15,628 matches
-
de bunăvoință: rămâne imperturbabil. * Și totuși știe să fie, când trebuie, și tandru: când îl mângâi în timp ce doarme pe un scaun - îmi „răspunde”, iar când mă revede, după un interval de absență, mă „salută”. * Marea lui dragoste este însă, indiscutabil, Doina. Și nu pentru că (ar fi să simplificăm nepermis) ea îi dă cel mai des de mâncare. Când intră în baie (iar în baie nu se dă de mâncare) stă în fața ușii, ca un câine credincios, așteptând cu răbdare să iasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
casă: e autoritar, poruncitor, ne domină. * De-a dreptul maiestuos este când stă cu labele lui motănești, cele din față, mult întinse înainte, leonin, cu o regească solemnitate. * Gălbenuș (mai puțin carnivor) ar mânca tot timpul. De câte ori o aude pe Doina (sau, mai rar, pe altcineva) trebăluind în bucătărie, înalță capul (trezindu-se dacă dormea) și ascultă cu atenție. Trage concluzia că se dă ceva și acționează în consecință, țâșnind spre sursa promițătoarelor zgomote. * Programul lor zilnic e uimitor de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
motanul cel mare a dormit lângă mine toată noaptea, lipit de omul necăjit care eram. Nici înainte, nici după aceea nu s-a întâmplat așa ceva. Altădată - un adevărat eveniment în ultimii ani -, întorcându-mă acasă cu o veste bună pentru Doina, pentru noi și neputându-mă stăpâni să nu i-o împărtășesc pe loc, același a început brusc să se agite, să alerge, să se „joace”, dând semne evidente de bucurie. Ca și cum ne-ar intui stările, încearcă, uneori, să se consoleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nici gând să se miște, să ne vină în întâmpinare. Mai inteligent, cel mare, singura dată când a căzut el de la etaj, ne-a trimis imediat „coordonatele”, semnalele sonore miorlăind sfredelitor (ca o „trompețică” ce este, după cum îl alint eu). Doina a coborât și înotând în zăpadă până la genunchi l-a găsit cu ușurință, în dreptul unei ferestre de boxă. În schimb, dus cu mașina la Snagov, unde ne-am petrecut în acel an vacanța de vară, vreo două ceasuri n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cerneală neagră acoperă o alta, mai veche, scrisă cu creionul, din care se mai disting, deși tăiate energic de o linie, cu ocazia celei de a doua grafii, cifrele 23 și 6. Sunt anii personajelor din fotografie: bunica și tatăl Doinei (din aceste cifre se poate deduce că fotografia a fost făcută înainte de august 1925, când băiețelul a împlinit șapte ani, în noiembrie mama lui împlinind 24). „Mamaie” e aici o femeie tânără, frumoasă, o doamnă îmbrăcată în nota modei de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
femeie tânără, frumoasă, o doamnă îmbrăcată în nota modei de pe vremuri (Fotografia are exact 65 de ani: cu toată vârsta ei respectabilă - arată, se ține, s-a conservat bine). Extraordinar este însă aici copilul, tatăl de peste 20 de ani al Doinei (născută în 1945). Cu guleraș alb, pantalonași trei sferturi, ciorapi și pantofi de culoare închisă, stă în picioare pe un fotoliu de lemn astfel încât e aproape la fel de „înalt” ca mama lui, pe care o îmbrățișează cu mâna stângă (invizibilă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu el) și ceea ce a urmat după moartea lui: alte nenorociri, în legătură cu care nu am nici o certitudine că i-ar fi rămas necunoscute (decesul lui mamaie, mama lui, colega lui de fotografie, în 1975, apoi al unicului său fiu, fratele Doinei, răpus de aceeași boală necruțătoare la 39 de ani, în 1987). Privesc fotografia știind toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are premoniția viitorului său: care parcă atârnă, ca un pietroi nevăzut, acolo, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pietroi nevăzut, acolo, în atelierul fotografului Ed. Bukovski, deasupra capului tuns scurt, băiețește: gata-gata să cadă, să-l strivească. Doamne, ce grozăvie poate să fie pentru un biet copil propriul lui viitor! * Misiunea mea pe pământ: s-o apăr pe Doina de toate relele, să fiu scutul existenței ei. Doina trebuie să trăiască mult, mult de tot: și pentru mama ei, și pentru fratele ei. Câte restanțe de viață... Aș vrea să trăiască atât de mult încât ea, care mă iubește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
capului tuns scurt, băiețește: gata-gata să cadă, să-l strivească. Doamne, ce grozăvie poate să fie pentru un biet copil propriul lui viitor! * Misiunea mea pe pământ: s-o apăr pe Doina de toate relele, să fiu scutul existenței ei. Doina trebuie să trăiască mult, mult de tot: și pentru mama ei, și pentru fratele ei. Câte restanțe de viață... Aș vrea să trăiască atât de mult încât ea, care mă iubește așa cum puțini oameni sunt în stare să iubească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cei de la vamă nu vor pricepe o iotă citind de pe liste cu glas tare, stupefiat... Mersul la cinema cu Jeni... La cules de jir cu școala... Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni pseudo-editorul care, chipurile, găsise aceste foi răzlețe de manuscris neinteligibil și căruia îi revine rolul de a se dumiri, de a prinde firul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bărbat și o femeie, pe care i-ai văzut odată în mașina de Snagov, stând cuminți, ca într-o fotografie, pe banca din fund, de lângă motor, și văzându-i ți-ai spus: ce-ar fi ca ei să fie părinții Doinei - eram chiar noi, răposații ei părinți. Te gândeai pe atunci cu atâta intensitate la noi încât ni s-a dat un bilet de voie, de care ne-am folosit aranjând întâlnirea aceea «întâmplătoare» din mașină...” * „ - Dacă m-ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
suntem, de ce, pe ce temei să ne unim ? Unirea cui, unirea cu ce? Și cu cine ? Vine, bunăoară, la noi, ̀ în primăvara 1991, domnul François Mitterrand, strânge mâna pătată de sânge a lui Ion Iliescu și-i răspunde doamnei Doina Cornea, care-i amintise de invazia minerilor : „Eh, asta e o chestie de anul trecut !”. Masacrul Inocenților s-a întâmplat acum două mii de ani, domnule Mitterrand ! Istoria nu ne spune dacă vreun șef de stat, ̀ în anul 2 al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de pe mormântul soției unui principe transilvan. Eufonia numelui francez al domniței, îngropată „la Sâmbăta de Sus/ în munții valahi, cu fața la Apus”, i-a stârnit poetului, el însuși născut din mamă franceză, imaginația și visarea : „ce-ai căutat pe unde plânge doina... Simplul fapt de a releva inscripția funerară și de a recompune în filigran pe marginea ei icoana imaginară a unei domnițe dispărute de veacuri în tainița uitării e în sine un fapt poetic. Radu Boureanu, închipuindu-și viața de supunere
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oaspeți și și-a iubit cele două fiice ale sale până la scrificiu. A avut ghinionul să se accidenteze, fiind la volanul mașinii fiica ei cea mai mică. După chinuri cumplite suportate în cele mai renumite spitale ale țării, a decedat. Doina, fiica ei care fusese la volan în momentul accidentului, a fost atât de distrusă, încât a cerut ca nimeni dintre rude să nu fie de față la înmormântarea mamei sale. Doinița s-a comportat ca o fiară prinsă în capcană
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
misionar eparhial. Fapt este că până la urmă soția mea a divorțat, iar eu crezând că ea nu vrea să fie preoteasă, am demisionat din cler, pentru a salva familia, care acum era compusă din trei persoane. Se născuse fiica Cristina Doina la 9-ianuarie-1949. În timp ce se derulau tulburările motivelor de divorț, am înțeles de la Părintele Victor Vedeanu de la Ițcani adevărata cauză a divorțului, și mi-am retras demisia din cler și am plecat la parohia Volovăț de lângă Rădăuți. Introdus în servici la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cunosc, un ego străin încearcă să prindă rădăcini în mine. Ziaristul Arne Ruth, de la Dagens Nyheter, a venit la mine pentru a vorbi puțin despre ce se întâmplă în lume și despre un eventual premiu pentru poetul Mircea Dinescu și Doina Cornea. Am vorbit bine și nuanțat despre amândoi. Dar nu depinde totul de Arne, numai că el are un cuvânt de spus ca șef al paginii culturale. Am vorbit mult despre starea lumii de azi: război, de faptul că Mecca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-i pe oameni și tot ce ține de infernul și paradisul naturii lor, am avut un hiatus în a-mi exprima clar căldura omenească, m-am cenzurat și m-am rănit drept în inimă. Cu Dan Shafran și soția lui, Doina, pentru a o întâmpina pe Ileana (Mălăncioiu) pe aeroportul Arlanda. Ileana și cu mine ne vom duce la Festivalul de poezie de la Visby și va sta câteva zile la mine. Ileana a apărut îmbrăcată cu maioul alb, dăruit de mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
succesului Brândușa Moțoc, în rolul Anina, rol secundar, dar servit cum se cuvine, Cristian Waks în rolul baronului Douphol (un orgolios amant dornic de răzbunare), apoi Daniel Groza, un reușit marchiz D-Obigny, sau alți interpreți cu roluri episodice. Soliștii baletului, Doina și Sergiu Cotorobai, au fost la înălțime în prestația lor din actul III. Corul condus de Valeriu Gâdei și orchestra sub bagheta sigură a dirijorului Leonard Dumitriu au contribuit la petrecerea unei seri plăcute, pentru numerosul public tânăr care a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și simte nevoia de a prețui marile valori ale artei naționale și universale. Iar aceste deprinderi vor persista, mai ales la tineri, tot restul vieții! De aceea, urmărind săptămâna trecută un spectacol organizat de Casa Studenților, sub egida ansamblului artistic Doina Carpaților (la a cărui naștere am avut plăcerea să-mi aduc modesta-mi contribuție cu treizeci de ani în urmă), n-am putut să simt decât admirație și, în același timp, bucurie. Am retrăit, cu acest prilej, momente de îndrăzneli
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Sigur că devin importanți și actorii, chiar dacă sunt doar amatori, care pun în practică scenic această nobilă idee. Dar mai ales atunci când aceștia se numesc Etnia Elenă și Forumul Democrat al Germanilor din Iași, înfrățiți în colaborare cu Ansamblul artistic Doina Carpaților, menținut în viață și revigorat continuu de talentatul Marinică Botea. Completând colaborarea acestora cu un grup de studenți de la Universitatea de Arte George Enescu, îndrumați de lectorul universitar Aurelian Bălăiță, este un fapt de bun augur, prin reușita captării
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
aibă oricine apare în fața publicului. Mulțumesc Senatului Academiei ieșene pentru titlul acordat. În încheiere, s-a cântat din nou Gaudeamus igitur, după care a urmat spectacolul anunțat mai sus, la care ne vom referi în alt număr al acestui cotidian. DOINA DIMITRIU - O NOUĂ MÂNDRIE IEȘEANĂ Este cunoscut faptul că atunci când apar personalități remarcabile, în multe împrejurări, chiar oamenii obișnuiți se mândresc fără să-i fi cunoscut cu concitadinii lor. Iată că după Viorica Cortez, Mariana Cioromila, Elena Moșuc, Nely Miricioiu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în rolul Kate din Butterfly, după care în roluri principale din Văduva veselă și Silvia. Având siguranță muzicală, ambitus extins, un glas calitativ egal în toate registrele, experiență și intuiție scenică, toate o *) În cazul de față este vorba de Doina Dimitriu pe care am remarcat-o recomandau pentru roluri mai importante. Abia atunci urmărindu-i evoluțiile anterioare am început să lucrez cu ea rolul Margareta din opera Faust, rol pe care l-a înțeles repede și l-a interpretat la
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
bine reușind împreună un spectacol excepțional, fapt ce se întâmplă destul de rar în ultimul timp. Toți au beneficiat și de experiența acumulată de Corneliu Calistru în a dirija cu multă siguranță operele lui Puccini, care îl pasionează asemenea mentorului său.. Doina Dimitriu cu glasul amplu, prin tandrețea și căldura exprimate cu rafinament artistic, a făcut încă de la duetul din actul întâi să fie urmărită cu emoție și admirație de colegi dar mai ales cu încântare de numeroșii spectatori. Receptivă la toate
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Sacrestanul, Adrian Ionescu în rolul Spoleta, Cristian Marele în rolul lui Sciarone, deși au avut roluri de mai mică întindere au contribuit cu siguranță și cu talent la succesul pe ansamblu al reprezentației. Corul condus de Valeriu Gâdei, deasemeni bine! Doina Dimitriu care astăzi înregistrează succese din Europa până în Japonia și de acolo până în America, este așteptată mereu și la Iași cu mult drag și cu urările noastre de noi succese spre bucuria ieșenilor care se mândresc sincer cu ea! dupa
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
America, este așteptată mereu și la Iași cu mult drag și cu urările noastre de noi succese spre bucuria ieșenilor care se mândresc sincer cu ea! dupa un spectacol cu opera "Tosca" de Giacomo Puccini, la Opera "Pacific" *) Floria Tosca (Doina Dimitriu), în costumul Mariei Calas, Scarpia (Samuel Ramey), din Los Angeles. LICENȚĂ CU OPERA DON PASQUALE Mentor Discipol Corneliu Calistru Ciprian Ion Pentru participanții la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa a baritonului David Ohanesian, Academia de Arte ieșeană a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]