12,623 matches
-
iunie a aceluiași an opera bufă cu muzică de Hignard, "Les Compagnons de la Marjolaine". Tatălui său îi scrie: "Studiez tot mai mult, pentru că nu lucrez tot mai puțin. Când văd noul sistem, nu-mi doresc decât să părăsesc acest Teatru Liric care mă termină". Ulterior, îi scrie mamei sale în aceeași notă și-i povestește despre incendiul de la "Manutention", care încântă spiritul său anarhist: "Am asistat la incendiul de la "Manutention", de care m-am apropiat cât de mult am putut. A
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
culegere de poeme din 1911 intitulată "Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée". Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, "Alcools", în care adună cele mai reușite poeme scrise între 1898 și 1912, suprimând punctuația pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertății expresiei. În 1907, Picasso i-o prezentase pe Mărie Laurencin, pictorița de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul ""Orangerie"" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimașa, tot mai temeinic
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
Roma cu titlul ""La Gerusalemme conquistata"" ("Ierusalimul cucerit"), și este dedicată mecenatului său, cardinalul Cinzio Aldobrandini. Deși renumele lui Torquato Tasso se bazează în primul rând pe poemele sale epice și dramatice, nu se pot ignora creațiile sale în domeniul liricei. Cele peste 1700 poezii (sonete, madrigale, "Canzone", balade) apar în volumele ""Rime"" (1581-1582), ""Rime et prosa"" (1583), ""Rime spirituali"" (1597). Din creațiile sale în proză sunt de menționat ""Dialoghi"" (1581), pe teme literare și filozofice, și ""Discorsi dell'arte poetica
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
, născută "Virginia Zehan", (n. 21 octombrie 1925, Solovăstru, județul Mureș (interbelic)), este o solistă română de operă, una din cele mai prestigioase soprane lirice din anii '50, '60 și '70 ai secolului XX, timp de 25 de ani ""prima donna assoluta"" a teatrului de Operă din Roma, cântând împreună cu cei mai renumiți tenori, de la Beniamino Gigli și Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti și Plácido
Virginia Zeani () [Corola-website/Science/298701_a_300030]
-
cântă rolul "Blanche de la Force", creat special pentru ea de compozitorul Francis Poulenc în premiera mondială a operei ""Dialogues des Carmélites"". Datorită maturității și excelentei calități a tehnicii sale vocale, Virginia Zeani a evoluat de la soprana de coloratură, la soprană lirică și la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-și lărgească treptat repertoriul cu rolurile de bază din operele ""Don Carlos"" și ""Otello"" de Verdi, rolul Tatianei din ""Eugen Oneghin"" de Ceaikovski și chia două roluri wagneriene, Senta din ""Olandezul
Virginia Zeani () [Corola-website/Science/298701_a_300030]
-
a revenit în biblioteci și antologii” (). Mesajul poeziei villoniene îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale de versificație. Poezia lui Villon este plină de jocuri de cuvinte, revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, patos și forța lirică și un permanent dialog cu moartea. Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane poetului, într-un
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
baletul "Spărgătorul de nuci", pe care le-a reunit în: Din multele piese pentru pian, cea mai cunoscută este: Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt "Evgheni Oneghin" și "Dama de pică", permanent prezente în repertoriul liric actual. Celelalte opere ale sale, deși rareori interpretate în afara Rusiei, sunt totuși remarcabile. Cele mai cunoscute:
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia "Într-o grădină.." în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii): „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică.” Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor poetice românești, printr-
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
De la versurile „luptei cu inerția“, din volumele "Comuna de aur" (1960) și "Vis planetar" (1962), Cezar Baltag a evoluat spre un ermetism oracular, rezultat din dinamitarea paradoxurilor mitosofiei autohtone și universale, spre a le extrage „monadele“, conjugându-le la moduri lirice, rafinându-le, ca în volumele: "Răsfrângeri" (1966)," Monada" (1968), "Odihnă în țipăt" (1969), "Șah orb" (1970), "Madona din dud" (1973), "Unicorn în oglindă" (1975), "Dialog la mal" (1985), "Euridice și umbra" (1988) etc. El descoperă în monadele macrocosmosului și ale
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
toată durerea / și suspinarea // „Nu poți înota / de două ori / în același / cutremur...“ / Acum și flacără / și în curgerea curgerii. / Punct." («Poarta paradoxală» - BalP, 174). Poetul traversează foarte atent spațiile mitice, surprinzându-le miraculoasele „zone inedite“ și „magnetizându-le“ apoi liric, întru catharsis, urmează traseele misterice / inițiatice ale Făt-Frumosului, până în „mumele“ ideilor și ale nașterilor / morților: "Greul, cățelul-pământului se simte pe el însuși ca o apăsare și răzbit de propria sa greutate, începe să latre în hohotul unei inimi. Aici era
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
Primele trei cărți au fost realizate în anul 23 î.Hr., ultima în anul 13 î.Hr. Ca modele i-au folosit creațiile din literatura greacă ale lui Alceu, Anakreon, Pindar și Sappho. Spre deosebire de predecesorii săi greci, odele lui Horațiu sunt poezii lirice pure și nu au fost transpuse pe muzică. Meditația asupra scurgerii ireversibile a timpului este un motiv major în odele horațiene, încercarea de a opri trecerea timpului și apropierea sfârșitului prin rugăminți și ofrande aduse zeilor este zadarnică ("Carmina", II
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
unui tânar indian, fiu de brahman, plasată in timpul vietii lui Gautama Buddha, în timp ce acesta își propovăduia învățăturile. Cartea a fost publicată în 1922 și a constituit un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse în studierea budismului. Finețea și calitatea lirică a prozei lui se regăsesc și în versurile pline de melancolie din "Gedichte" ("Poeme") (1922) și "Trost der Nacht" (1929). Eseurile sale sunt adunate în "Betrachtungen" (1928) și "Krieg und Frieden" ("Dacă războiul va continua") (1946). În 1946 îi este
Hermann Hesse () [Corola-website/Science/299081_a_300410]
-
cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana I, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). Lirismul este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana I, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). Lirismul este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul pe expresia poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul "liric" iși are
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). Lirismul este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul pe expresia poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul "liric" iși are originea în cuvîntul "liră", instrument muzical cu coarde, care este considerat atributul lui Apollo, inventatorul său legendar, dar și al lui Orfeu, sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice reprezentată ca fiind încoronată cu trandafiri și
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul "liric" iși are originea în cuvîntul "liră", instrument muzical cu coarde, care este considerat atributul lui Apollo, inventatorul său legendar, dar și al lui Orfeu, sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice reprezentată ca fiind încoronată cu trandafiri și mirt și purtând o liră în mâna dreaptă. Poeziile se recitau într-un cadru formal, pe monodiile ce răsunau din lira artistului erudit. Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
ci se desprindea din metrica versului, și astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest etc.)sau din 3,6,9 timpi (iamb, troheu, tribrah etc.). . Adjectivul "liric" apare pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia greacă antică și păstrează o relație de lungă durată cu muzica ce încă mai există în expresia "artă lirică". Atașat totodată la unele forme ale poeziei sec. al XVI
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
din 3,6,9 timpi (iamb, troheu, tribrah etc.). . Adjectivul "liric" apare pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia greacă antică și păstrează o relație de lungă durată cu muzica ce încă mai există în expresia "artă lirică". Atașat totodată la unele forme ale poeziei sec. al XVI-lea, cuvântul "liric" va defini o expresie subiectivă ce ține mai degrabă de sentimente particulare (individuale), în opoziție cu poezia epică sau poezia dramatică (care a inclus tragedia ca și
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia greacă antică și păstrează o relație de lungă durată cu muzica ce încă mai există în expresia "artă lirică". Atașat totodată la unele forme ale poeziei sec. al XVI-lea, cuvântul "liric" va defini o expresie subiectivă ce ține mai degrabă de sentimente particulare (individuale), în opoziție cu poezia epică sau poezia dramatică (care a inclus tragedia ca și comedie).. Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
dramatică (care a inclus tragedia ca și comedie).. Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia Antică acompaniamentul de liră atrăgea muzele ce amplificau spiritul creativ. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima. În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
creativ. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima. În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul "eului liric". În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima. În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul "eului liric". În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima. În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul "eului liric". În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]