutea dreptului de frate mai mare, Viorel mi-l înșfăcă și-l puse în căsuța lui. Urmă o păruială reciprocă
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Tocmai acum în urmă se anunță că aceste lăzi au fost descoperite la Sevastopol în păstrarea unui acolit al lui Racowsky, socialistul Bujor, care a fost arestat). Relațiile României cu maximaliștii intraseră însă, în această epocă, într-o nouă fază ciudată: Guvernul român, prin mijlocirea colonelului canadian Boyle, încheiase (la 9 martie 1918) un fel de convențiune de pace cu Racowsky, care era delegatul omnipotent pentru Afacerile cu România. Conform acestei convențiuni, toate chestiunile pendinte între România și Rusia urmau să
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu ocazia ridicării obiectelor de la fiecare din cele 14 mănăstiri vizitate, și o amănunțită expunere a îndeplinirii acestei însărcinări și a dificultăților de tot felul ce am avut de întâmpinat. Astfel, din procesele-verbale din 14 și 16 octombrie, se vede ciudata întâmpinare a arhimandritului Meletie Nicuță, starețul M-rei Neamțu, care, refuzând a se conforma Înaltului Ordin al Marelui Cartier General, m-a silit să recurg la intervenția comandantului Armatei de Nord. Dl. general Prezan, neputând tolera nesupunerea starețului, a delegat pe
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu cei mari, prin el România a stat întodeauna cu fruntea sus. Aceasta a fost nota personală a diplomației lui și i-a reușit, căci cei mari respectă mai mult pe cei demni, decât pe cei ce se umilesc. Mai ciudată a fost însă povestea cu cele două sute de mii de ruși. Alexeev, dintr-un început, a declarat că refuză să-i trimită în Dobrogea. Argumentarea lui era aceasta: „eu știu ce am în fața mea în sudul Dobrogei. Câteva divizii bulgare
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fără discuție, este esențială pentru orice scriitor, iar datoria lui față de cultura națională se achită în rate cât de mici, cu condiția să nu fie monedă calpă Ai publicat aceeași carte, cu modificări de la ediție la ediție, cu un titlu ciudat, "Jucăria mortului". De unde această obsesie? E o chestiune premeditată? Ai gândit-o de la prima ediție, de la acea ediție apărută în "colecția de un leu"? Vor mai fi alte cărți cu același titlu? Vrei să fii (în literatura română) autorul unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mă gândesc că aceste rânduri Caragiale trebuie să le fi scris din Berlin, și atunci pledoaria pentru angajarea politică a poetului făcută de un critic al politicienilor, care a ales exilul imediat ce i-a fost, financiar, cu putință, este destul de ciudată. Raportându-mă la "patrie", încerc să păstrez un echilibru, să nu consider întâmplarea de a mă fi născut român nici ca o pedeapsă, nici ca o recompensă, nici ca un motiv de rușine, nici de mândrie. Politica nu mă atrage
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru tine și pentru zestrea poetică a generației noastre. Exorcistul din poet face prăpăd într-un teritoriu al valpurgiilor...! Unde începe și unde sfârșește "ținutul Klarei"? Cine e Klara? Klara nu-i decât femeia-bestie, negativul femeii bestiale, este suma femeilor ciudate din viața mea și din viața fiecărui bărbat, pentru a o vedea de ce este în stare am aruncat-o în patul lui Adolf Hitler. Ei bine, l-a umilit, l-a făcut pe cel mai crunt dictator al omenirii să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cei mai mulți dintre noi trăim în afara noastră, ne supunem orbește unor convenții sociale care ne depersonalizează. Eu, unul, am încercat pe cât posibil să nu mă supun unor astfel de șocuri, poate de asta am fost privit ca un excentric, ca un ciudat. Cu tot efortul, de multe ori n-am reușit să mă țin departe de astfel de convenții, în schimb, mi-am ținut scrierea departe de orice fel de grile, am lăsat-o să hălăduiască pe câmpul fanteziilor, când intri sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]