12,639 matches
-
Ibid. 17 Ibid., p. 12. 18 Pentru o istorie bună a acestei mișcări, vezi M. Nicolas, Emsav: Histoire du mouvement breton (Paris, Syros, 1982). 19 Vezi J. Loughlin, "Regionalism and Ethnic Nationalism in France", în Yves Mény și Vincent Wright (editori), centre-periphery relations in Western Europe (London: Allen & Unwin, 1985); J. Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case-study of Corsica (Florența: European University Institute, 1989). 20 Vezi J.-J. Dayries și M. Dayries, op.cit. 21 Vezi J. Loughlin, Regionalism
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la atitudinea stângii franceze cu privire la problema regională, vezi Yves Mény, Centralisation et décentralisation dans le débat politique français (1945-1969) (Paris: Librarie Générale de Droit et de Jurisprudence, 1974); M. Philipponeau, "La gauche et le régionalisme (1945-1974)", în Gras et Livet (editori), Régions et régionalisme en France (du XVIIIe siècle jusqu'à nos jours) (Paris: PUF, 1977), pp. 529-543; M. Rocard, "La région, une idée neuve pour la Gauche", și P. Sadran, "Les socialistes et la région", ambele în Pouvoirs, nr. 19
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Corsican Specific în 1991, printr-un ansamblu de proiecte de legi care includea o trimitere la "le peuple corse". Vezi H. Hintjens, J. Loughlin și C. Olivesi, "The Status of Overseas France and Corsica", în J. Loughlin și S. Mazey (editori), The End of the French Unitary State? Ten Years of Regionalization in France (London: Frank Cass Ltd., 1995). 41 Vezi Jacques Rodin, Le sacre des notables, Fayard, 1985. Vezi de asemenea Yves Mény, "La décentralization", în Administration 82 (Institutul Internațional
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în referendumul din 2003 cu privire la cearea unui nou statut oferit insulei dată fiind puterea ei relativ redusă. Rezultatul a fost: 51% au votat împotrivă și 49% au votat pentru! Pentru detalii despre contextul referendumului vezi J. Loughlin și C. Olivesi (editori), Autonomies Insulaire: vers une politique de différence pour la Corse (Ajaccio: Albiana, 1999). 54 H. Hintjens, J. Loughlin și C. Olivesi, "The Status of Overseas France and Corsica", în J. Loughlin și S. Mazey (editori), The End of the French
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
J. Loughlin și C. Olivesi (editori), Autonomies Insulaire: vers une politique de différence pour la Corse (Ajaccio: Albiana, 1999). 54 H. Hintjens, J. Loughlin și C. Olivesi, "The Status of Overseas France and Corsica", în J. Loughlin și S. Mazey (editori), The End of the French Unitary State? Ten Years of Regionalization in France (London: Frank Cass Ltd., 1995). 55 CSA/La Croix/France 3 http://www.csa-tmo.fr/dataset/data2002/opi20021015a.htm 56 Observatoire du Politique Interrégional (OIP), Le Baromètre
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Autorităților Regionale și Locale din Europa, monitorizează exercitarea democrației locale și regionale din toate cele 46 de state membre. 47 D. Caroli, "Les élections municipales: six leçons", Commentaire, nr. 71, toamna 1995, pp. 625-628. 48 P. Habert și C. Ysmal (editori), Elections Municipales de 1989 (Paris: Le Figaro/ Etudes Politiques, 1989). 49 J.-L. Parodi, "Dans la logique des élections intermédiares", Revue politique et parlamentaire, 903, aprilie 1983. 50 Cele ce urmează au la bază o serie de studii extraordinare cu privire la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Pascal Perrineau și duse la bun sfârșit de către acesta și colegii lui în CEVIPOF: P. Perrineau (ed.), Régions: le baptême des urnes (Paris: Pédone, 1987), ce analizează primele alegeri regionale desfășurate în 1986; P. Habert, P. Perrineau și C. Ysmal (editori), Le vote éclaté. Les elections régionales et cantonales des 22 et 26 mars 1992 (Paris: Département d'études politique du Figaro et Presses de Science Po, 1992); P. Perrineau și D. Reynié (editori), Le vote incertain. Les éléctions régionales de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
P. Habert, P. Perrineau și C. Ysmal (editori), Le vote éclaté. Les elections régionales et cantonales des 22 et 26 mars 1992 (Paris: Département d'études politique du Figaro et Presses de Science Po, 1992); P. Perrineau și D. Reynié (editori), Le vote incertain. Les éléctions régionales de 1998 (Paris: Presses de Science Po, 1999). 51 Y. Mény a afirmat în 1974 că stânga a progresat treptat "[de] jacobine [á] décentralisatrice, [et de] départementaliste [á] régionaiste même si cette conversion reste
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
même si cette conversion reste timorée et suspecte", Centralisation et décentralisation dans le débat politique français (Paris: L. G. D. J., 1974). 52 Cifre preluate din P. Perrineau, "Les elections régionales, passé et présent", în P. Perrineau și D. Reynié (editori), op. cit., 1999, p. 26. 53 Legea nr. 99-36 din 19 ianuarie 1999 cu privire la modul de desfășurare a alegerilor consilierilor regionali și ai Adunării Insulei Corsica și la modul de funcționare a consiliilor regionale. Pentru o descriere completă, vezi E. Vital-Durand
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
însă sunt instruiți pentru funcția de administrator, spre deosebire de cei din serviciul civil britanic care de obicei au o formare după modelul clasic sau german, a căror majoritate este instruită pentru funcția de avocat public. Vezi E. Page și V. Wright (editori), Bureaucratic élites in Western European states (Oxford: Oxford University Press, 1999). 41 Și administrația publică americană a fost în plină expansiune și au existat încercări de a aplica tehnici de management dezvoltate în marile companii precum General Motors pentru a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Trente Glorieuses, dar și schimbările ulterioare, vezi J. Laughlin, "The "Transformation" of Governance: "New Directions in Policy and Politics", Australian Journal of Politics and History, vol. 50, nr. 1, martie 2004, pp. 8-22. 44 Vezi D. Hanley și A.P.Kerr (editori), May '68: coming of age (Basingstoke, Macmillan: 1989). 45 Legea din 5 ianuarie 1973 cu privire la instituirea unui Médiateur de la République. Articolul 1 spune: "Un Méditateur de la République, autorité indépendante, reçoit, dans les conditions fixées par la présente loi, les réclamations
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în determinarea bazelor impozitelor locale. Raportul Senatului Franței: http://senat.fr/commission/fin/ collectif 2004/39 40nonies/39 40nonies4.html. 22 A. Decamp și M.-J. Tulard, "France: une décentralisation à la recherche d'un second souffle", în A. Decamp și J. Loughlin (editori), La décentralisation dans les Etats de l'Union Européenne (Paris: La Documentation Française, 2002), p. 172. 23 Bouvier, op. cit., p.53. 24 În Marea Britanie, acesta a constituit impozit local până în momentul în care guvernul Thatcher l-a naționalizat în anii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Regionale ale Europei (CLRAE). CLRAE este, la rândul său, compus din camera regională, regiunile reprezentative și o cameră a autorităților locale. 3 Vezi J. Loughlin și B.G. Peters, "State Traditions, Administrative Reform and Regionalisation" în M. Keating și J. Loughlin (editori), The Political Economy of Regionalism, (London: Frank Cass, 1997), pp. 41-62. ----------------------------------------------------------------------- REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL 6 1 Prefață Introducere: Contextul internațional al guvernării subnaționale franceze REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL REGIUNILE ȘI GUVERNUL SUBNAȚIONAL 76 73 Aspecte generale privind situația franceză
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
roman despre Eminescu și Veronica Micle - Simfonia venețiană. Romanul unei mari iubiri (1936), biografie romanțată, în fapt un monument de prost gust, scris pe bază de așa-zise „documente postume: scrisori, manuscrise și memorii”, evident dubioase. A avut ambiții de editor: Vasile Conta, Opere complete (1914), Teatru inedit de I.L. Caragiale (1926) ș.a. Aceste lucrări abundă în biografism simplist, comentarii anoste, vădind lipsă de cultură. În afara câtorva documente a căror autenticitate trebuie și ea verificată, activitatea lui M. este considerată fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
, I.[ancu] (4.XII.1923, Iași - 28.X.2002, București), editor. Este fiul Florei și al lui Carol Fischer, proprietar. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1946), activează ca cercetător la Institutul de Lingvistică din București și ca profesor de limbi clasice la Facultatea de Limbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287009_a_288338]
-
română. Fonetică, gramatică, vocabular (1956), Istoria limbii române (I-II, 1965- 1969), Enciclopedia limbilor romanice (1989). În 1985 publică Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române, lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. F. are o importantă activitate de editor, stabilind textul, variantele, notele și bibliografia pentru o ediție critică de înaltă ținută științifică a operei lui Grigore Alexandrescu (I, 1957), precum și pentru numeroase ediții din scrierile lui Anton Pann. Îngrijește și prefațează ediții din autori latini (Aulus Gellius, Persius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287009_a_288338]
-
bază criterii riguroase de selecție. Coleg de redacție cu Eminescu la Timpul și pentru o vreme director al publicației conservatoare, Păucescu reproduce tendențios o serie de articole cu tentă anti-liberală, din dorința de a demonstra atitudinea politică conservatoare a gazetarului. Editorul intervine de altfel în corpul textelor și modifică titlul unora dintre articole. După 14 ani de la ediția Păucescu, în 1905, I. Scurtu adună sub titlul Scrieri politice și literare, vol. I, două dintre articolele publicate de Eminescu în Federațiunea, textele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
literare. Primul volum al ediției Scurtu includea publicistica eminesciană din perioada 1870-1877, urmând ca volumele II și III, care nu au mai apărut, să cuprindă articolele din Timpul și textele publicate în ultima parte a vieții. Pentru stabilirea paternității materialelor, editorul folosește mărturii ale contemporanilor lui Eminescu, manuscrise și alte mijloace de identificare. Trunchierea sau rezumarea unora dintre articole, modificarea titlurilor, ambiguitățile privind paternitatea unor texte, eludarea criteriului cronologic în organizarea materialului sunt doar câteva dintre carențele ediției lui I. Scurtu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1914, ediția este însoțită de o prefață succintă, consemnând câteva dintre trăsăturile publicisticii eminesciene. Față de volumele anterioare, ediția A.C. Cuza mai include șase articole de fond reproduse după Timpul, studiul "Chestiunea israelită" și câteva creații lirice din manuscrise. Din păcate, editorul acestui volum selectează tendențios materialul în vederea argumentării naționalismului eminescian. Ediția lui D. Murărașu, intitulată Scrieri politice, apărută la Scrisul Românesc din Craiova, în 1931, are meritul de a restabili textul multora dintre articolele trunchiate în edițiile anterioare și de a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a dreptul sărace, sunt lacunare, oricâte eforturi s-au făcut de la una la alta din aceste culegeri, în vederea sporirii fondului editat prin adăugarea unor noi texte"164. Pe lângă dimensiunile modeste ale acestor volume, remarcăm selecția tendențioasă a articolelor, intruziuni ale editorilor în corpul textelor, modificări operate la nivelul titlurilor, nesiguranța în ceea ce privește paternitatea unor materiale și organizarea lor aleatorie. Efortul de editare a textelor jurnalistice culminează cu ediția completă a Operelor eminesciene, inițiată de Perpessicius în 1939. Volumele IX-XIII cuprind, în ordine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
urmărirea în diacronie a concepțiilor politice eminesciene, a nuanțelor pe care le înregistrează scrisul gazetarului pe parcursul carierei jurnalistice, dar exclude textele care nu se încadrează în temele stabilite sau forțează intrarea unora dintre dintre ele în categoriile tematice fixate de editor. În ciuda acestor versiuni, se subliniază necesitatea regândirii publicisticii eminesciene, printr-o nouă ediție a articolelor, fapt subliniat și de D. Vatamaniuc. Acesta susține că se impune "o nouă lectură a Curierului de Iași și a Timpului, în redacția cărora lucra
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
naționalismului radical și a xenofobiei jurnalistului. Interesul pentru realitățile prezentate de articolele eminesciene, pentru capacitatea acestora de a oferi tabloul unei epoci extrem de agitate în planul politicii internaționale și naționale, reprezintă o altă dimensiune a exegezei. În acest sens, principalul editor al creației lui Eminescu, Perpessicius, afirma: "imaginea cea mai variată și cea mai autentică a contemporaneității lui Eminescu se oglindește în ziaristica lui și îndeosebi în aceea a sextenatului de la Timpul. Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și să pleci imediat la București"213. Cu privire la data începerii colaborării lui Eminescu la Timpul, opiniile sunt împărțite, multă vreme ciclul intitulat " Icoane vechi și icoane nouă" fiind considerat primul material publicat de poet în paginile ziarului. Ulterior, unul dintre editorii publicisticii eminesciene, D. Murărașu, situează debutul activității la Timpul în 24 noiembrie 1877, cu articolul "Bălcescu și urmașii lui". D. Vatamaniuc consideră că "cel dintâi articol publicat de Eminescu în Timpul (...) este "Arboroasa", care apare în 11 noiembrie 1877"214. Cert
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice, culturale, dimpreună cu marii și micii ei actori, e consemnată în paginile acestea îngălbenite de timp, de penița unuia dintre cei mai sârguincioși și mai pătrunzători martori oculari"216, apreciază principalul editor al creației eminesciene. În februarie 1880, Eminescu este numit redactor șef la Timpul, funcție pe care o ocupă până la sfârșitul anului 1881, când devine responsabil cu paginile de politică. Activitatea sa nu este lipsită de conflicte cu liderii conservatori, care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fragmentare a personalității creatoare eminesciene crește considerabil. Dincolo de diferențele de expresie și de conținut, justificabile în contextul apartenenței la domenii de cunoaștere diferite, creația literară și publicistica prezintă evidente linii de continuitate, de interferențe tematice și de expresie, intuite de editorul creației eminesciene, Perpessicius, care declara profetic în 1972: "Istoricii literari și esteticienii vor stabili într-o bună zi cât de unitară a fost existența materială și sufletească a poetului, câtă prezență artistică și ideologică este în articolul său de ziar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]