15,319 matches
-
corespondențe la nivelul etimologiei numelor, în Noaptea de Sânziene (din perspectiva mitologiei solstițiului, Sabinei Fânaru interpretează numele patronilor grădinilor de vară - Iancu și Enache - în care cântă Leana). Relația pe care o stabilește numele personajului feminin, Ileana, cu acest timp sacru face posibilă extinderea acestei grile de interpretare și la alte proze, cum ar fi În curte la Dionis și Pe strada Mântuleasa. Faptul că același radical care desemnează soarele este prezent atât în corpul fonetic al antroponimului, cât și în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cosânziana), precum și raportarea la cercetările mai vechi de mitologie și folclor despre mitul soarelui și al lunii susțin relaționarea numelui cu acest mit și proiectează povestea în rândul iubirilor imposibile. Ca o legitimare în plus, I.P. Culianu situează în momentul sacru al solstițiului de vară ""nunta" mitică, alchimică și mistică a Soarelui și Lunii, căci în acel moment intră soarele în semnul Cancerului, dominat de lună"13. Întruchipările mitologice ale numelor aparțin unei mitologii pe care o construiește Eliade, iar mitul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Un om mare, semul (logodnică părăsită) din numele Lenorei este dobândit prin raportarea la balada lui Bűrger. În Ivan, printr-o serie de evidențe "mutual contradictorii" logodnica lui Darie, Laura, este asemeni iubitei lui Petrarca, simbol al iubirii mijlocitoare între sacru și profan. (Laura, imposibila iubire, se regăsește și în Tinerețe fără de tinerețe...). În O fotografie veche de 14 ani, protagonistul este un "nou sfânt, Sfântul Dumitru", iar profetul-doctor Martin trimite la vestitul reformator religios. Adeseori, trimiterile intertextuale sunt făcute de către
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de al patrulea, semul specific/viteaz/ din numele personajului, prin ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul poem rusesc din secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis) care ispășește o vină tragică ("nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi și oamenii îmi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fetei) este reluată în Pe strada Mântuleasa, unde bătrânul îl "confundă" pe Borza pentru a-l găsi pe cel care și-a uitat numele; uitarea numelui echivalează cu uitarea mesajului (În curte la Dionis). Desemnarea contingentă cu rol în ocultarea sacrului este întâlnită în Domnișoara Christina, prin utilizarea în lanțuri referențiale în care designatorii redați prin substantive cu determinanți nehotărâți sau prin pronume nehotărâte abundă, în La țigănci, prin designatori definiți: țigăncile, baba, vizitiul. Alteori se produc treceri din planul desemnării
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
familie a personajelor feminine eliadești din care fac parte Marina și avatarul său, Zamfira (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis). Funcția supranumelor este ambivalentă. În Nouăsprezece trandafiri, supranumele (Orfeu, Euridice) și numele lui Thanase (doctrinar al funcției sacre a spectacolului) sunt factori declanșatori ai anamnezei, amintind personajului adevăratul lui rost în lume, și revelatori în aceeași măsură atât ai morții, cât și ai nemuririi. Considerăm că tocmai folosirea numelui în forma Thanase și nu în forma cu prefix
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care țesuturile limbajului generează lumea prozei lui Eliade. Țesuturi în structura cărora unul dintre firele recurente este acela al miturilor nominale, al modului subtil în care lumea eliadescă e sacralizată prin infuzia de nume care, descompuse spectral, revelează conținuturi ale sacrului. Lumea lui Eliade se naște "pe tărâmul mitului". Sau al numelui. Note * În Aspecte ale mitului, Editura Univers, București, 1978. Mircea Eliade arăta distincția dintre basm, fabulă, pe de o parte și mit, pe de altă parte. Folosind terminologia băștinașilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
istorii adevărate" (miturile) și "istorii false" (basmele, fabulele). "Istoriile adevărate" sunt cele referitoare la originile lumii având ca protagoniști ființele divine, supranaturale; cele "false" povestesc isprăvile eroului excepțional (pp. 8-9). Folosind disocierea lui Eliade, sacru-profan, "istoriile adevărate" intră în categoria sacrului, pe când cele "false" se încadrează în dimensiunea profanului (p. 9). Spre deosebire de basme care "pot fi povestite oricând și oriunde", miturile sunt recitate doar "în cursul unui interval de timp sacru" (p. 10), tocmai pentru ca ele însele să reactualizeze un timp
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Folosind disocierea lui Eliade, sacru-profan, "istoriile adevărate" intră în categoria sacrului, pe când cele "false" se încadrează în dimensiunea profanului (p. 9). Spre deosebire de basme care "pot fi povestite oricând și oriunde", miturile sunt recitate doar "în cursul unui interval de timp sacru" (p. 10), tocmai pentru ca ele însele să reactualizeze un timp sacru. Mitul are valoare instructivă pentru om (deoarece îi arată felul lui de a fi în Univers, istoriile care l-au constituit existențial), iar cunoașterea pe care o presupune este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe când cele "false" se încadrează în dimensiunea profanului (p. 9). Spre deosebire de basme care "pot fi povestite oricând și oriunde", miturile sunt recitate doar "în cursul unui interval de timp sacru" (p. 10), tocmai pentru ca ele însele să reactualizeze un timp sacru. Mitul are valoare instructivă pentru om (deoarece îi arată felul lui de a fi în Univers, istoriile care l-au constituit existențial), iar cunoașterea pe care o presupune este însoțită de o putere magico-religioasă (a cunoaște originea unui obiect, plantă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
iar cunoașterea pe care o presupune este însoțită de o putere magico-religioasă (a cunoaște originea unui obiect, plantă, animal înseamnă a avea putere magică asupra lui). Mitul constituie așadar paradigma oricărui act omenesc semnificativ (p. 19). Narând o istorie adevărată, sacră, realizează trăirea ei prin reactualizare și astfel, participarea la sacralitate. ""A trăi" miturile implică o experiență cu adevărat religioasă, de vreme ce ea se deosebește de experiența obișnuită a vieții cotidiene" (p. 19). Religioase în sensul reactualizării și retrăirii timpului sacru, când
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adevărată, sacră, realizează trăirea ei prin reactualizare și astfel, participarea la sacralitate. ""A trăi" miturile implică o experiență cu adevărat religioasă, de vreme ce ea se deosebește de experiența obișnuită a vieții cotidiene" (p. 19). Religioase în sensul reactualizării și retrăirii timpului sacru, când s-a petrecut evenimentul, in illo tempore. În schimb, basmele - în care V. I. Propp vede "amintirea riturilor totemice de inițiere" (p. 183) - sunt povestiri inițiatice, povestiri ale încercărilor prin care trece eroul excepțional, "trecerea prin intermediul unei morți și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 188). Cu toate că basmele ar părea să se integreze în această categorie a profanului, Eliade susține că nu întotdeauna putem vorbi de o "desacralizare a lumii mitice" (p. 187). Într-adevăr, basmul nu povestește istorii despre zei, istorii cu caracter sacru, nu se referă la o creație pentru a fi paradigmă a unui act omenesc semnificativ; cunoașterea lui nu-i conferă putere asupra obiectului a cărui origine o povestește, și nu determină trăirea timpului sacru pe care îl evocă. Evenimentele pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
istorii despre zei, istorii cu caracter sacru, nu se referă la o creație pentru a fi paradigmă a unui act omenesc semnificativ; cunoașterea lui nu-i conferă putere asupra obiectului a cărui origine o povestește, și nu determină trăirea timpului sacru pe care îl evocă. Evenimentele pe care le povestește, deși au produs schimbări în lume, n-au modificat condiția omului ca atare. Pentru că nu întotdeauna este vorba de o desacralizare a lumii mitice, ci de un "camuflaj al motivelor și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
produs schimbări în lume, n-au modificat condiția omului ca atare. Pentru că nu întotdeauna este vorba de o desacralizare a lumii mitice, ci de un "camuflaj al motivelor și al personajelor mitice", Eliade propune termenul de "degradare a ceea ce e sacru" (p. 187). "Zeii nu mai intervin sub adevăratul lor nume", dar "profilurile" lor se ghicesc sub masca ocrotitorilor, tovarășilor sau adversarilor eroului care trece printr-o serie de încercări; deși "camuflați" sau "decăzuți", zeii îndeplinesc aceleași funcții pe care le
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încercări; deși "camuflați" sau "decăzuți", zeii îndeplinesc aceleași funcții pe care le îndeplineau în mit (p. 187). Pe de altă parte, chiar fără să reactualizeze timpul primordial, basmele abolesc timpul profan și ne situează într-un timp calitativ diferit, timpul sacru al povestirii. Într-o conferință rostită la radio, Eliade atribuie visului basmele și legendele, deoarece "omul iese din realitatea cotidiană, diurnă, și participă pentru câteva ceasuri la o altă realitate, fantastică, onirică". ("Distracție și odihnă mentală, 14 august 1935", în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să moară "și pe la ei ca la toată lumea". Motivul chemării morții, căreia nimeni nu i se poate împotrivi își are corespondentul semantic în acea "Vale a Plângerii" sau "Câmp al Dorului", zone mici, profane, rupturi de nivel într-un spațiu sacru și care amintesc de vremelnicia făpturii omenești. Și o dată ce a acces la sacru, omului îi este interzis, pentru că el nu corespunde dimensiunii sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-umană, este "loc de verdeață, loc de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu i se poate împotrivi își are corespondentul semantic în acea "Vale a Plângerii" sau "Câmp al Dorului", zone mici, profane, rupturi de nivel într-un spațiu sacru și care amintesc de vremelnicia făpturii omenești. Și o dată ce a acces la sacru, omului îi este interzis, pentru că el nu corespunde dimensiunii sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-umană, este "loc de verdeață, loc de odihnă unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acea "Vale a Plângerii" sau "Câmp al Dorului", zone mici, profane, rupturi de nivel într-un spațiu sacru și care amintesc de vremelnicia făpturii omenești. Și o dată ce a acces la sacru, omului îi este interzis, pentru că el nu corespunde dimensiunii sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-umană, este "loc de verdeață, loc de odihnă unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Este acel "locum refrigerii", al răcoririi, al potolirii setei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
zone mici, profane, rupturi de nivel într-un spațiu sacru și care amintesc de vremelnicia făpturii omenești. Și o dată ce a acces la sacru, omului îi este interzis, pentru că el nu corespunde dimensiunii sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-umană, este "loc de verdeață, loc de odihnă unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Este acel "locum refrigerii", al răcoririi, al potolirii setei - considerată ca maximum de suferință omenească, despre care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, Humanitas, București, 1994. Eliade, Mircea, Nuntă în cer, "Eus", Chișinău, 1995. Eliade, Mircea, Oceanografie, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Proză fantastică, Vol. I-V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, 50 de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nr. 5-6/ mai- iunie/2007. Olinescu, Marcel, Mitologie românească, Editura 100+1 GRAMAR, București, 2004. Oltean, Ștefan, Lumile posibile în structurile limbajului, Editura Echinox, Cluj, 2003. Oltean, Ștefan, Introducere în semantica referențială, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006. Otto, Rudolf, Sacrul. Despre elementul irațional din ideea divinului și despre relația lui cu raționalul, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1996. Pamfile, Tudor, Mitologie românească, Editura Allfa, București, 1997. Pamfile, Tudor, Sărbătorile de vară la români. Studiu etnografic, Librăriile Socec& Comp., C. Sfetea și Librăria
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Mircea Eliade, "Arhetipuri și repetare", în Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 15. 2 Idem, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 109. 3 Ibidem, p. 99. 4 Ibidem, p. 118. 5 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 166. 6 Idem, "Comentarii la legenda Meșterului Manole", în Meșterul Manole. Studii de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Jurnalul literar", București, 2003, pp. 15-16. 32 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 14. 33 Ibidem, p. 115. Într-un alt loc, autoarea demonstrează că "circulația sensului își construiește trasee și prin opera științifică, fiecare nuvelă evocând astfel unitatea operei și unitatea sacrului" (p. 52). 34 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 96. 35 Șerban Cioculescu, "Secretul doctorului Honigberger", în "Dosarul" Mircea Eliade, vol. III (1928-1944), Elogii și acuze, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca, Curtea Veche, București, 2000, p. 56. 36
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Dionis cu Iana-Sânziana sau cu numele sărbătorii dedicate lui Dionysos, Leneienele. 11 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, III, De la Mahomed la epoca Reformelor, Editura Științifică, București, 1991, p. 23, nota nr. 38. 12 Eugen Lozovan, în Dacia sacra, Saeculum I. O., București, 1998, p. 47, indică etimologia dată de către Dimitrie Cantemir, în secolul al XVIII-lea, în Descriptio Moldaviae: "Dzina, quam uocem a Dianae denominatione deductam suspicaris". 13 Sextil Pușcariu, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]