12,817 matches
-
Паспаліта Абодвух Народаў"; în Limba latină: "Regnum Serenissimum Poloniae"), a fost o federație monarhică care a fost formată în 1569 de Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei și a existat până la ultima împărțire a Poloniei din 1795. Statul federal stăpânea nu numai teritoriile care sunt acum parți ale Poloniei și Lituaniei, dar și întregul teritoriu al Belarusului și părți din Ucraina și Letonia, ca și teritoriul vestic rusesc care astăzi este regiunea Smolensk. La început, cele două limbi oficiale erau
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
mult chiar, a putut să lanseze ofensive expansioniste împotriva vecinilor săi. În timpul a mai multor atacuri împotriva Rusiei, care era slăbită la începutul secolului al XVII-lea de grave tulburări politice, polono-lituanienii au reușit să cucerească Moscova și să o stăpânească din 27 septembrie 1610 până pe 4 noiembrie 1612, când au fost alungați din oraș după după reluarea luptelor de către ruși. Puterea polono-lituaniană a început să slăbească după ce a primit o dublă lovitură la jumătatea secolului al XVII-lea. Prima a
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
a fost un rege dac care a stăpânit în zona munților dintre Banat și Oltenia, cu o oarecare aproximație, de la începutul domniei lui Augustus (27 î.Hr.) și despre care autorul antic Florus ne spune "acesta obișnuia să atace garnizoanele romane aflate pe teritoriul din sudul Dunării, atunci când aceasta
Cotiso () [Corola-website/Science/302113_a_303442]
-
este răsplătit de imparatu cu titlul de prieten și aliat al romanilor.În anul 28 i.en., românii îi resping din nou pe bastarnii care pătruns la duș de fluviu. Rholes este atacat de Dapyx, o altă căpetenie getica, ce stăpânea centrul Dobrogei de azi. Cetatea lui Rholes este cucerita prin trădare, iar între timp, românii îl urmăresc pe Zyraxes, un alt conducător getic, situat în nordul Dobrogei. Este asediat la Genucla, și în cele din urmă, Zyraxes se retrage peste
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
-și exercita autoritatea asupra țărmului pontic, încredințând supravegherea militară unui perfect orae maritimae. Este atestata ripa Thraciae pe malul Dunării , aflat sub autoritatea română. O flotă română circulă pe Dunăre pentru că P. Vittelius să depresureze cetatea Aegyssus. În regiunile muntoase stăpânite de Rhoemetalces al II-lea, izbucnește o revoltă anti-română în anul 26 datorită recrutărilor forțate pentru trupele auxiliare. Este înăbușita cu greu de rege, colaborând cu trupele române conduse de Poppaeus Sabinus, proconsulul Macedoniei, si Pomponius Labeo. Poppaeus Sabinus și-
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
395, când Imperiul roman a fost divizat între Imperiul de răsărit și cel de apus, linia de demarcație dintre acestea trecea prin actualul teritoriu al Bosniei-Herțegovina. Odată cu prăbușirea autorității imperiale în occident și cu slăbirea ei în răsărit, teritoriul este stăpânit succesiv de ostrogoți, alani și huni. În timpul domniei împăratului bizantin Justinian, teritoriul reintră pentru scurtă vreme sub autoritatea Imperiului de răsărit. În secolele V-VII are loc sosirea în masă și stabilirea slavilor. Slavii s-au stabilit în valuri succesive
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
reușind cucerirea orașelor Cracovia și Liov și a celei mai mari părți a regiunii anexate de Austria în timpul împărțirilor Poloniei. Tratatul care a pus capăt conflictului, tratatul de la Schönbrunn, a permis extinderea teritoriului ducatului în zonele sudice pe care le stăpânise odinioară Polonia. Conform tratatului de la Tilsit, suprafața ducatului corespundea în mare cu regiunile care reveniseră Prusiei în timpul celei de-a două și a treia împărțiri a Poloniei, cu excepția portului Danzig (Gdańsk), care a fost proclamat oraș liber sub „protecția” franco-saxonă
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
de alți greci într-una din cele mai memorabile rezistențe din istoria antică împotriva unei armate persane de 180 000 de oameni condusă de Xerxes I. Pe timpul domniei lui Darius I, Imperiul Persan ajunsese la apogeul puterii și întinderii sale. Stăpânea de la Indus, în răsărit, la Marea Egee, în apus. Prin supunerea Traciei, înainte de anul 500 î.Hr., "regele regilor" își netezise drumul spre Grecia continentală și pregătise armate, ce întunecau orizontul, pentru invadarea ei finală. Numai victoria strălucită a atenienilor, comandați de
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
în est), Turcia (în partea europeană) și în România. Numărul total al bulgarilor se cifrează la aproximativ 10 milioane de persoane. Numele de "bulgari" l-au căpătat în secolul VII de la protobulgari, un neam turcic sau iranian (scitic) care a stăpânit teritoriul actual al Bulgariei. Bulgarii vorbesc limba bulgară. Cei mai multi bulgari sunt creștini ortodocși, însă există în Tracia și un mic grup de bulgari mulsulmani care se numesc "pomaci". Când bulgarii s-au așezat în Peninsula Balcanică, erau un trib scitic
Bulgari () [Corola-website/Science/302170_a_303499]
-
încă se mai află la curtea sa. În Consiliul regelui s-a luat hotărârea ca această expediție să evite Tracia și să fie exclusiv maritimă, traversând Marea Egee. Înainte de a porni atacul, Darius a poruncit tuturor cetăților maritime pe care le stăpânea să echipeze corăbii de război și a dus o intensă activitate diplomatică, intrând în contact cu dușmanii Atenei. În mod surprinzător, activitatea sa diplomatică a dat totuși roade. Comanda expediției a fost încredințată lui Datis și lui Artaphernes, acesta din
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Burzum" este un cuvânt din limba neagră din Mordor care înseamnă "întuneric". Acest cuvânt apare și pe inscripția de pe Inelul Suprem: ""Ash nazg durbatulûk, ash nazg gimbatul, / Ash nazg thrakatulûk agh burzum-ishi krimpatul"" se traduce prin ""Un inel să le stăpânească, un inel să le găsească, / Un inel să le aducă pe toate și în întuneric să le unească"". Alt exemplu e pseudonimul ales, Count Grishnackh, preluat de la numele unui "orc" pe nume Grishnákh. Ulterior, tema predominantă a devenit mitologia nordică
Burzum () [Corola-website/Science/302167_a_303496]
-
Puțini șleahtici erau suficenți de bogați și puternici pentru a intra în rândurile magnaților ("karmazyni" — cei "purpurii," numiți așa datorită culorii cărămizii a cizmelor lor). Un adevărat magnat trebuia să-și poată dovedi arborele genealogic pentru multe generații și să stăpânească cel puțin 20 de localități sau latifundii. El mai trebuia să ocupe o funcție publică de mare importanță în cadrul statului polono-lituanian. Istoricii estimează proporția magnaților la 4% din numărul total al șleahticilor. Dintre cei aproximativ 1 milion de șleahtici, numai
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Înaintea numelui domnului s-a aflat și particula "Io". Majoritatea istoricilor consideră că "Io" ar fi prescurtarea numelui teofor „Ioan”, adică „cel dăruit de Dumnezeu” cu domnia sau cel ales de Dumnezeu pentru a domni. Domnii Țării Românești care au stăpânit Țara Făgărașului și Țara Amlașului din Transilvania au mai purtat și titlul de "herțeg", adică duce. Acest titlu le-a fost conferit de către regii Ungariei, cei care le-au dăruit aceste posesiuni în Transilvania cu drept temporar, limitat de credința
Domn () [Corola-website/Science/302171_a_303500]
-
reluat conflictul dintre ducele Arpad și ducele Menumorut, care rezida în cetatea Biharea. Arpad i-a cerut prin doi soli pământul său, invocând dreptul strămoșului său, hunul Attila. În răspunsul său, Menumorut a respins cererea lui Arpad, afirmând că el stăpânea acea țară prin grația stăpânului său, împăratul de la Constantinopol. După relatarea victoriei de lângă Meseș asupra trupelor lui Menumorut, este descrisă Transilvania, țara de peste păduri. Aici stăpânea un anume Gelu, român. La cererea lui Tuhutum, a fost trimis un spion în
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
hunul Attila. În răspunsul său, Menumorut a respins cererea lui Arpad, afirmând că el stăpânea acea țară prin grația stăpânului său, împăratul de la Constantinopol. După relatarea victoriei de lângă Meseș asupra trupelor lui Menumorut, este descrisă Transilvania, țara de peste păduri. Aici stăpânea un anume Gelu, român. La cererea lui Tuhutum, a fost trimis un spion în țara lui Gelu. Acest spion a relatat la întoarcere despre bogăția țării lui Gelu, care era locuită de români și slavi ("Blasii et Sclaui"), care nu
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
bulgari. Despre Menumorut și Glad s-ar putea afirma mai degrabă că au o origine bulgară decât românească. Aceste precizări se impun într-o abordare critică a izvoarelor despre primele structuri politice cunoscute din Transilvania. Este evident că Gelu a stăpânit un stat româno-slav. În schimb, celelalte două ducate, ale lui Menumorut și ale lui Glad, se aflau fie sub suzeranitatea bulgară, fie sub cea bizantină. Din aceeași cronică aflăm că ungurii care au ocupat țara lui Gelu au coabitat cu
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
Tatos/Chalis (probabil același cu Tatrys), în zona Silistrei; Sacea (Satza/Sata), în zona Deltei Dunării și Sestlav, în zona Vicinei: Nicolae Iorga socotește că acești trei conducători ar putea să fi fost români „dicieni”, sau, dacă erau pecenegi, că stăpâneau cnezate de români „dicieni” iar acțiunea lor ar fi reprezentat o încercare de emancipare de sub tutela bizantină. Această ipoteză a fost susținută și de către Nicolae Bănescu și C. Brătescu, acesta din urmă comparând aceste „cnezate românești” cu cele ale lui
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
a terminat în anii 1445 - 1452, în urma cruciadei europene cu sfârșitul tragic la Varna, iar Anca Ghiață plasează începutul în 1420 și finalul în 1484, când otomanii cuceresc și gurile Dunării. Maria Chiper argumentează că Dan al II-lea a stăpânit și el, vremelnic, măcar o parte din teritoriul Dobrogei, iar Radu-Ștefan Ciobanu, bazându-se pe dovezile arheologice descoperite în cetatea Enisala, împinge această stăpânire cu dese întreruperi a domnilor români până în vremea lui Vlad Țepeș. Stăpânirea lui Vlad Țepeș, pentru
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
trecătoare. Un sol persan a fost trimis de Xerxes să negocieze cu Leonidas: aliaților li se oferea libertatea și titlul de "prieteni ai poporului persan". Mai mult, li se oferea relocarea pe pământuri mai bune decât cele pe care le stăpâneau atunci. Când aceste oferte au fost refuzate de Leonidas, ambasadorul i-a cerut ferm să-și depună armele; răspunsul celebru al regelui către persani a fost ""Vino și ia-le!"". Cum solul persan s-a întors cu mâna goală, bătălia
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Aceste adunări elective puteau alege posadnicii (guvernatorii), "tisiațkii" ("comandanții peste o mie de oameni") și, începând din 1156, chiar și arhiepiscopii. Arhiepiscopul, ales doar din rândurile boierilor bogați, era șeful guvernului și cel mai puternic stăpân feudal al Novgorodului, care stăpânea cea mai mare parte a pământurilor și a surselor de venit, care-i fuseseră cedate de către Marele Cneaz al Kievului. Arhiepiscopul era responsabill de bugetul local și de relațiile externe și avea și puteri judecătorești. Negustorii și meșteșugarii de rând
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
Terra... Însă, la o analiză atentă, nici una dintre aceste teorii nu lămurește pe deplin misterul. Nu se poate explica de ce au dispărut dinozaurii, în timp ce alte animale, contemporane lor (rechini, broaște țestoase, crocodili) au supraviețuit. Așa că dispariția acestor animale care au stăpânit cândva planeta noastră rămâne în continuare o enigmă. Unele rase de dinozauri erau carnivore - teribile animale de pradă, ca, de exemplu, fiorosul Tyranosaurus rex - alții erau erbivori. Variau foarte mult și ca dimensiuni, de la o talie gigantică, până la dinozaurii pitici
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
traducere importantă în greacă nu s-a realizat (deoarece majoritatea evreilor continuau să vorbească limba aramaică între ei) până când Ptolemeu al II-lea Philadelphus a angajat un număr mare de învățați evrei (între 15 și 70, potrivit diferitelor surse) care stăpâneau la perfecție ambele limbi - Greaca Koine cât și ebraica. Aceștia au realizat traducerea cunoscută astăzi sub denumirea de Septuaginta. "Hexapla" lui Origene punea alături șase versiuni ale Vechiului Testament, inclusiv traducerile în greacă din secolul al II-lea ale lui
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
un număr limitat de cuvinte (între 9 și 20, după sursă), pe care le folosește, se pare, în mod intenționat, nu reflex (ca papagal). Inteligența sa a atras, însă, nu doar respectul, ci și ura oamenilor, care în multe situații, stăpâniți de superstiții distrugătoare, au încercat să extermine această pasăre. Desigur, o influență a avut-o și lăcomia corbului, care a creat o impresie neplăcută multora, mai ales în timpul molimelor sau războaielor când, asemenea ciorilor și altor păsări "sanitari naturali", consumă
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
Ludovic și succesorul acestuia, prin tratatul cu regele Ladislau II Jagiello al Boemiei și Ungariei. Boemia a căzut sub stăpânirea Austriei, care a dominat treimea vestică a Ungariei și porțiuni din teritoriul Croației de astăzi (Regatul Ungariei), în timp ce otomanii au stăpânit centrul Ungariei și suveranitatea asupra Transilvaniei semi-independente, iar nordul Ungariei a rămas independent până la sfârșitul anilor 1500. Anii următori, de război aproape constant, au necesitat un angajament susținut al forțelor otomane, dovedindu-se a fi așa o povară asupra resurselor
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
întotdeauna, judecând realitatea în termenii adevărului." (Ileana Lucaciu, Săptămîna, 26 decembrie 1980) "Realitatea complexă în care trăim nu se poate rezolva comod după cunoscuta schemă a happy-end-ului, viața e compusă și din accidente, întâmplări pe care uneori nu le putem stăpâni și care pot avea consecințe nedorite, nudoar în ceea ce ne privește, ci și pentru comunitatea în care existăm. Dar dragostea poate face lumină acolo unde singurătatea, oboseala și rutina par să închidă toate drumurile. Chiar neîmplinită, ea modifică destine, schimbă
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]