13,226 matches
-
pe Ioana în căsătorie (și aceasta are inferioritatea de a dori "situațiile clare") și o lasă chiar să coabiteze cu un altul, nu fără a fi gelos, nevoind a înțelege că Ioana se preface că-l înșeală spre a-l sili să ia o hotărâre. Însă eroul, egoist, n-o va lua. Acum totuși, eroina răspunde mai bine noțiunii lui de femeie fină, fiind o cerebrală, în mare măsură educată chiar de el. Ea gustă pe Racine și pe Debussy, coborând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
apoi se golește. Reconstrucția chipului Irinei în funcție de momentele psihice ale lui Sandu, reproducerea și interpretarea neîncetată a gesturilor ei, destul de lipsite de ambiguitate dealtfel, nu creează niciodată o altă Irina. Chiar și suspiciunile în momentele de gelozie ale lui Sandu silit centrate de aceeași imagine și produc doar simple oscilații în fixarea clarității ei. De asemeni, de o sinucidere, Sandu este avertizat dinainte și o ia în considerație ca un gest posibil al Irinei și suntem pregătiți, ca și Sandu dealtfel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cefei până la urechi, Kyutaro, Asano și Hikoemon se aplecară toți trei înainte, fără voie. Asano întrebă: — Stăpâne... ce s-a întâmplat? În clipa când fu întrebat, Hideyoshi își reveni. Aproape ca și cum s-ar fi îndoit de cuvintele din scrisoare, se sili să le mai citească o dată. Apoi, lacrimile începură să-i picure pe scrisoarea asupra conținutului căreia nu mai încăpea nici o îndoială. — Stăpâne, de ce aceste lacrimi? întrebă Hikoemon. Nu vă stă deloc în fire, stăpâne. — E o veste proastă? Toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apoi castelului și podului Seta. Astfel, trupele clanului Akechi n-au mai putut trece râul. Ochii lui Mitsuhide ardeau de indignare. Podul distrus de foc părea aroape să-l batjocorească: „Lumea nu te vede la fel cum vezi tu lumea.“ Silit să se întoarcă la Castelul Sakamoto, Mitsuhide petrecu două sau trei zile zadarnice, așteptând să se repare podul. Dar, la vremea când intră în Azuchi, orașul era părăsit, iar uriașul său castel nu mai găzduia nici un om sau stăpân. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în amănunt ce plănuiesc să facă, dar suntem sigur că vor să vă ucidă. Mâine, când veți merge la castel, vor să vă ducă într-o cameră, să vă pună în față o listă a crimelor dumneavoastră și să vă silească să comiteți seppuku. Dacă refuzați, plănuiesc să vă ucidă cu sânge rece. Mai mult, intenționează să posteze soldați în castel și chiar să ia în stăpânirea lor cetatea. Încearcă să mă intimideze, nu? De fapt, Geni dorea mult să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă asculți. — Ei, ești încă tânăr. Îmi cereai să aplic un plan imperfect, iar planul pe care-l gândisem eu era superior. Cea mai bună strategie consta în a aștepta până când Hideyoshi venea la castel, iar atunci l-am fi silit să-și fără seppuleu. Nimic n-ar fi fost mai bine. Dar, potrivit rapoartelor de azi-noapte, Hideyoshi a ridicat, pe neașteptate, tabăra. Da, la început m-am gândit și eu că era un ghinion, dar apoi am chibzuit mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-ndoială, că se temea de Hideyoshi - o rușine pe care Katsuie n-ar fi putut-o suporta. Când intrară în Mino, însă, această dilemă îl urmărea la fiecare pas. Rapoartele despre mișcările de trupe din munții aflați în fața lui îl siliră pe Katsuie să oprească înaintarea armatei și să-și dispună unitățile în formație de luptă, până puteau primi confirmarea rapoartelor. Apoi, se auzi zvonul că, în regiunea Fuwa, fuseseră zărite unități sub comanda lui Hideyoshi, iar lui Katsuie și generalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar glasurile voioase umpleau sala. Chiar și în fața lui Katsuie, se bătea în tamburine, iar evantaiele argintii ale dansatoarelor trasau, prin aer, linii elegante. — Demult, Seniorul Nobunaga se ridica și dansa la cea mai mică provocare și încerca să mă silească și pe mine să fac același lucru, dar mie mi-era întotdeauna rușine de propria mea nepricepere, își amintea Katsuie. Cât e de regretabil! Ar fi trebuit să învăț măcar un dans, numai pentru seara asta. În adâncul inimii, fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alții ce-l manipulaseră în avantajul lor propriu - lăsase să-i scape un mare moment al istoriei, fără a-și da măcar seama. Nobuo se întâlnise, în secret, cu Ieyasu, în anul dinainte și după Bătălia de la Yaganase, și își silise fratele să se sinucidă, la sfatul lui Hideyoshi. Mai recent, fusese răsplătit cu provinciile Ise, Iga și Owari, pentru victoria sa din Ise, și crezând poate că-i venise și lui rândul, aștepta ca, în continuare, Hideyoshi să-i transfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva în timp ce stăteați de vorbă cu Hideyoshi? — A fost o întâlnire cumplită. — Ce?! V-a chemat ca să vă certe? — Dacă era numai atât, n-ar fi fost deloc așa. Ceea ce s-a petrecut a fost cu totul neașteptat. Ne-a silit să semnăm declarații. Și dumneavoastră trebuie să vă hotărâți, stăpâne. În continuare, îi reproduse, în întregime, ordinul lui Hideyoshi, apoi adăugă: — Am știut că, dacă spuneam nu, ne-ar fi omorât pe loc, așa că n-am avut ce face decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până nu aducem pacea în lume, chiar dacă nu-ți place războiul, replică Hideyoshi. Iar dacă nu i se întâmpla acel lucru neprevăzut Seniorului Nobunaga, probabil că acum aș fi fost însărcinat cu cine știe castel de țară, pierzându-mi vremea, silit să stau lângă tine tocmai așa cum îți place ție. — Oamenii vor auzi răutățile pe care le spui. Înțeleg perfect ce e în inima unui bărbat. — Și eu înțeleg inima unei femei! — Mereu îți râzi de mine. Nu vorbesc din gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură a capului de tăblia de pin a patului, fiecare geamăt scos din adâncul pieptului când diafragma i se ridica din pricina presiunii create în cavitatea abdominală. Și fuseseră o mulțime de astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putea fi vorba decât despre un femur. De om. Pe cine ucisesem? De ce? Tânăra din noaptea respectivă? Asta ar fi putut oarecum să explice de ce fugisem de la acea petrecere, iar acum memoria îmi era ștearsă. Peste măsură de beat fiind, silisem probabil biata fată să facă lucruri la care nici măcar nu se gândea și pe care le refuzase, normal. Refuzul ei, căruia i se adăugase cantitatea uriașă de alcool și stupefiante pe care le consumasem, explicau probabil de ce o decimasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prea tare, căci, așa cum mi se întâmpla de obicei când cream diverse scenarii pentru a da o întorsătură convenabilă mie unei anume situații - mai ales în cazuri ca acesta, când tot ceea ce vedeam părea a-mi fi potrivnic, drept care îmi sileam biata minte să creeze fie și un singur aliat chiar acolo unde întâlnea nimic, ceea ce nu era cazul acum, nădăjduiam eu -, am pus acest lucru pe seama unor posibile sfere înalte în care s-ar fi aflat gândurile tânărului domn. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poate face ficatul carnivorelor: de 10 până la 15 ori mai mult decât la om. Subscriu și eu ideii întâlnite undeva cum că ar fi mult mai mulți vegetarieni în lume dacă, atunci când omul ar dori să consume carne ar fi silit să tranșeze sau, eventual să și omoare personal animalul respectiv, să se bălăcească în sângele și măruntaiele lui și să-și ia astfel porția de carne dorită. De altfel, dumneavoastră unde v-ar plăcea mai mult să luați masa dacă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
curgă în gură nu prea mult, dar a scuipat numaidecât, a trântit-o strașnic de pământ, încât din ea a sărit un deget, două, de lichid, strigând, mă-sa-n cur de viață, că-i nedreaptă, bietul taică-su era silit să se otrăvească cu spirt verde, pe când el dădea cu litra pe gât cea mai bună pălincă de prune, mai are și acum rucsacul plin de sticle, dar nu-i bai, de-acum o să fie altfel, s-a sculat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sub numele de Aquitania în care domnea Eude. Acum, însă, Carol începu să-și dea seama de primejdie și decise s-o întampine . Abdalrahman îainta spre Tours, când vestea apropierii lui Carol în fruntea unei armate de francezi , l-a silit să se întoarcă la Poitiers pentru a-și asigura un câmp un de luptă . Carol Martel chemase sub arme pe toți bărbații ținuturilor sale , apoi în fruntea unei oști care nu se mai văzuse încă în Franta , a trecut Loira
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pus bazele a două familii vestite. Dintr-una cobora dinastia lui Pepin și a lui Carol Magnul, iar din cealaltă dinaastia lui Riggio care domnea în Italia. Din aceea a lui Reggio mă trag eu, a continuat el. Mama mea, silită de un război să-și părăsească țara ,a murit dându-și viața și atunci am fost luat de către un înțelept vrăjitor, care m-a învățat meșteșugul armelor, obișnuindu-mă cu primejdiile pustiei și cu vânătoarea. Sfârșindu-și povestea, Rogero a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Mandricardo, vrând să-i pună capăt cu orice preț, l-a cuprins pe Gradasso cu brațele și încleștându-l într-o strânsoare de fier, ambii au căzut la pământ. Mandricardo a venit însă deasupra și păstrându-și superioritatea l-a silit pe Gradasso să se dea bătut. Tânăra fată a venit atunci între ei felicitându-l pe învingător și consolând pe învins. Mandricardo și fecioara au pornit apoi spre porțile castelului, pe care le-au găsit nepăzite. In castel au găsit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bate cu pumnii. În acest fel de luptă, cel care dă, suferă mai mult decât cel care primește loviturile. După aceea s-au cuprins în brațe, strângându-și fiecare advedrsarul ca Hercule pe Anteu. Mandricardo, mai furios decât Roland, se silea din răsputeri să-l răstoarne pe paladin din șa și în aceste sforțări lăsase din mână frâul calului. Roland, mai calm, a văzut aceasta. Cu o mână el para loviturile lui Mandricardo, iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o altă înțelegere asupra textului. Scrisul ei e rece, sever; scoate în evidență ceea ce litera mea grăbită ascunde fără voie. Recitesc și fac adnotări, modific. Erika va retranscrie rând după rând, însă - aproape de fiecare dată - găsesc alte nepotriviri, care mă silesc să refac ceea ce, până atunci, mi se păruse perfect. Pot să caut cuvântul potrivit încă multe zile, chiar săptămâni în șir: el există. Sunt și file de care nu mă ating. Așezate lângă Erika, nu multe, îmi dau senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se autodenunțe și declarase în scris că era autorul real al spargerii cu pricina, solicitând și chiar insistând să fie investigat în legătură cu ea. Ceea ce fusese de natură să provoace fierbere în sistemul anchetelor penale din Catombe. Tocmai această fierbere se sileau ei să înăbușe. Spre a evita scandalul pe care ea l-ar fi stârnit. ce s-ar fi putut lăsa cu destituiri. Practic, nu mai era în cauză adevărul, ci propriile lor funduri. Asta apărau încercând să-l convingă pe
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
aceasta, ea să se materializeze. Situația devenise de un hilar absolut. Nu mai amintea prin nimic de o urmărire penală. Se transformase într-un bâlci. - Minți ! strigă procurorul. - Nici pomeneală, spuse inculpatul calm. - Mă, nu tu ai făcut-o, se sili ofițerul să rânjească. - Ba chiar eu. - Ai auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai bine ai recunoaște cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
31. Deci, fie că mîncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu. 32. Să nu fiți pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. 33. După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mîntuiți. $11 1. Călcați pe urmele mele, întrucît și eu calc pe urmele lui Hristos. 2. Vă laud că în toate privințele vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
contorul de gaze cu cadranul lui de neînțeles. Și fetița-și dăduse jos chiloțeii, se-ntinsese, cu rochia ridicată peste buric, pe-o băncuță de lemn vopsit în verde și el privise interiorul de purpură al tru pului ei. Îl silise și pe el să se-ntindă pe bancă, cu spielhosen-ii în vine, iar fetița-și pusese palmele peste față și aruncase doar o privire spre viermușul lui catifelat. Apoi coborâseră către lumea locuită și timpul și tăcerea și îndepărtarea acoperiseră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]