14,797 matches
-
și numai cu o scuză. O scuză e suficientă“. James s-a așezat încet pe canapea, îngropându-și fața în mâini. Și, cu toate că mă așteptam la o formă de reacție, tot am tresărit atunci când mi-am dat seama că plângea. Dumnezeule! Ce trebuia să-i spun acum? Detest să văd un bărbat în toată firea plângând. Ei, de fapt, asta nu e deloc adevărat. De obicei, nimic altceva nu-mi face mai mare plăcere decât să văd un bărbat în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai târziu, cele două povești o să-mi ajungă la urechi? Nu știi că eu și prietenii mei discutăm despre orice? James n-a scos o vorbă. Stătea pe canapea, cu brațele încrucișate pe piept, și se uita la mine sfidător. Dumnezeule! Parcă-i scoteam cuvintele din gură cu cleștele! Bine! Am mai făcut o încercare. Indiferent ce avea să se întâmple, eu intenționam să rămân calmă. Aveam să încerc să nu-l ucid pe James. Aveam să încerc să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce-am făcut pentru tine? Asta vrei?! a încheiat el în gura mare, cu fața foarte aproape de a mea. Dar tu chiar ești băiatul rău din poveste, am exclamat uluită. Tu ești cel care a avut o aventură, nu eu. —Dumnezeule! a urlat, a urlat de data asta cu-adevărat James. N-o să încetezi să mă bați la cap cu chestia asta, nu-i așa? N-o să încetezi să încerci să mă faci vinovat pentru chestia asta. Ei, nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prețul l-ar fi reprezentat fericirea mea. N-ar fi fost decât o victorie lipsită de valoare pentru că fusese câștigată pierzând mult prea multe. Gândurile mi se învălmășeau în creier, în timp ce mă legănam ușor în metrou, iar capul îmi vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective. Îmi doream o lume în care răii și bunii să poarte etichete lizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mor între timp. Nu, pe bune, am glumit. Așa că, peste cinci săptămâni, trebuia să fiu din nou la birou. Să mă ocup de chestii administrative șapte ore pe zi, cinci zile pe săptămână, patruzeci și opt de săptămâni pe an. Dumnezeule! De ce nu mă născusem bogată? Scuze, scuze, știu, n-ar trebui să mă plâng. Eram norocoasă că aveam o slujbă. E doar că mi-ar fi plăcut să existe cineva care să aibă grijă de mine și de Kate. Visam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trecut prin foarte multe. Presupun că așa e, am spus neconvinsă. —Așa e, a insistat mama. Amintește-ți: ce nu te omoară te face mai puternic. —Sunt mai puternică? am întrebat-o pierdută, cu vocea cea mai copilăroasă din arsenal. —Dumnezeule, a exclamat mama, când îți iei vocea, asta, chiar că încep să-mi pun întrebări. —Ei, am exclamat eu enervată. Voiam ca mama să fie drăguță cu mine, să-mi spună că eram minunată și că puteam să fac față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam, i-a răspuns Anna râzând prostește. —Ce mai faci? a întrebat-o el. Părea sincer interesat. „Las-o pe ea! Cu mine cum rămâne?“ aproape că am urlat eu. Sunt bine, a zis Anna zâmbind din nou cu timiditate. —Dumnezeule, a mormăit Helen, aruncându-i Annei o privire care spunea „ești demnă de milă“. Adam și Anna au continuat să murmure. Apoi Helen și-a întors atenția asupra mea. —Dă-te la o parte, mi-a ordonat ea încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că arăta superb. Dar nu. Nu era adevărat. Ticălosul arăta superb. Nu fusese numai în închipuirea mea. Nu mă amăgisem. Și așa, bronzat, arăta și mai bine. Iar brațele îi erau așa de mari și de musculoase în tricoul ăla. Dumnezeule! Era prea mult de îndurat, mai ales că de cinci luni încoace, cu excepția nopții petrecute cu Adam, eram abstinentă. De fapt, eram abstinentă de mai mult timp, pentru că, în ultimele patru-cinci luni de sarcină, James nu mă mai atinsese nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
când au aflat că discutaserăm despre varianta avortului, au luat-o razna. Ceea ce presupun că era normal. Au luat-o pe Hannah, ca s-o scoată de sub presupusa mea influență malefică, și au dus-o la casa lor din Sligo. —Dumnezeule, am exclamat închipuindu-mi-o pe Hannah închisă într-un turn, în mijlocul pustietății, asemenea prințesei cu părul lung și auriu. Ce groaznic! E barbar! Parcă e o poveste din Evul Mediu. — Nu, mi-a tăiat-o Adam rapid, grăbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
implicat de la început în viața lui Molly. Dar a vrut să știe dacă acum e prea târziu să începem? Și? am întrebat eu. —Păi, inițial mi-a stat pe limbă să-i spun să se ducă dracului, a zis Adam. Dumnezeule! aproape c-am exclamat. Nu-mi venea să cred că Adam se purta așa de normal. Țineți pagina întâi. Titluri noi, șocante - „Adam poartă pică!“. Dar după asta am realizat că-mi tăiam singur craca de sub picioare, a continuat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o înlocuiesc cu tine! Trebuia să recunosc. Nu se putea spune că Adam nu era atent. Eram satisfăcută de faptul că Hannah asta nu semăna deloc cu mine. Dar acum eram îngrozitor de geloasă fiindcă părea o tipă slabă și frumoasă. Dumnezeule! Oare eram și eu vreodată mulțumită?! Am început să râd. Eram ridicolă. — Da, Adam, sunt mulțumită că n-ai încercat s-o înlocuiești pe Hannah cu mine. Dar acum cred că ar trebui să te întorci la Helen, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
văzut-o și-acum trebuie s-o părăsești din nou. E îngrozitor! A fost rândul lui să se uite uluit la mine. — Dar Molly vine cu mine, mi-a spus el uimit. O iau pe Molly cu mine, la Londra. —Dumnezeule! am șoptit. Să nu-mi spui c-o răpești! Am mai auzit de tați care au făcut așa ceva. Nu, mi-a răspuns Adam exasperat. Hannah vrea s-o iau pe Molly cu mine. Hannah vrea să colinde lumea. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de pete de sînge. Spectatorii dăruiesc oamenilor din străfundul pămîntului țigări, apă minerală, sucuri, pîine. Acum ei le indică eroilor, cu hotărîre, cu arătătorul, cine trebuie pedepsit, care sînt dușmanii, deoarece unii Încearcă să fugă, să li se rupă oasele dumnezeii mamii lor dați-le peste bot, moarte intelectualilor, omorîți-i. SÎnt sparte parbrize, geamurile unor magazine, ușile unor apartamente. E atacată clădirea Universității. Cer senin. Ora zece dimineața. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul face eforturi vizibile să nu alerge. Ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parte nu am intenționat să determin publicul să aibă această reacție: <<Da, fă-o! Hai să mergem să ucidem>>. Ideea era să creez un catharsis violent, pentru ca spectatorii să se trezească spunînd: << Da, omoară>>, pentru ca apoi să-și dea seama: <<Dumnezeule, nu>> ca În cadrul vreunei ședințe ciudate de terapie californiană. Așa mi-a dictat mie instinctul, dar e groaznic să vezi ce se petrece cu publicul”. Minte. Nu i s-a părut groaznic. Și ce mi-a plăcut mie a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum participă bătînd din picioare ca un intelectual, ca o rață. Dar mi-a plăcut și Martin S, cu textul lui despre catharsisul pe care vroia să-l provoace și l-a și provocat numai pe jumătate, lipsind partea cu „Dumnezeule, nu”. Nici nu mai știi cine-i mai inteligent, spectatorul sau regizorul. Păcat că regizorii scriu asemenea cărți de unde cineva rău intenționat poate pricepe exact cît Îl duce mintea, fără să priceapă Însă de ce atîta mirare artistică, În definitiv publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ierarhie prin metode administrative, căci n-ai prestanță de comandant“. — N-ai deloc simțul umorului. Și nu poți scăpa de bicicletele alea de pe nas? Mijește și tu ochii. În afară de Thad Green, nu mai știu nici un polițist care să poarte ochelari. — Dumnezeule, ce dor ți-e de poliție! Cred că dacă ai putea să renunți la Exley Construction și la un salariu de cincizeci de mii pe an ca să te Înscrii ca răcan În LAPD, ai face-o! De Spain Își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ție. — Ce chestie! Gata, fir-ai să fii de gonif, ia-o din loc! Te caută tovarășa. Karen ședea lîngă un afiș de pe perete: Brett Chase În rolul locotenentului Vance Vincent. Jack merse spre ea. Ochii lui Karen se luminară. — Dumnezeule, e minunat! Să-mi spui cine-s toți oamenii ăștia! Muzica bubuia - Cooley lălăia, iar Dublu Perkins Își chinuia chiatara. Jack o conduse pe Karen În pași de dans În partea cealaltă a sălii, Într-un colț În care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cunoșteau pe vreunul sau pe mai mulți dintre ucigași? Știu, e puțin probabil. — Vrei să vezi magazia? Ar cam trebui să o facem. I-am promis proprietarului că-i eliberăm localul. — Am văzut-o În noaptea aia. — Am văzut fotografiile. Dumnezeule, nu-ți mai puteai da seama nici dacă fuseseră sau nu oameni. Tu lucrezi la datele despre Lefferts, corect? Ed se uită pe fereastră. O fată drăguță Îi făcea semn cu mîna. Brunetă, hispanică - semăna cu Inez Soto. — Corect. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cramponez de false orgolii. Chiar dacă eu sînt căpitan, iar Dudley e doar locotenent, o să Împărțim comanda. — Mă Îngrijorează inima ta. — Un atac de cord acum cinci ani nu mă transformă Într-un handicapat. Green rîse. — Am să discut cu Parker. Dumnezeule, tu și Dudley! Ce pereche! Jack găsi ce Îl interesa: un magnetofon pentru Înregistrarea convorbirilor telefonice, cu dispozitiv de fixare și căști. Ieși cu aparatul pe o ușă laterală, fără să fie văzut de nimeni. În amurg, pe Cheramoya Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să am Încredere. Ed Întinse mîna spre ea. — Îi vreau morți. Absolutamente muerto. Comprende? — Eu comprende. Dar tu comprende că dragul tău polițist White e un nenorocit de mardeiaș și atît? — Numai dacă tu comprende că ești gelos pe el. Dumnezeule! Privește! Ray Dieterling și tatăl lui. Ed se ridică În picioare. Inez se ridică și ea, cu ochii scînteind. Preston spuse: — Raymond Dieterling - fiul meu, Edmund. Edmund, vrei să ne prezinți tinerei doamne? Inez, direct către Dieterling: Domnule, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bun-gust. Îi Înmînă lui Ed o bucată de hîrtie. — M-a sunat acasă un om de la Biroul Șerifului. Pe tine te căuta. Am preluat mesajul. Ed palmă hîrtia. Inez roși prin văl. Dieterling zîmbi. — Domnișoară Soto, ți-a plăcut Dream-a-Dreamland? —Dumnezeule, da, foarte mult! — Mă bucur și vreau să știi că oricînd vei dori, ai asigurată o slujbă aici. Trebuie doar să ne dai de știre. — Vă mulțumesc, domnule, spuse Inez cu glas tremurat. Ed o liniști și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
omorît pe Sid. Și nici nu-mi pasă. Max are un alibi? — Da, dar ar prefera să nu-l utilizeze. — CÎți ani are fătuca? — E foarte tînără. Crezi...? — Da, Russ ar fi În stare să-i facă dosar pentru ea. — Dumnezeule! Toate astea pentru o jigodie ca Hudgens! Jack izbucni În rîs. — Domnu’ avocat, una din lucrăturile lui te-a cocoțat În funcția asta! — Da, uneori politica duce la niște alianțe ciudate. Dar mă Îndoiesc că Îl va plînge cineva. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
contactat pentru declarații. Scrisoare confidențială, atașată la raportul obligatoriu al agenției de investigații externe asupra tuturor viitorilor comandanți ai Diviziei de Anchete Interne, Departamentul de Poliție din Los Angeles. La cererea lui William H. Parker. 29 noiembrie 1957 Dragă Bill, Dumnezeule, ce mult a trecut de cînd eram amîndoi sergenți! Parcă a fost acum un milion de ani. Și ai avut dreptate. M-am bucurat că am avut ocazia să mă Întorc pentru scurt timp Înapoi la uniformă, ca să mă joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aia colorată, așa că al dracului să fiu dacă nu merit să-mi spui cui trebuie să i-o trag acum! Loew, cu o șoaptă răgușită: — Vincennes, am terminat-o cu tine. Jack Îi aruncă În față ginul rămas În pahar. — Dumnezeule, tare aș vrea să fie așa! CAPITOLUL 45 — ...și sîntem mai mult decît exemplele de moralitate de care vorbea deunăzi comandantul Parker. SÎntem linia de demarcație dintre vechiul stil de lucru din poliție și cel nou, dintre vechiul sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mare pentru Iisus al vostru de origine evreiască, În timp ce eu eram În Închisoare, cîțiva colegi care se ocupau de afacerile mele au fost lichidați de niște persoane necunoscute. Iar acum băieții mei de pe vremuri nu se mai Întorc la mine. Dumnezeule, Kikey T., Lee Vachss, Johnny Stompanato... Nu-l lăsa să continue. — Îl cunosc pe Johnny Stomp. Cohen explodă. — Fershtunkener de Johnny! Porecla lui ar trebui să fie Iuda din bestsellerul numit Biblia! Iar Lana Turner aia e pentru el Izabela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]